1,482 matches
-
Menilek „omul de la Adua”, Nicolas Fouquet, pe „cetățeana” Tallien ori pe țarina Caterina „cel Mare”, Eugen Ionescu îl are în vedere pe „un oarecare van Gogh” etc. Cu fervoare e abordată și eseistica. Aproape șase ani (1932-1938), pe lângă studiile consacrate alchimiei asiatice și celei babiloniene, Mircea Eliade dă la iveală textele ce vor forma volumele Fragmentarium și Oceanografie, precum și intervenții în favoarea lui Mihail Sebastian și a lui Nae Ionescu (Judaism și antisemitism, Creștinătatea față de judaism), „carnete de vacanță”, pagini de jurnal
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
formele fixe ale tehnicilor prozodice - sonetul, glosa, rondelul, gazelul, pantumul - o viziune a lumii fundamental gnostică, a cărei fervoare intelectuală își proiectează tensiunile și erudiția într-un limbaj liric simbolic și enigmatic, construit în spiritul esoteric al „științelor” tradiționale - astrologia, alchimia, numerologia, pitagoreismul, teosofia. Cercuri la Elsinore, volum socotit de Valeriu Cristea cel mai notabil debut poetic al anului 1972, poartă, încă din titlu, pecetea unei duble încifrări: îndoiala („autoreflexivitatea”) hamletiană este suprapusă misticii pitagoreice și „pusă în abis” prin reflexia
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
luncă], București, 1959, Legszebb versek [ Cele mai frumoase poezii], București, 1975; Eugen Jebeleanu, Válogatott versek [Versuri alese], Târgu Mureș, 1958; Al. Macedonski, Decemberi éj [Noaptea de decembrie], București, 1961, Legszebb versek [Cele mai frumoase poezii], București, 1972; Maria Banuș, Aranycsináló [Alchimie], București, 1963; Mihai Beniuc, A vén Vezúv szíve. Válogatott versek [Inima bătrânului Vezuviu. Versuri alese], București, 1964; Változott egek. Válogatott műfordítások [ În ceruri schimbate. Traduceri alese], Budapesta, 1969; Ion Minulescu, Nem az vagyok akinek látszom [Nu sunt ce par a
SZEMLÉR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290029_a_291358]
-
perennis: tezaurul de valori pedagogice alcătuit din maxime, precepte și principii de înțelepciune paideutică. Focul care a întreținut athanorul pedagogiei perennis pare să fi fost aprins odată cu depășirea acelui „rubicon cerebral” și cu nașterea speciei Homo sapiens. Aceste frământări ale alchimiei educative au fost întotdeauna conștiente, adică orientate teleologic spre acele eresuri pe care le numim interese, scopuri, ținte, finalități, idealuri etc. de desăvârșire umană. Tocmai această damnare teleologică a educației i-a obligat dintotdeauna pe educatori să plănuiască moduri de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
etc.) care se referă însă la „veșnicie” și la „viața de dincolo” (de exemplu, cea de-a VIII-a „școală a vieții” din Pampaedia este schola mortis). Pentru a vorbi de inițiere și educație, Andreae se folosește de echivalentul termenului alchimie. Se știe că, în Renaștere, munca de laborator a alchimistului nu era decât în aparență de ordin material; conținutul ei profund era de natură spirituală. De aceea, Nunta chimică a lui Rosenkreutz este eminamente spirituală, nu politică și materială - deși
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în artă. Unele dintre trudele acestei Vineri Mari cer de la început muncitorului har și dăruire deplină - ca în cazul pictorului sau al poetului. Iar arta cea mai înaltă, educația, cere în plus truditorului abnegație extremă și spirit de sacrificiu; căci alchimia desăvârșirii naturii umane este o ars mirabilia, lucrând direct la „decantarea” și „rubidierea” celor trei capacități ale spiritului - gândirea, voința și aptitudinea practică. La acestea se adaugă faptul că arta educației nu este doar o profesie nobilă, ci o misiune
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Dimpotrivă, viziunea sa e cea a copleșirii și uniformizării umanului prin impersonalitatea trufașă, de o rece ferocitate, a mașinii. Și când „din zvon de mecanisme”, din ideile funcționând „la priză”, din inima - „crater violent care aruncă matematic cenușă” „o nouă alchimie” nu se înfăptuiește (în spirit, ostil „suișului”, aflându-se instalat același „orizont planimetric” al comandamentelor trupului), opoziția poetului nu întârzie să se manifeste. Ea dă tușe grotești tablourilor („Oameni se izbesc de geamul vitrinei, de poduri, / striviți de obloane, cu
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
FLC, 1982, 3, 5, SLAST, 1982, 26, 27, „Scânteia”, 1984, 5; Dobrescu, Foiletoane, I, 163-169; Dan Zamfirescu, Via magna, 1979, 109-294; Andrei Pleșu, Rigorile ideii naționale și legitimitatea universalului, SXX, 1981, 1-3; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București, 1982, passim; Paleologu, Alchimia, 7-14; Papu, Motive, passim; Dan Zamfirescu, Accente și profiluri, București, 1983, passim; Ilie Bădescu, Sincronism european și cultură critică românească, București, 1984; Rachieru, Vocația, 36-59, passim; Mihai Ungheanu, Exactitatea admirației, București, 1985, 159-223, 387-477; Ilie Purcaru, Literatură și națiune, București
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
îngr. și pref. Florica Ichim, București, 1981; Crețu, Constructori, 141-194, 217-231, 266-269, passim; Săndulescu, Portrete, 260-267; Valentin Tașcu, Procesul de desocializare a personajului camilpetrescian, DFC, 172-189; Dimisianu, Lecturi, 79-91; Grigurcu, Între critici, 71-79; Lăzărescu, Romanul, 70-91; Nițescu, Atitudini, 25-42; Paleologu, Alchimia, 72-80; Țeposu, Viața, 63-73; Mihai Zamfir, Ultimul Camil Petrescu, RL, 1984, 9; Crohmălniceanu, Cinci prozatori, 165-210; Camil Petrescu, îngr. și pref. Paul Dugneanu, București, 1984; Leonte, Prozatori, I, 32-49, 171-173; [Camil Petrescu], CREL, 1985, 3 (semnează Aurel Petrescu, Liviu Papadima
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
conceptul de balcanism, literatura balcanică, problema structurii și a formei literare, a „mentalității estetice” sau a morfologiei culturii. Volumele următoare, Literatura română și spiritul sud-est european (1976), La marginea geometriei (1979), Permanențe literare românești din perspectivă comparată (1986) și parțial Alchimia mileniului (1989), dezvoltă o teorie comparatistă a balcanismului literar românesc și sud-est european, definitivată în trilogia Balcanismul literar românesc (2002), care reunește și actualizează texte mai vechi, aduce completări, recuperează fragmente cenzurate, astfel încât abia astfel se configurează imaginea unui ansamblu
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
o poetică a romanului istoric sud-est european), de laitmotive precum Bizanțul, roata, lumina, drumul ș.a. Cititorul e purtat cu grație prin literaturile sud-estului european, vechi și contemporane: Cantemir, Kavafis, pașoptiștii români, baladele populare, Eminescu, Ion Barbu, Kazantzakis, Ștefan Bănulescu ș.a. Alchimia mileniului, poate cea mai valoroasă carte a sa, și Călcâiul lui Delacroix (1996) sunt consacrate cercetării comparatiste de tip iconologic, urmărind pasionanta relație dintre cuvânt și imagine. În afară de un incitant capitol teoretic, Alchimia mileniului conține analize dintr-o perspectivă originală
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
Eminescu, Ion Barbu, Kazantzakis, Ștefan Bănulescu ș.a. Alchimia mileniului, poate cea mai valoroasă carte a sa, și Călcâiul lui Delacroix (1996) sunt consacrate cercetării comparatiste de tip iconologic, urmărind pasionanta relație dintre cuvânt și imagine. În afară de un incitant capitol teoretic, Alchimia mileniului conține analize dintr-o perspectivă originală, „balcanică”, ale unor autori români și străini precum Ion Creangă, Mateiu I. Caragiale, Nichita Stănescu, Ion Barbu, W.B. Yeats, Mikes Kelemen, Al-Hamadhani și Al-Hariri (Șezătorile arabe). M. a mai publicat două monografii
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
Amalgam de Liviu Rebreanu (1976) ș.a. SCRIERI: Orientări critice, Cluj, 1972; Literatura română și spiritul sud-est european, București, 1976; La marginea geometriei, Cluj-Napoca, 1979; Paul Zarifopol între fragment și construcție, București, 1982; Permanențe literare românești din perspectivă comparată, București, 1986; Alchimia mileniului, București, 1989; Liviu Rebreanu sau Paradoxul organicului, Cluj-Napoca, 1993; Esențe, Cluj-Napoca, 1994; Cântecul lui Leonardo, București, 1995; Călcâiul lui Delacroix, București, 1996; Făt-Frumos și „vremea uitată” (în colaborare cu Maria Muthu), București, 1998; Dinspre Sud-Est, București, 1999; Lucian Blaga
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
blochează. În locul ei se construiește un spațiu complicat care e spațiul propriu al literaturii. Întregul proces are și caracter polemic. Ceea ce se absoarbe în text este universul romanului realist: acesta există în carte și, totodată, e negat. Cititorul asistă la alchimia prin care obiectul se preface în descriere, întâmplarea în frază. Totul e însoțit de comentariul ironic nu al povestitorului, ci al personajelor care se autodefinesc ca ființe de hârtie. Monografia G. Bacovia (1999) e la origine teza de licență susținută
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
Contur, 40-44; Nicolae Manolescu, Armura de sticlă, RL, 1985, 2; George, Petreceri, 241-244; Călinescu, Biblioteci, 131-136; Mircea Zaciu, O alternativă a prozei contemporane, RL, 1986, 40; Holban, Profiluri, 299-309; Mircea Mihăieș, De veghe în oglindă, București, 1988, 266-285; Mircea Muthu, Alchimia mileniului, București, 1989, 69-74; Virgil Podoabă, Proza lui Radu Petrescu. Ițele receptării, F, 1989, 7; Simion, Scriitori, IV, 260-291; Holban, Literatura, 152-163; Papahagi, Cumpănă, 115-118; Adriana Babeți, În arhivă, O, 1990, 8; I. Negoițescu, Opera lui Radu Petrescu, VR, 1990
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
privilegiată îl leagă de Erasm din Rotterdam), regăsindu-se, alături de savanți, erudiți, profesori clasiciști, într-o veritabilă „republică a literelor”. Își scrie în Țările de Jos majoritatea operei - lucrări istorice, corespondență, poezii, după ce, mai tânăr fiind, produsese un tratat de alchimie sub pseudonimul Nicolaus Melchior. Revine în țară în 1542, pentru a îndeplini noi misiuni politice și la conducerea Bisericii Catolice, fiind considerat timp de un sfert de veac omul providențial pentru regatul ungar. Este consilier și cancelar aulic, episcop de
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
este triada feminină în care, alături de verișoarele ei, Elenă Văcărescu și Martha Bibescu, a captivat lumea literară franceză antebelica și a adus notorietate României. În vastă bibliografie care i s-a consacrat, apologetic sau polemic, o temă recurenta este tocmai alchimia inclasabila a lirismului ei și aportul rădăcinilor românești („valahe”/„danubiene”/ „balcanice”) la insolitul prin care N. s-a impus în lirica de dupa parnasianism și simbolism, instaurând intempestiv o resurecție romantică aparte: astfel, la romanitatea poetei au fost raportate panteismul mistic
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
ale fiecărui partener). Urinare cu frecvență crescută și în cantități mici. Tratamentul complet se realizează pe o durată cuprinsă între șase și opt luni. O'Hanlon și Beadle, 1998. Programul se desfășoară pe o durată de aproximativ șase săptămâni. Dacă alchimia nu se produce, vindecarea are puține șanse să apară și terapeutul este nevoit să identifice cauzele acestei rezistențe. Consultarea unui sexolog diferă de alte consultații medicale și psihologice. Supravegherea medicală continuă și sexoterapeutul rămâne în contact permanent prin poștă cu
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sociale. Este Îndeobște admis faptul că sociologia este asociată procesului modernității, corpusul său de concepte, idei și teorii fiind, de regulă, supuse testării, falsificării, rigorii faptelor examinate după metodologia de specialitate. În spatele acestei reciprocități (teorie - evidență empirică) se produce o „alchimie” interesantă a raporturilor dintre teorie și realitatea socială observată, care ridică un semn de Întrebare asupra naturii științei generale a societății ca prototip al raționalității și, simultan, ca produs al modernității. Este vorba despre o caracteristică intrinsecă a practicii metodologice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
se întinde pe un registru amplu, de la versurile „angajate”, aservite unei tematici ocazionale și populate de mituri de mucava, până la versul desenat în tușe groase (Ion Caraion) sau la acela care revalorifică o modalitate expresionistă (Petre Stoica), ajungând la subtile alchimii poetice (Nichita Stănescu, Ștefan Aug. Doinaș, Leonid Dimov, Ilie Constantin, Șerban Foarță, Virgil Mazilescu, Adrian Popescu, Constantin Abăluță). Lirica feminină se înscrie între coordonatele senzualității diafane și cele ale cerebralității delicate (Gabriela Melinescu, Florența Albu, Doina Uricariu, Constanța Buzea, Simona-Grazia
ORIZONT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
de studii și eseuri Spiritul și litera, premiat de Uniunea Scriitorilor. Urmează, în serie strânsă, Bunul simț ca paradox (1972), Simțul practic (1974), Treptele lumii sau Calea către sine a lui Mihail Sadoveanu (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor), Ipoteze de lucru, Alchimia existenței (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor). În cadrul ședințelor Consiliului Uniunii Scriitorilor, P. s-a remarcat prin atitudini și luări de cuvânt curajoase (făcând, de pildă, public abuzul confiscării de către Securitate a unor manuscrise ale lui N. Steinhardt). În primăvara lui 1989
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
Mihai Eminescu și a mizeriei materiale în care s-ar fi zbătut marele poet e măturată pur și simplu într-un text antologic - Funerariile poetului. Iată prăpădul pe care îl face printre clișee într-un articol „festiv” despre Sadoveanu în Alchimia existenței sau pedepsirea exemplară a snobismului superficial, a modei ușuratice, executată de sus, cu un zdrobitor dispreț, după o nouă lectură (a paisprezecea) dintr-o privilegiată serie à la Ibrăileanu a romanului Război și pace. Inclemența față de prejudecăți și clișee
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
zonă anume. Eseist, moralist, filosof, critic literar, critic de artă, de film și nu în ultimul rând scriitor, el se poate manifesta cu strălucire în toate aceste ipostaze. Cât despre memorii, se poate spune că sunt inaugurate, printre rânduri, în Alchimia existenței, unde amintirile despre audiția radiofonică în familie a premierei mondiale a operei Oedip de Enescu transmisă „în direct” de la Paris, despre Liceul „Spiru Haret” și revista „Vlăstarul”, la care scriau Mircea Eliade, Constantin Noica, Alexandru Ciorănescu, despre copilăria scăldată
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
C. Noica, un pedagog de clasă. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Spiritul și litera, București, 1970; Bunul-simț ca paradox, București, 1972; Simțul practic, București, 1974; Treptele lumii sau Calea către sine a lui Mihail Sadoveanu, București, 1978; Ipoteze de lucru, București, 1980; Alchimia existenței, București, 1983; Souvenirs merveilleux d’un ambassadeur des Golans, Paris, 1990; ed. (Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor), tr. Al. Ciolan, București, 1991; Sfidarea memoriei. Convorbiri cu Stelian Tănase (aprilie 1988-octombrie 1989), București, 1996; Despre lucrurile cu adevărat
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
Mihăilescu, Conceptul, II, 244-246; Băileșteanu, Refracții, 43-47; Raicu, Contemporani, 181-184; Cristea, Faptul, 295-297; Grigurcu, Critici, 442-454; Zaciu, Cu cărțile, 163-170; Regman, Noi explorări, 56-58; Gheorghiu, Reflexe, 141-145; Grigurcu, Între critici, 131-139; Steinhardt, Critică, 145-149; Simion, Scriitori, III, 551-561; Adrian Marino, „Alchimia existenței”, TR, 1984, 11; Ștefan Borbély, „Alchimia existenței”, VTRA, 1984, 4; Titu Popescu, „Alchimia existenței”, T, 1984, 7; Corbea-Florescu, Biografii, III, 120-145; Manea, Contur, 115-118; I. Negoițescu, Eseistul Alexandru Paleologu, RL, 1990, 9; Adrian Marino, Alexandru Paleologu își amintește, RL
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]