942 matches
-
în funcție de ordinea în care au fost efectuate măsurătorile. Teoria incorporează aceste constatări atașând fiecărei dintre observabilele formula 9 ale sistemului un operator liniar formula 10 în spațiul Hilbert, operației de măsurare a observabilei corespunzându-i aplicarea operatorului reprezentativ asupra funcției de stare. Algebra acestor operatori este necomutativă, adică în general formula 11 "comutatorul" a doi operatori formula 12 și formula 13 notat formula 14 este operatorul Două observabile formula 17 și formula 18 se numesc "compatibile" dacă operatorii atașați comută (comutatorul lor este nul). Se mai face ipoteza că
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
tradițional pentru ca nu ma pot intoxica cu toate aceste lucruri pe care le folosesc tinerii normali pentru a fi increzatori furios zeul răspândește ciumă și boli în tabăra aheilor volume de poezie scrise in limba engleză se știe că în algebră cifra cantitativă e înlocuită cu un simbol calitativ eduard a avut metrese pe tot parcursul vieții lui de bărbat căsătorit inițial au fost dezvoltate pentru a fi utilizate ca medii de stocare pentru calculatoare de uz general ipoteza care este
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
se bazează în mod generic pe teoria numerelor: inițial studiul numerelor naturale, numere pare, numere impare apoi numere întregi, continuând cu numere raționale și în sfârșit numere reale, întotdeauna corelate cu operațiile aritmetice între acestea, toate acestea făcând parte din algebra elementară. Investigarea în profunzime a acestor teorii și abstractizarea lor a dus în final la algebra abstractă care studiază printre altele inele și corpuri, structuri care generalizează proprietățile numerelor în sensul obișnuit. Conceptul indispensabil în fizică de vector, generalizat în
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
apoi numere întregi, continuând cu numere raționale și în sfârșit numere reale, întotdeauna corelate cu operațiile aritmetice între acestea, toate acestea făcând parte din algebra elementară. Investigarea în profunzime a acestor teorii și abstractizarea lor a dus în final la algebra abstractă care studiază printre altele inele și corpuri, structuri care generalizează proprietățile numerelor în sensul obișnuit. Conceptul indispensabil în fizică de vector, generalizat în sensul de spațiu vectorial și studiat în algebra lineară este comun studiului structurii și studiului spațiului
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
și abstractizarea lor a dus în final la algebra abstractă care studiază printre altele inele și corpuri, structuri care generalizează proprietățile numerelor în sensul obișnuit. Conceptul indispensabil în fizică de vector, generalizat în sensul de spațiu vectorial și studiat în algebra lineară este comun studiului structurii și studiului spațiului. Studiul spațiului pornește în mod natural de la geometrie, începând de la geometria euclidiană și trigonometria familiară în trei dimensiuni și generalizată apoi la geometrie neeuclidiană, care joacă un rol esențial în teoria relativității
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
moștenirii grecești și reunirea ei cu descoperirile din China și India, mai ales în ceea ce privește sistemele de numerație. Domeniile trigonometriei (prin introducerea funcțiilor trigonometrice) și aritmeticii cunosc o dezvoltare deosebită. De asemenea, în această perioadă sunt inventate combinatorica, analiza numerică și algebra liniară. În timpul Renașterii, o parte din textele arabe sunt studiate și traduse în latină. Cercetarea matematică se concentrează în Europa. Calculul algebric se dezvoltă ca urmare a lucrărilor lui François Viète și René Descartes. Newton și Leibniz au inventat, independent
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
sau de variația numerelor. Multe obiecte matematice, precum mulțimile de numere și funcțiile, au o structură internă. Proprietățile structurale ale acestor obiecte sunt investigate în studiul grupurilor, inelelor, câmpurilor și altor sisteme abstracte, care sunt la rândul lor studiate de algebra abstractă. Un concept important în acest domeniu este cel de vector, generalizat în spații vectoriale. Studiul vectorilor combină trei zone fundamentale ale matematicii: cantitatea, structura și spațiul. Algebra vectorială dezvoltă cercetarea într-o a patra zonă de cercetare fundamentală, cea
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
câmpurilor și altor sisteme abstracte, care sunt la rândul lor studiate de algebra abstractă. Un concept important în acest domeniu este cel de vector, generalizat în spații vectoriale. Studiul vectorilor combină trei zone fundamentale ale matematicii: cantitatea, structura și spațiul. Algebra vectorială dezvoltă cercetarea într-o a patra zonă de cercetare fundamentală, cea a schimbării. Un număr de probleme vechi din acest domeniu au fost rezolvate folosind teoria Galois. "Vezi și Listă de teoreme; Listă de conjecturi."
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
în forma pe deplin dezvoltată în manualul său "" din 1873. Mare parte din această muncă a fost depusă de către Maxwell la Glenlair în perioada când ținea postul din Londra și prelua și postul de la Cavendish. Maxwell a exprimat electromagnetismul în algebră de cuaternioni și a făcut din potențialul electromagnetic elementul central al teoriei sale. În 1881 Oliver Heaviside a înlocuit câmpul potențial electromagnetic al lui Maxwell cu „câmpuri de forță” ca element central al teoriei electromagnetice. Heaviside a redus complexitatea teoriei
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
și se numea '. Thomas Young a propus mai târziu că acest paradox poate fi explicat prin faptul că culorile sunt percepute printr-un număr limitat de canale în ochi, pentru care el a avansat numărul de trei, '. Maxwell a folosit algebra liniară, recent dezvoltată pentru a demonstra teoria lui Young. Orice lumină monocromatică care stimulează trei receptori ar trebui să fie capabilă să fie stimulată de un set de trei lumini monocromatice diferite (în fapt, de către orice set de trei lumini
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
au vorbit despre teoremă ca fiind „a lui Pitagora”, au făcut-o ca și cum acesta era un lucru binecunoscut și de necontestat. În jurul anului 400 î.Hr., conform lui Proclus, Platon a dat o metodă de a determina triplete pitagoreice care combină algebra și geometria. Există o infinitate de astfel de triplete,forma lor generală fiind "x"=2uv, "y"=u-v, "z"=u+v, unde u și v sunt numere naturale oarecare, cu u>v. După aproximativ 100 de ani, Euclid a dat
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
Émile Picard) și își ia doctoratul la București în 1923, cu teza "O clasă generală de polinoame trigonometrice și aproximațiunea cu care ele reprezintă o funcțiune continuă". În același an, 1923, în care intră ca profesor titular la cursul de algebră superioară la Universitatea din Cluj, funcție pe care o deține până la pensionare. În 1948 este ales membru de onoare al Academiei Române. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 7 iunie 1943. În 1963 primește titlul
Theodor Angheluță () [Corola-website/Science/307077_a_308406]
-
stins din viață în urma unui cancer cu evoluție foarte rapidă. După dorința să, a fost incinerat, iar urna a fost depusă la Cimitirul Bellu. Opera să se axează pe studiul unor probleme fundamentale de teoria funcțiilor de variabilă complexă, geometrie, algebra și topologie. Continuând tradiția marelui sau înaintaș Dimitrie Pompeiu, își începe activitatea de cercetare cu contribuții originale valoroase în teoria funcțiilor de variabilă complexă. Astfel teza să de doctorat cît și primele lucrări publicate din 1928 privesc teoria funcțiilor poligene
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
A publicat cu începere din 1870 numeroase cărți de matematică: "Aplicațiuni geometrice", "Studiul geometric al curbelor uzuale", "Curs de trigonometrie plană", "Trigonometria sferică", "Lecțiuni de calcul diferențial și integral" (primul curs de analiză matematică în limba română), "Curs elementar de algebră" (cinci ediții), "Curs de cosmografie", "Elemente de geodezie". A publicat primul "Anuar al Universității din Iași", „precedat de o ochire retrospectivă asupra învățămîntului superior din Iași” (1896). În 1883 a fost unul dintre fondatorii revistei "Recreații științifice", prima revistă cu
Neculai Culianu () [Corola-website/Science/307213_a_308542]
-
dat ci se constituie în timp, pe masura ce evoluam, învățăm și ne maturizam. 2.Virtual, toate abilitățile și achizițiile culturale presupun puternice dependente secvențiale. Trebuie să mergi înainte de a dansa (dânsul este doar o modelare a mersului); trebuie să înveți aritmetică, algebra, geometrie înainte de a face calcule complexe, căci acestea solicită abilități, proceduri și concepte derivate din primele Aceste dependente impun însă și niște consecințe: a) Primele achiziții culturale acționează ca niște prejudecăți asupra următoarelor, devenind astfel principii active în selecțiile intraindividuale
Meme () [Corola-website/Science/308697_a_310026]
-
de programare K, utilizat comercial în domeniul financiar. John Backus a descris limbajul de programare FP în prezentarea din 1977 de la decernarea Premiului Turing, prezentare intitulată Can Programming Be Liberated From the von Neumann Style? A Functional Style and its Algebra of Programs ("„Poate fi eliberată programarea de stilul Von Neumann? Un stil funcțional și algebra sa de programe”"). El definește programele funcționale ca fiind constituite într-o manieră ierarhică, prin utilizarea "formelor combinante" care permit o "algebră de programe"; în
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]
-
FP în prezentarea din 1977 de la decernarea Premiului Turing, prezentare intitulată Can Programming Be Liberated From the von Neumann Style? A Functional Style and its Algebra of Programs ("„Poate fi eliberată programarea de stilul Von Neumann? Un stil funcțional și algebra sa de programe”"). El definește programele funcționale ca fiind constituite într-o manieră ierarhică, prin utilizarea "formelor combinante" care permit o "algebră de programe"; în limbajul modern, aceasta înseamnă că programele funcționale respectă principiul compoziționalității. Lucrarea lui Backus a popularizat
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]
-
Style and its Algebra of Programs ("„Poate fi eliberată programarea de stilul Von Neumann? Un stil funcțional și algebra sa de programe”"). El definește programele funcționale ca fiind constituite într-o manieră ierarhică, prin utilizarea "formelor combinante" care permit o "algebră de programe"; în limbajul modern, aceasta înseamnă că programele funcționale respectă principiul compoziționalității. Lucrarea lui Backus a popularizat cercetarea în domeniul limbajelor funcționale, deși a pus accent pe programarea la nivel funcțional, și nu pe stilul calculului lambda, stil ce
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]
-
care dispare elimină în mod cert posibilitatea unei limite inferioare, contrazicând din nou această falsă formulare a principiului incertitudinii energie-timp. Principiul incertitudinii are o demonstrație matematică simplă. Pasul cheie este aplicarea inegalității Cauchy-Schwarz, una din cele mai utile teoreme din algebra liniară. Pentru doi operatori hermitici arbitrari "A": "H" → "H" și "B": "H" → " H", și orice element "x" din "H", atunci Într-un spațiu cu produs scalar, este valabilă inegalitatea Cauchy-Schwarz. Rearanjând această formulă obținem: Aceasta dă o formă a relației
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
cu teza "Asupra proprietăților generale ale variabilelor statistice independente". Din comisia de doctorat au făcut parte Dimitrie Pompeiu, președinte, Anton Davidoglu și Octav Onicescu. Începând din 1937, Mihoc a devenit asistentul lui Octav Onicescu, mai întâi în mecanică, apoi în algebră și calculul probabilităților. Între 1942 și 1946 a fost conferențiar de matematici generale la Facultatea de fizică-chimie. În 1946 a fost numit profesor de matematică financiară la Academia comercială din București (1946-1949). În 1948, după reforma educației, a fost numit
Gheorghe Mihoc () [Corola-website/Science/306670_a_307999]
-
În criptografia clasică, cifrul Hill este un cifru al substituției poligrafic bazat pe algebră lineară. Inventat de către Lester S. Hill în 1929, a fost primul cifru poligrafic în care era practic posibil să se opereze cu mai mult de trei simboluri deodată. Pentru a înțelege discuția următoare sunt necesare cunoștințe de teoria matricelor. Fiecare
Cifrul Hill () [Corola-website/Science/306870_a_308199]
-
parte a articolelor având subiecte științifice (îndeosebi din matematică) - circa 1700 articole, semnate cu pseudonimul „"O"”. Nivelul său de participare la dezvoltarea Enciclopediei a scăzut însă după anul 1762. Una dintre cele mai remarcabile contribuții ale lui D'Alembert în algebră este "Teorema lui D'Alembert" (cunoscută și sub numele de "teorema D'Alembert - Gauss", sau "teorema fundamentală a algebrei"), publicată în tratatul său „"Traité de dynamique"”. Această teoremă afirmă că orice polinom de grad "n" cu coeficienți numere complexe are
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
participare la dezvoltarea Enciclopediei a scăzut însă după anul 1762. Una dintre cele mai remarcabile contribuții ale lui D'Alembert în algebră este "Teorema lui D'Alembert" (cunoscută și sub numele de "teorema D'Alembert - Gauss", sau "teorema fundamentală a algebrei"), publicată în tratatul său „"Traité de dynamique"”. Această teoremă afirmă că orice polinom de grad "n" cu coeficienți numere complexe are exact "n" rădăcini în corpul numerelor complexe formula 1 (rădăcini nu neapărat distincte). Această teoremă a fost complet demonstrată abia
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
de înțelepciune" ("Dăr al-Ḥikma") era centrul intelectual al lumii musulmane. Filozofi precum al-Kindī (801-873) și al-Fărăbī (870-950) au tradus lucrări ale lui Aristotel și i-au aplicat modul de gândire islamului. Al-Khwărizmī (780-850) a scris prima carte din lume despre algebră, precum și o versiune îmbunătățită a "Geografiei" lui Ptolemeu, și a participat la un proiect ce viza determinarea circumferinței Pământului prin măsurarea lungimii unui grad de meridian pe o câmpie din Irak. Tradiționaliștii islamici au început să capete tot mai multă
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
Academia Franceză, secretarul acestei prestigioase instituții, marchizul de Condorcet, spunea: „"... il cessa de calculer et de vivre"” („el a încetat să mai calculeze și să trăiască...”). Euler a lucrat în aproape toate ramurile matematicii, printre care geometrie, calcul infinitesimal, trigonometrie, algebră și teoria numerelor. El este o figură reprezentativă în istoria matematicii, iar operele sale, multe dintre ele de interes fundamental, dacă ar fi tipărite integral ar umple între 60 și 80 volume. Numele lui Euler este asociat cu numeroase subiecte
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]