920 matches
-
conservată tradiția matematicii elenistice. Al-Horezmi (?780 - 845), pe lângă faptul că a consacrat sistemul de numerație pozițional, este întemeietorul algebrei și a contribuit cu aplicații ale acesteia în geometrie și trigonometrie. De asemenea, Al-Mahani reduce duplicarea cubului la o problemă de algebră, mai exact la rezolvarea ecuației: numită de islamici "ecuația lui Al-Mahani". Thăbit ibn Qurra (836 - 901) a enunțat și demonstrat generalizarea teoremei lui Pitagora. Al-Kashi (1380? - 1429) a enunțat și demonstrat ceea ce astăzi numim teorema cosinusului, teoremă care mult timp
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
în care axioma paralelelor nu este valabilă s-ar putea realiza pe o sferă imaginară, iar Adrien-Marie Legendre (1752 - 1833) a enunțat teoeremele fundamentale de geometrie absolută, privind suma unghiurilor unui triunghi. Creată de Hermann Grassmann (1809 - 1877) în 1844, algebra exterioară (numită ulterior și "algebra Grassmann") devine utilă în matematica fizică, dar și în geometria diferențială. Mai târziu, David Hestenes (n. 1933) continuând lucrările lui Grassmnann, pune bazele algebrei geometrice. Geometria proiectivă a apărut prin lucrările lui Jean-Victor Poncelet (1788
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
este valabilă s-ar putea realiza pe o sferă imaginară, iar Adrien-Marie Legendre (1752 - 1833) a enunțat teoeremele fundamentale de geometrie absolută, privind suma unghiurilor unui triunghi. Creată de Hermann Grassmann (1809 - 1877) în 1844, algebra exterioară (numită ulterior și "algebra Grassmann") devine utilă în matematica fizică, dar și în geometria diferențială. Mai târziu, David Hestenes (n. 1933) continuând lucrările lui Grassmnann, pune bazele algebrei geometrice. Geometria proiectivă a apărut prin lucrările lui Jean-Victor Poncelet (1788 - 1867), Jakob Steiner (1796 - 1863
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
unghiurilor unui triunghi. Creată de Hermann Grassmann (1809 - 1877) în 1844, algebra exterioară (numită ulterior și "algebra Grassmann") devine utilă în matematica fizică, dar și în geometria diferențială. Mai târziu, David Hestenes (n. 1933) continuând lucrările lui Grassmnann, pune bazele algebrei geometrice. Geometria proiectivă a apărut prin lucrările lui Jean-Victor Poncelet (1788 - 1867), Jakob Steiner (1796 - 1863), August Ferdinand Möbius (1790 - 1868), Michel Chasles (1793 - 1880). Geometria algebrică pornește încă din antichitate de la rezolvarea pe cale geometrică anumitor ecuații (cum ar fi
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
Algebra liniară este ramura matematicii care studiază vectorii, spațiile vectoriale (numite și "spații liniare"), transformările liniare și sistemele de ecuații liniare. Spațiile vectoriale sunt o temă centrală în matematica modernă; astfel, algebra liniară este utilizată pe scară largă atât în algebra
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
Algebra liniară este ramura matematicii care studiază vectorii, spațiile vectoriale (numite și "spații liniare"), transformările liniare și sistemele de ecuații liniare. Spațiile vectoriale sunt o temă centrală în matematica modernă; astfel, algebra liniară este utilizată pe scară largă atât în algebra abstractă cât și în analiza funcțională. Algebra liniară are de asemenea o reprezentare concretă în geometria analitică. Are aplicații numeroase în științele naturale și științele sociale, întrucât sistemele și fenomenele neliniare
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
Algebra liniară este ramura matematicii care studiază vectorii, spațiile vectoriale (numite și "spații liniare"), transformările liniare și sistemele de ecuații liniare. Spațiile vectoriale sunt o temă centrală în matematica modernă; astfel, algebra liniară este utilizată pe scară largă atât în algebra abstractă cât și în analiza funcțională. Algebra liniară are de asemenea o reprezentare concretă în geometria analitică. Are aplicații numeroase în științele naturale și științele sociale, întrucât sistemele și fenomenele neliniare pot fi adesea aproximate printr-un model liniar. Istoria
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
vectorii, spațiile vectoriale (numite și "spații liniare"), transformările liniare și sistemele de ecuații liniare. Spațiile vectoriale sunt o temă centrală în matematica modernă; astfel, algebra liniară este utilizată pe scară largă atât în algebra abstractă cât și în analiza funcțională. Algebra liniară are de asemenea o reprezentare concretă în geometria analitică. Are aplicații numeroase în științele naturale și științele sociale, întrucât sistemele și fenomenele neliniare pot fi adesea aproximate printr-un model liniar. Istoria algebrei liniare moderne începe în anii 1843
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
abstractă cât și în analiza funcțională. Algebra liniară are de asemenea o reprezentare concretă în geometria analitică. Are aplicații numeroase în științele naturale și științele sociale, întrucât sistemele și fenomenele neliniare pot fi adesea aproximate printr-un model liniar. Istoria algebrei liniare moderne începe în anii 1843 și 1844. În 1843, William Rowan Hamilton (care a introdus termenul de "vector") a descoperit cuaternionii. În 1844, Hermann Grassmann și-a publicat cartea "Die lineare Ausdehnungslehre". Ceva mai tîrziu, în 1857, Arthur Cayley
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
William Rowan Hamilton (care a introdus termenul de "vector") a descoperit cuaternionii. În 1844, Hermann Grassmann și-a publicat cartea "Die lineare Ausdehnungslehre". Ceva mai tîrziu, în 1857, Arthur Cayley a introdus noțiunea de matrice, de o importanță fundamentală in algebra liniară. Algebra liniară își are începuturile în studiul vectorilor în spațiul bidimensional și tridimensional cartezian. În acestea un vector este un segment de dreaptă direcționat, caracterizat atât prin lungime, sau mărime, și direcție. Vectorii pot fi folosiți pentru reprezentarea anumitor
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
Hamilton (care a introdus termenul de "vector") a descoperit cuaternionii. În 1844, Hermann Grassmann și-a publicat cartea "Die lineare Ausdehnungslehre". Ceva mai tîrziu, în 1857, Arthur Cayley a introdus noțiunea de matrice, de o importanță fundamentală in algebra liniară. Algebra liniară își are începuturile în studiul vectorilor în spațiul bidimensional și tridimensional cartezian. În acestea un vector este un segment de dreaptă direcționat, caracterizat atât prin lungime, sau mărime, și direcție. Vectorii pot fi folosiți pentru reprezentarea anumitor mărimi fizice
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
dreaptă direcționat, caracterizat atât prin lungime, sau mărime, și direcție. Vectorii pot fi folosiți pentru reprezentarea anumitor mărimi fizice, cum ar fi forțele, și pot fi adunați și înmulțiți cu scalari, ceea ce este un prim exemplu de spațiu vectorial real. Algebra liniară modernă s-a extins, luând în considerare spații de dimensiune arbitrară sau infinită. Cele mai multe rezultate utile din spațiile bi- și tridimensionale pot fi generalizate și pentru aceste spații n-dimensionale. Deși mulți nu pot vizualiza ușor vectori în n
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
o bază, fiecare transformare liniară poate fi reprezentată printr-o tabelă de numere denumită matrice. Studiul detaliat al proprietăților matricelor și al algoritmilor ce lucrează pe matrice, cum ar fi determinanții sau vectorii proprii, se consideră a fi parte a algebrei liniare. Se poate spune, pe scurt, că pentru problemele matematice liniare - cele care manifestă liniaritate - probabilitatea de găsire a unei soluții este cea mai mare. De exemplu, calculul diferențial este de mare ajutor în cazul funcțiilor dacă acestea sunt aproximate
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
ajutor în cazul funcțiilor dacă acestea sunt aproximate liniar. În practică, diferența între problemele liniare și neliniare este foarte importantă. Metoda generală de a găsi un mod de abordare liniar pentru o problemă, de a exprima această abordare în termenii algebrei liniare, și apoi de a o rezolva dacă e nevoie prin calcul matriceal, este una dintre metodele cele mai general valabile din matematică. Una din teoremele algebrei liniare afirmă că pentru orice matrice pătratică A de dimensiuni "n" x "n
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
de abordare liniar pentru o problemă, de a exprima această abordare în termenii algebrei liniare, și apoi de a o rezolva dacă e nevoie prin calcul matriceal, este una dintre metodele cele mai general valabile din matematică. Una din teoremele algebrei liniare afirmă că pentru orice matrice pătratică A de dimensiuni "n" x "n", următoarele afirmații sunt echivalente (fie toate adevărate, fie toate false):
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
ADAM RIES SEINS ALTERS IM LVIII" („anul 1550 la vârstă de 58 ani”), ceea ce duce la concluzia că el a fost născut în 1492. Cu siguranță se poate determina locul de naștere Bad Staffelstein, deoarece în prefața cărții sale de algebra, manual „Coß”, el însuși dă informații. Primele decenii după nașterea lui Ries nu sunt documentate, așa că nu se știe ce școală a absolvit. De asemenea, la pe atunci existenta universitate, nu există referințe la „maestrul de calcul”. Prima dată Adam
Adam Ries () [Corola-website/Science/315337_a_316666]
-
s-a mutat în tînărul oraș Annaberg, unde a petrecut restul vieții sale în "strada Johannis", la o școală de calcul. În clădirea aceea, s-a înființat muzeul de azi, "Muzeul Adam-Ries". În anul 1524 Ries a încheiat manuscrisul de algebră, manual „Coß” (tipărit abia în anul 1992). În acest timp, Ries face cunoștință cu fica maistrului lăcătuș Andreas Leuber din Freiberg, Anna Leuber cu care are cel puțin opt copii. În registrul de căsătorii al "Bisericii Sfîntă Anna" din Annaberg
Adam Ries () [Corola-website/Science/315337_a_316666]
-
Nicolae Manolescu Știați că algebră și algoritm provin din arabă? Dar că, tot din arabă, și încă din același cuvânt, provin cifră și zero? Dar că argoticul benga , adică drac, își are originea tocmai în sanscrită și ne-a parvenit prin limba romani a țiganilor
Viața și moartea cuvintelor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5734_a_7059]
-
rău, mai fals și mai infatuat eram eu însumi". După examenul de bacalaureat, pe care-l trece în 1922 cu destulă dificultate, numai cu aprobarea ministerului, obținând două note maxime (5+ la polonă și franceză) și trei minime (1 la algebră, trigonometrie și latină), se înscrie la o facultate spre care nu simțea nici o chemare - cea de Drept. Ca și în anii de liceu, Gombrowicz nu este un student silitor, lipsind de la cursuri și învățând numai în preajma examenelor, doar atâta cât
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
loto 6 din 49 este posibilă pentru oricine a trecut prin școală nu ca gâsca prin apă, ci asimilând realmente cunoștințele predate. în clasa a zecea (poate că între timp lecția respectivă a fost mutată la o altă clasă), la algebră, capitolul despre permutări, aranjamente și combinări a n obiecte în grupe de câte k obiecte, se arată că numărul combinațiilor care se pot face cu n obiecte în grupe de câte k obiecte, k evident mai mic decât n, se
Drogul Loto 6 din 49 by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9301_a_10626]
-
fort, Sie können bei uns nichts mehr lernen.“ ("Trebuie să plecați, Dumneavoasră nu mai putți învăța la noi"). Se înscrie ca student la Universitatea din Leipzig. I-a ascultat pe Ernst Heinrich Weber la filozofie și Carl Brandan Mollweide la algebră , pe de altă parte rămânând un autodidact, fiind fascinat de naturalistul Lorenz Oken. În 1819 își ia licență, 1823 devine magister și conferențiar. În ciuda promovării examenului medical, și-a câștigat existența prin munca literară. Începând cu 1824, a tradus cele
Gustav Theodor Fechner () [Corola-website/Science/317298_a_318627]
-
a fost folosită de către matematicianul japonez din secolul 17 Seki Kōwa pentru a rezolva ecuații cu o singură variabilă, deși legătură cu calculul lipsea. Metoda lui Newton a fost publicată prima dată în 1685, în"Tratat istoric și practic de algebră" de John Wallis. În 1690, Joseph Raphson a publicat o descriere simplificată în "Analysis aequationum universalis". Raphson prezenta metoda lui Newton ca o metodă pur algebrică și limita utilizarea sa la funcții polinomiale, dar el descrie metoda în termeni de
Metoda tangentei () [Corola-website/Science/329756_a_331085]
-
din exteriorul sălii (cu ferestrele deschise). "Collège de France" favorizează "interdisciplinaritatea", după cum o dovedesc, de exemplu, lucrările catedrei de "Filosofie a cunoștințelor", ocupată de Jules Vuillemin din 1962 până în 1990, care aborda câmpuri disciplinare atât de diverse precum matematicile pure (algebra, geometria, analiza), fizica teoretică (astronomia, relativitatea, mecanica cuantică, haosul), științele inginerești, filosofia și studiile umaniste grecești și latine. Dintre personalitățile prestigioase care sunt legate de Collège de France (cercetători, oameni de știință, intelectuali) se pot enumera: Raymond Aron, Roland Barthes
Collège de France () [Corola-website/Science/316489_a_317818]
-
și Cavalerie. Școala Specială de Artilerie și Geniu asigura o pregătire de înaltă calitate, având o programă cuprinzătoare, care includea discipline de pregătire militară generală, discipline din științele fundamentale și științe aplicative. Astfel, în clasa preparatoare se predau următoarele materii: algebră superioară, geometrie analitică și în spațiu, calcul integral și diferențial, geometrie descriptivă, plane cotale și ordine de arhitectură, mecanică rațională, fizică generală, chimie generală, limba franceză, limba germană și scrimă. În următorii doi ani, programa prevedea următoarele cursuri: fortificații, construcții
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
pentru orice formula 37. TEOREMA 1. Fie formula 39. Atunci pentru orice formula 40, funcția formula 41 este în formula 42. Convoluția formula 43 definită prin: formula 44 este de asemenea o funcție din formula 42 și în plus formula 46 Cu convoluția funcțiilor ca înmulțire, formula 42 devine o algebră Banach. "Demonstrație". Pentru funcția măsurabilă pozitivă formula 48, integrala iterată formula 49 este evident egală cu formula 50. Așadar, conform teoremei lui Fubini pentru funcții măsurabile pozitive, rezultă că există și cealaltă integrală iterată și este egală cu integrala (3), deci în particular
Funcții p-sumabile și funcții local p-sumabile () [Corola-website/Science/328926_a_330255]