KorAP: Find »[drukola/base=alia & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...204 >

5,091 matches

Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347

cu noul ocupant german i-a oferit un motiv oficial pentru ruptur.... A Început atunci o lupt... f...r... mîl... Între comuniștii din LNC și republicanii din BK. Aceasta s-a Întețit În mai 1944, cînd Balli Kombëtar s-a aliat cu șefii triburilor din nord pentru a se Împotrivi mai bine comuniștilor. Și În Iugoslavia, relațiile dintre cetnicii colonelului Draza Mihailovici și partizanii lui Țîțo au stat inițial sub semnul toleranței și chiar a unei anumite cooper...ri. La Început

[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
critic... virulent orientarea politic... dominant.... În timpul campaniilor electorale candideaz... f...r... opreliști persoane influențate de ideile horthyștilor sau ale Crucilor cu S...geți. În 1947, semnarea tratatului de la Paris, care prevede evacuarea În 90 de zile a „tuturor forțelor militare aliate” (adic... a trupelor sovietice) din Ungaria Îi Îngrijoreaz... pe liderii Partidului Comunist și le d... speranț... forțelor moderate. Dezbaterile de idei le ofer... intelectualilor din ambele tabere ocazia s... se Înfrunte. Mulți cet...țeni din aceste state sînt convinși c

[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
fi putut nemulțumi Uniunea Sovietic... și atrage creșterea influenței sale. Astfel, succesul Partidului Comunist la alegerile din martie 1945 nu a dus la ostracizarea lui. Agrarienii și social-democrații, care s-ar fi putut coaliza cu dreapta, au acceptat s... se alieze cu comuniștii și s... formeze, În aprilie 1945, un guvern „roșu-verde” condus de un social-comunist, În care existau trei miniștri comuniști. De asemenea, f...r... provoc...ri În ceea ce privește președinții aleși ai republicii. CÎnd mareșalul Mannerheim a p...r...sit puterea

[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
și asistent... reciproc... cu Finlanda. De același tip că tratatele Încheiate cu „democrațiile populare”, acest pact prevedea intervenția forțelor militare În cazul În care unul dintre state ar face obiectul unei „agresiuni armate din partea Germaniei sau a oric...rei puteri aliate cu această” (articolul 1), precum și angajamentul că fiecare stat s... „respecte principiile de suveranitate, independent... și neamestec În afacerile interne” ale celeilalte p...rți. Astfel c... se Încheia pentru Finlanda o perioad... de incertitudine și Îngrijorare. Desigur, ea r...mînea

[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
s... dep...șeasc... un prag de tolerant... niciodat... definit explicit, dar conștientizat perfect de c...tre ambii parteneri-adversari. În ceea ce privește relațiile sovieto-finlandeze, este limpede c... URSS refuză că Finlanda s... fie guvernat... de un curent ostil și, mai mult, s... se alieze cu un stat sau o coaliție ostile. La fel de limpede este c... Finlanda, oricît de mic... ar fi fost făt... de vecinul ei, nu putea accepta f...r... o rezistent... Înverșunat... și prejudiciabil... imaginii URSS-ului că libertatea ei intern... s

[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
mai, si refac vechea „Înțelegere baltic...”. Puterea sovietic... nu aștepta decît semnarea acestui acord pentru a reacționa. Înfuriat de decizia unilateral... a celor trei republici, Gorbaciov se declar... preg...țiț s... fac... orice pentru a o opri, inclusiv s... se alieze cu cei mai radicali conservatori. Pe 15 martie, la cîteva zile dup... declarația lituanian... și dup... ce parlamentul de la Vilnius tocmai adoptase o lege care Îi scutea pe lituanieni de serviciul militar În armată sovietic..., Gorbaciov și Congresul Deputaților Poporului

[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

bătălia (înfrângerea) de la Nedao, când are loc lichidarea stăpânirii hunilor în Europa. În ceea ce privește tipologia dominației hunice asupra Daciei, avem o etapă de control (dominație) nominală asupra zonelor extra-carpatice, exercitată direct de huni sau prin intermediul unor grupuri de ostrogoți sau alani aliate cu hunii. Un control direct și exclusiv ar putea fi admis numai pentru zona în care hunii acționează ca mercenari sau foederati. După anii 420-425, este plauzibilă (posibilă) dominația hunilor prin interpuși, goți, alani și gepizi, prezenți la est de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Câmpia pannonică și devin vecini ai gepizilor. La începutul secolului al VI-lea, cele două grupuri etnice germanice, gepizii și longobarzii, cooperează împotriva Imperiului. Dar, ulterior, rivalitatea gepizi-longobarzi s-a accentuat: pentru a-și asigura superioritatea militară, longobarzii s-au aliat cu avarii, popor nomad asiatic. Ca urmare a războiului izbucnit, gepizii sunt înfrânți, în 567, de coaliția celor două etnii, ce au ocupat întreg teritoriul stăpânit anterior gepizi, iar longobarzii au migrat în nordul Italiei. Avarii și-au instalat centrul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
departe de țărm". Astfel, în anul 530, generalul bizantin Chilbudios duce lupte cu slavii (sclavinii) timp de trei ani, dar, în 533, el este ucis într-o acțiune militară, încât "barbarii puteau trece fluviul nestingheriți" (Procopius). Incursiunile slavilor izolați sau aliați cu alte populații se intensifică între anii 545-550. În 550-551, izvoarele menționează invaziile pustiitoare ale sclavinilor, hunilor și kutrigurilor în Tracia și Iliria. În 559, kutrigurii sub conducerea lui Zabergan, în alianță cu bulgarii și slavii, au atacat Scythia Minor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
învinși de generalul Petrus, care trece Dunărea și duce lupte cu căpetenia militară slavă Piragast, undeva în Ialomița sau Ilfov-Câmpia munteană (Theophilact Simocata). La sfârșitul secolului al VI-lea și începutul celui de-al VII-lea, atacurile slavilor singuri sau aliați cu avarii devin tot mai puternice. În anul 602, are loc o nouă expediție militară bizantină condusă de generalii Priscus și Comentiolus împotriva slavilor și avarilor din regiunea Tisei inferioare. Anul 602 marchează momentul de cotitură în istoria regiunilor din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
dar baza economiei lor nu era cultivarea pământului, ci creșterea vitelor, folosite și ca unitate de schimb. Mai aflăm din aceeași lucrare a lui Mauriciu că sunt numeroase triburi slave care nu se înțeleg între ele-unii conducători de triburi se aliază cu romanii. Triburile slave locuiau de-a lungul râurilor. La sfârșitul secolului al VI-lea, slavii din Dacia duceau o viață stabilă de crescători de vite și agricultori (cultivatori). Erau organizați sub forma "democrației militare", având mulți regi-conducători ai unor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
unde au înfruntat oștile țarului Simeon și au înaintat până sub zidurile capitalei bulgare, Preslav. Silit de împrejurări, țarul bulgar a oferit sume mari ungurilor și a încheiat pace cu Bizanțul. Dar, ca să se răzbune pe unguri, el s-a aliat apoi cu pecenegii, vechii lor dușmani, și a inițiat o acțiune comună împotriva lor (a ungurilor). Lovitura decisivă a fost aplicată de pecenegi, în 896, când sălașele ungurilor au fost distruse.23 În fața acestui dezastru pentru neamul lor, mulți din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
bun (bonus), frumos (formosus), tânăr (tener), bătrân (veteranus). Pentru îndeletniciri agricole avem termenii: a ara (arare), a semăna (seminare), a treiera (tribulare), a secera (sicilare), a măcina (machinare), a culege (colligere); plante agricole: grâu (granum), secară (secale), orz (hordeum), alac (alia), parâng (exclusiv local), mălai, spic (spicum), neghină (nigellina), pământ (pavimentum), câmp (campus), arie (area), agru (ager), falce (falcem); unelte agricole: jug (jugum), furcă (furca), secere (sicilis), aratru-plug (aratrum). În viticultură: vie (vinea), viță (vitea), poamă (poma), must (mustum), vin (vinum

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
bizantinilor, după un asediu de trei zile, ungurii cuceresc cetatea Sătmarului și nordul voievodatului până la Zalău și Poarta Meseșului. Peste câțiva ani, după ce ungurii cuceresc cetatea Veszprem (castrum Bezprem) și devastează Transdanubia, secuii, care fuseseră supuși ai ducelui Menumorut, se aliază cu ei (ungurii), lăsându-și fiii ca ostateci, și se obligă să meargă în prima linie, ca să lupte împotriva lui Menumorut. Toate cronicile îi amintesc pe secui ca vecini ai românilor, cu care au conviețuit, iar în secolul al XIII

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
amintesc pe secui ca vecini ai românilor, cu care au conviețuit, iar în secolul al XIII-lea, ei vor lupta împreună împotriva tătarilor. Însă, la începutul secolului al X-lea, când ungurii pătrund la est de Tisa, în Transilvania, secuii aliați cu ei trec peste râul Criș și impreună cu aceștia participă la asediul cetății Bihareaasediul a durat 13 zile, iar luptele au fost înverșunate (cronica amintește, pentru prima dată, de pierderile suferite de atacatori). În cele din urmă, se ajunge

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de oameni din toate limbile și întrețineau ele însele o oaste și acestora, la îndemnul ministrului său Nicephor, li s-au suspendat subvențiile anuale în bani pe care le primeau pentru apărarea frontierei.16 În aceste condiții, în disperarea lor, aliindu-se cu pecenegii, ei s-au revoltat împotriva stăpânirii bizantine. Cine erau ei? Am văzut că se constituise o provincie (bizantină) a "malului Dunării" (Iorga), ca o strajă împotriva pecenegilor, ce includea ambele maluri ale fluviului. Or această inițiativă bizantină

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
împreună cu pecenegii, teritoriile Macedoniei și Traciei (cf. Attaliates, p. 205-206, 207-209). După câțiva ani, la urcarea pe tron a lui Nicephor III Botaniates, "sciții de la Dunăre" (localnicii, autohtonii) au trimis soli la Constantinopol pentru a-și mărturisi supunerea, iar cei aliați cu pecenegii, care au jefuit, au fost predați împăratului. Solii trimiși, ca și numărul mare de monede bizantine descoperite pe teritoriul Dobrogei, se opun afirmațiilor unor istorici despre încetarea stăpânirii bizantine la Dunărea de Jos și despre constituirea unui "stat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
bună organizare și apărare militară a societății locale, dar pierzându-și caracterul nomad, ele au fost asimilate, împreună cu locuitorii de același neam cu acestea, de către autohtoni (români). După multe lupte, soldate cu victorii și înfrângeri, cu revoltații, bogomilii și pecenegii, aliați cu ungurii și cumanii, împăratul Alexie, în înțelegere cu cumanii, i-a zdrobit pe pecenegi la Lebunion (1091), care au fost eliminați din zona Dunării. În acest fel, în timpul lui Alexie, stăpânirea bizantină s-a instalat temeinic la Dunăre, fiica

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
dominantă politică și militară a cumanilor suprapuse celei locale (românești), fără a cunoaște formele instituționale ale dominației. Cumanii reprezentau, în vremea aceasta, o problemă și pentru Imperiul bizantin și Regatul ungar. Izvoarele îi arată pe cumani și pe români ca aliați pe tărâm militar, ca în cazul incursiunilor provocate de constituirea statului româno-bulgar. Asăneștii au fost sprijiniți de cumani și români, în acest sens, cronicarul Nicetas Choniates arată că, în 1199, sciții (cumanii) împreună cu o ceată de vlahi au trecut Istrul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a organiza incursiuni în sudul Dunării, cu toate că sălașele lor se aflau la mare distanță. Despre incursiunile lor întâlnim referiri în lucrările lui Masudi: în 932, poate și mai târziu, aflăm că năvălitorii erau patru popoare turce nomade, printre care Pacinak, aliați cu bulgarii, deducem că ar fi vorba de pecenegi, de fapt, în 934, a fost o năvălire a ungurilor în sudul Dunării. Stabilirea pecenegilor în nordul Mării Negre a pus probleme Bizanțului și clericul Gabriel a intervenit pe lângă unguri să-i

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
În același timp, pecenegii s-au manifestat activ și în teritoriile răsăritene din apropierea Moldovei atacurile lor asupra Rusiei kievene s-au succedat continuu, de pildă, în vremea lui Vladimir cel Sfânt, (978-1015), iar regele Poloniei, Boleslaw cel Viteaz, s-a aliat cu ei în luptele cu rușii din 1013 și 1018. Apoi, în conflictul din 1018-1019, pecenegii și vlahii au luptat alături de cneazul Sviatopolk în luptele pentru tronul Kievului. În același an, 1036, alte triburi pecenege au asediat Kievul, dar înfrângerea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
bulgarilor și grecilor". Țarul revendica tutela asupra statului latin, iar într-o inscripție din biserica de la Târnovo, el sublinia dependența "frâncilor" din Constantinopol față de puterea sa. Aflat în postura de cea mai mare putere din sud-estul Europei, statul vlaho-bulgar se aliază cu Imperiul bizantin de la Niceea, împotriva latinilor, iar în 1239-1240, Ioan Asan și Ioan Vatatzes au asediat Constantinopolul. Ei nu au reușit să cucerească orașul (recuperat de bizantini abia în 1261), iar în 1241, țarul bulgar a murit. În timp ce, la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de întemnițarea acestuia într-o fortăreață din Tracia. Expediția lui Nogai era și o replică la strânsele legături între Bizanț și statul hulaghizilor din Persia, cu care Hoarda de Aur se afla în conflict pentru teritoriile caucaziene. Nogai s-a aliat cu țarul bulgar Constantin Tich, adversar îndârjit al împăratului Mihail, și i-a înfrânt pe bizantini. Relațiile Hoardei cu Bizanțul au rămas un timp încordate, dar împăratul, prin abile manevre politice, a reușit să-l atragă de partea sa, oferindu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
1323, ei erau prezenți alături de români la luptele din zonă, astfel, conform izvoarelor, țarul bulgar Mihail Șișman a fost sprijinit de "ungrovlahi" (români) și de "sciți" (mongoli). Iar în 1330, în lupta de la Velbujd, împotriva sârbilor, bulgarii au avut ca aliați pe români și "tătarii negri". Cooperarea româno-mongolă pe plan militar și dominația îndelungată a Hoardei în teritoriile extra-carpatice a dus la adoptarea de către români a tehnicii de luptă și armament a călăreților mongoli, de aici confuzia săvârșită de împăratul Andronic

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Nichifor Gregoras va vorbi de acei "tătari creștini", confundați cu alanii, puțin numeroși și neînsemnați. De fapt, situația lui Basarab, după 1324, pe plan extern, era complicată, fiind în relații tensionate atât cu ungurii cât și cu sârbii. El era aliat cu bulgarii încă din 1323, îl ajutase pe țarul Mihail cu oștile sale, iar fiica sa era căsătorită cu noul țar, Ioan Alexandru. În iunie 1330, izbucnește războiul între sârbi și bulgari, despre care o scriere sârbească susține că atunci

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]