3,286 matches
-
ieși afară. Se așeză pe banca de sub cireșul din coasta casei. Cu poza în mâna stângă și cu o jordea în dreapta, sta nemișcat șoptind duioasa chemare: Buni! Buni!... Ochii nu mai lăcrimau. Mama se bucura sperând că și-a mai alinat durerea, că răbdarea i-a devenit un fel de viață, crescându-l... Doar se vădise un copil precoce! Chipul dorit și plâns de-atâtea lacrimi se încețoșase în fotografie, rămânând abia un slab contur... O nouă temere îi încolțise mamei
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]
-
dorit De fulger cum ceara munții s-au topit Slava Lui distruge-n veci răutatea Să se rușineze cei ce se-nclină La chipuri cioplite și se laudă Ca idolii lor crescuți prin fraudă De iubim răul spre rău ne alină Se bucură fiicele Iudeii Pentru judecățile Tale sfinte Din rugă se nasc roadele ideii Celor drepți cu inima veselie Raza conștiinței Tale aminte Prin ea ne vom duce spre veșnicie PSALMUL 97 Să cântați Domnului cântare nouă Că lucruri minunate
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
Ajută-ne că am sărăcit foarte Izbăvește și curățește pe noi Scoate-ne din acest blestemat război Să nu ne ducă păgânii în moarte Răzbunarea sângelui vărsat de neam În fața Ta cei ferecați suspină Pe fiii celor morți ruga-i alină Lauda Ta vom vesti din neam în neam Poporul oile pășunii Tale Mărturisi-ne-vom pe orice cale PSALMUL 79 Cel ce vrea pe Israel ia aminte Cel ce șezi pe Heruvimi să Te arați Deșteptă puterea Ta ca între
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
le-a confirmat când mi-a mărturisit că niciodată nu a avut somn: „Noaptea era liniște și citeam” ... și acum la cei 85 de ani continuă să citească, continuă să se informeze pentru că setea aceasta de cunoaștere nu se poate alina decât din izvorul cuvântului. Îi consideră atât de săraci pe cei care nu știu nici măcar o poezie! „Măi, voi când ați venit din țară nu ați adus nimic cu voi?” - îi întreba Dumitru Sinu pe mulți dintre compatrioții noștri sosiți
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
separă de „aici”). „Au fost și-am uitat. Eu, Mamă,-am uitat la-ntors / de norocu-mi”. O proaspătă/veche Morea. „ Tu ai fost acolo mi-am spus. La Porțile Fierbinți / sau dincoace către coastele Moreei prin puzderia / de insule, cu pasul, alinat de cutreierul larg al / mării și de cel ce-i acolo din fire străinul”. Un despotat exemplar. „Bunuri de tot felul treceau încolo și-ncoace / peste mări neoprite”. În aspirație, Împărăția lui Dumnezeu și pilda ultimă, definitivă, a Învierii. „Iisus
POEZIE DE TAINĂ SEMNATĂ VASILE GRIGORE LATIŞ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367051_a_368380]
-
jarul patimii / Și amarul lacrimii; Apele-n fîntîni amar, / Soarele palid și stîns, / Ochi al meu, prin nouri, plîns... / Fără dînsa lîngă mine, / Mi-s stelele-n cer streine, / Gîndurile tot suspine; Lin te, codrule, clatínă... Și sufletul mi-l alină, / Limpeziți-mi-l, izvoare). Într-o suită de rime catalectice, se accentuează mai mult lumescul decât finalul de vers: Și, lîngă el, mîndră,-n șa, / Ședea dragă Dragosteá, / Văi și munți se luminá / Și se-nroura lumeá). În versurile acestui
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
violete, stânjenei, zambile, mărgăritare, bujori roșii la culoare, tufe mari de liliac, Primavara a-ncercat să-mi schimbe a vieții cărare pe sub pomii albi de floare. Verde crud mi-a dăruit, galben cornul a-nflorit, roșu este merișorul, albul ne alină dorul; splendide roze îmbie, spre visări si poezie. Dar am rătăcit cărarea că se înnorase zarea; degeaba te-am căutat, nicăieri nu te-am aflat și așa, într-un târziu, am văzut o stea cu speranța fluturândă agățată-n ea
VISURI PLACUTE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367137_a_368466]
-
erosul ajunge să fie dimensiunea esențială a existenței poetei. Frământările interioare ale acesteia vorbesc despre năzuința de a experimenta prin iubire, cunoașterea și fericirea. „În fiecare fibră zvâcnește/ dorința de tine,/ ca un astru în explozie.../ Și cine s-o aline/ în ritmul trepidant/ al vieții/ ce nu știe ce-i introducerea,/ preambulul/ savurării unei flori/ în plin mai./ Soluția e ieșirea din timp./ Iubitule, hai să transcendem/ plasma lucrurilor firești/ în care înotam atât de greu,/ să roadem cu dinții
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
pierd într-un ocean de îndurare/ deși-s un val tivit cu broderie/ de-un Sfânt cu răni în mâini și în picioare./ Când unda mea mânată e de vânturi/ ce vin cu-nfrigurare peste mine,/ mâna-I străpunsă mă alină-n cânturi/ Și-mi liniștește dorul meu năvalnic/ ce vrea să se descrie în cuvinte.” Fiul rătăcitor Cuvintele Cristinei Frâncu sunt inspirate de un Mântuitor care nu Și-a retras harul nici de la cel ce Îl trădase. Ucenicii înșiși erau
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
ucide? “Nenorocirile îi transfiguraseră inima într-o rece și neînduplecata stâncă. În noapte, Vlad aștepta că Râul să iasă de acolo, din casă de unde împreună cu Magda se bucurase de frumusețea cerului... Vlad plănuise să se răzbune cumva pentru a-și alină durerea că el nu poate și nu va putea vreodată să trăiască o asemenea bucurie.” Să comiți o crimă pentru că nu îți este dat să cunoști bucuria! Are loc confruntarea. Fostul copil al străzii îl atacă pe cel ce aduce
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
poezia vie pe care am crezut că n-o voi mai găsi la alții. „Din verde te-aș desprinde cu buza-mi tremurândă, Mușcând până la sânge din trupul tău prea plin. Cu roșu-am să te umplu, apoi să te alin, Petală cu petală în inima-mi flămândă. Vom mirosi a vară și-om umple universul Tu pentru mine roză, eu pentru tine versul.” (de ce să-mi fii doar roză ...) Câtă putere poate să aibă acest sentiment? O știu, o știți
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]
-
nemurirea din dorințele ce le petreci venind spre mine Cu așa impulsuri așteptate Riscăm în veci de veci să ne cuprindă testul aprinderii și-o geană de lumină încinsă într un fior să fim mereu dor ce doar dorul îl alină DE ANGHEL ZAMFIR DAN Referință Bibliografică: testul aprinderii / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2305, Anul VII, 23 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
TESTUL APRINDERII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368611_a_369940]
-
ceva parfum și către banca noastră... Mă rog în mine ca timpul să-și oprească fuga. Îmi e bine! Nesperat de bine! Minutele de olfactoterapie au învins durerile fizice și nu doar. Parcă plutesc! Și camarada mea, îmi zic, e alinată de atmosferă?! Dar mentalul meu o stârnește la trezire agitată: -Da’ ce, tu?! M-ai lăsat să dorm? De-asta nu-mi place să mă plimb cu tine! Mergi încet, bocănești cu bastonul în asfalt și taci, taci ca mutu
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
mai mult decât atât... Eu azi am să îți cânt ce am în minte, Un cântec de iubire de demult... E cântecul ce tu mi l-ai cântat De câte ori eu am căzut îngenuncheată, Cu el m-ai oblojit, m-ai alinat, Și m-ai făcut să simt că-s alintată. Iubite, azi nu-ți voi vorbi deloc. Voi pune dragostea să îți vorbească, Ea îți va spune c-a avut noroc, Când Dumnezeu i-a dat să te-ntâlnească. Azi nu
IUBITE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368661_a_369990]
-
au avere, Dar în schimb au bucurie și nădejdea lor e vie, Cred în cer, au un Stăpân și fideli mereu rămân, Nu se-apleacă după vânt, au făcut un legământ Și orice s-ar întâmpla, Cartea Sfântă, Biblia, Îi alină, îi îndrumă, le e tată, frate, mumă, Știu că viața pe pământ, e doar fumegare-n vânt, Ce-s 80 de ani pe glie, raportat la veșnicie? Eu îți spun, căci mi-ești vecin, când te văd, plâng și suspin
NU MAI RĂTĂCI VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368758_a_370087]
-
de fapt, doar setea de bani, de îmbogățire nejustificată, de o dorință de parvenitism, indiferent dacă toate acestea însemnau pentru mulți autori dezamăgiri, frustrări accentuate, nemulțumire, deci vise spulberate. Noi am încercat, cu foarte mult curaj, încredere și speranță, să alinăm, pe cât a fost posibil, sufletele întristate, să oferim bucurie, să înjghebăm împreună lucruri care au avut importanță pentru fiecare dintre părți. Nu suntem măreți prin tirajele cărților noastre, dar credem că un „părinte” își iubește toți „copiii” la fel și
GHEORGHE A. STROIA: O IDEE ZĂMISLITĂ ÎNTR-UN GÂND, UN VIS CONVERTIT ÎN CERTITUDINE (FAMILIA ARMONII CULTURALE) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363559_a_364888]
-
trecător? În mintea ei, dragostea presupunea admirație, respect și spirit de sacrificiu, după exemplul părinților ei. Carolina și Sebi trăiau în înțelegere, se tratau unul pe celălalt cu îngăduință, cu milă și o vădită dorință de a proteja, de a alina, de a susține. Anita întrevedea o multitudine de aspecte, printre care sexul era o condiție necesară, dar nu suficientă. Simțea că, de la o vreme, Martin o ocolea, era agasat, plictisit, de parcă persoana ei ieșise din sfera lui de preocupări, alcătuită
CASA DIAMANT – AGENTUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363564_a_364893]
-
pâinii... Și-aștepți să vină-o altă iarnă rece Și-o altă palmă albă-n a ta cale, Căci clipa-ți este unică, dar trece Ca gândul către spații siderale Și-n zboru-ți lin pe toți îi vei întrece, Ca să alini un suflet plin de jale... Tu nu lăsa ca visele să-mi sece! M-ai mângâiat cu haina-ți de cristal, Țesută cu argint precum o ie, M-ai invitat ca partener de bal În valsul lebedelor-fulgi - o mie, Un
CA UN GÂND de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363617_a_364946]
-
pentru ei ci au știut să împartă altora timpul lor. Doamna Marioara a dăruit timpul ei artiștilor pe care i-a promovat, artiști care sunt astăzi mari și datorită domniei sale! A dăruit publicului interpreți ai cântecului autentic, mirabilul cântec ce alină dorurile și patimile omenești. Suferința din ultimii ani nu i-a schimbat caracterul, nu i-a schimbat principiile și chiar din patul de suferință a continuat să transmită celor pe care-i avea aproape de suflet un gând bun, o incurajare
MARIA ŞALARU, MAI SINGURĂ ŞI TRISTĂ, FĂRĂ MARIOARA MURĂRESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363741_a_365070]
-
zămislit cuvintele, îndulcind limba noastră - amară povară - transformând-o în dar oferit în schimbul nemuririi. A șoptit povești în codru, căci numai el îl asculta, până când, spre finaluri, a visat iubirea sa. A-nțeles durerea mării și-a-ncercat să o aline, spre fereastra dinspre soare a rămas o stea în zare. A recreat simțirea, doar privind-o cu alți ochi, a rescris iubirea picurată în flori de tei. Doar el, Eminescu, și-a trăit viața prin veșnica unire, cu al oamenilor
O STEA ÎN ZARE (LUI EMINESCU) de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363772_a_365101]
-
Din vise, Din doruri și durere. Din tot ce-am vrut Să am - Iubire, mângâiere. Tu ești petală Și floare, Balsam de suflet ești. Tu ești cărarea Ce duce Spre lumea de povești. Tu ești iubirea, Și dorul Ce sufletul alină. Ești mângâierea Dulce, Ești rază, ești lumină. --> MAI ESTE TIMP Referință Bibliografică: Ești tu... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 239, Anul I, 27 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
EŞTI TU... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364678_a_366007]
-
frumoase femei, nici nu pot să nu fie, de vreme ce grația fizică le este îmbogățită cu haruri. Mirabila Moldovă, mirabila Bucovină au un brâu al istoriei și o cunună a cântului, inegalate ca patrimoniu. Cântărețele lor, în primul rând cântărețele, deci, alină părțile de țară cu hotare din răni, de o istorie încoace și înapoia ei, dincolo și dincoace de Prut, între un capăt de Moldovă și o inimă a ei, dincolo și dincoace de Carpați, și în lungul lor, până la marginea
VIORICA MACOVEI. TRANDAFIRUL ŢĂRII DE SUS ŞI MOLDOVEI DE LA RĂSĂRIT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364756_a_366085]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CUVÂNTUL CE ALINĂ Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1302 din 25 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Cuvântul tău e dulce, Din el picură miere.. Liniștea îmi aduce,, Cu el durerea piere. Nu știu ce ești, nici cine, Dar ți-am sorbit cuvântul, Ce
CUVÂNTUL CE ALINĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349496_a_350825]
-
bobul mic de hrană, Este lumina vie. A sufletului haină, E vers de poezie. Mă va-nsoți în viață, Și-n suflet îl voi păstra Iar din a lui dulceață Puterea ,eu îmi voi lua! Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: CUVÂNTUL CE ALINĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1302, Anul IV, 25 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CUVÂNTUL CE ALINĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349496_a_350825]
-
dă mângâiere la umbra sa când dai semne de osteneală. Îți face sufletul plin de candoare când vântul doinește prin frunza sa ce se apleacă cu dor peste chipul tău. Prin parfumul dulceag al florilor, arborele te mângâie și te alină precum omul. Asemeni vinului; cu cât are mai mare vechime, cu atât are buchetul mai îmbătător și mireasma mai tare. Așa și omul, el poate ascunde cuvinte sau poate dărui cuvinte despre sine, ducându-și gândul până la capăt, încât să
ESENŢA CREAŢIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349527_a_350856]