1,519 matches
-
de aplicare al statutului SNCRR. (3) Crucea Roșie Română va elabora reglementări adecvate pentru personalul său, membri și voluntari, în conformitate cu instrumentele mai sus menționate. Capitolul II Scopul și atribuțiile SNCRR Articolul 9 SNCRR are ca scop prevenirea și alinarea, în mod imparțial, a suferinței umane în orice împrejurare, fără nicio discriminare bazată pe cetățenie, naționalitate, rasă, limbă, sex, religie, vârstă, apartenență militară, socială sau politică. Articolul 10 În îndeplinirea misiunii sale umanitare, SNCRR, în condițiile legii, poate desfășura următoarele
STATUTUL din 14 iulie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/271282]
-
a autorităților publice, în toate domeniile prevăzute de convențiile de la Geneva din 1949 și în favoarea tuturor celor în suferință, atât persoane civile, cât și militare; ... b) să contribuie la îmbunătățirea stării de sănătate, la prevenirea îmbolnăvirilor și la alinarea suferințelor, prin programe și servicii de sănătate în beneficiul tuturor categoriilor de persoane defavorizate din comunități; ... c) să organizeze, la nivel național, regional, județean sau local, servicii de asistență socială, de ajutorare de urgență în favoarea victimelor dezastrelor, servicii de
STATUTUL din 14 iulie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/271282]
-
Mirunei din viața mea, iată că aveam să trăiesc alte întâmplări, cum este și cea de mai jos, care merită să fie relatată. Cu două zile în urmă, primisem un telefon, că voi avea o vizită importantă. O vizită pentru alinarea sufletului meu, bolnav de dor. Am cunoscut-o pe internet.... Intr-o dimineață, deschizând larg, ca de obicei, fereastra balconului, am auzit zbuciumul mării. Valurile se spărgeau cu forță de stabilopozii digului de apărare, din dreptul spitalului municipal. Schimbându-se
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
o oglindă sfărmată, Deslușesc tăinuiri pierdute de timp, Vântul mi-adie prin păr parfumul florilor de câmp, Acum în noaptea albastră coboară la fereastră o raza colorată, Iar glasul tău mă lasă în delirul somnaburilor Din care nu-ți găsește alinarea în visul trubadurilor Tu cânți perpetuum opera ce s-a-ncheiat A omului ce a înșelat! SĂ NU TE ÎNTREBI, IUBITE Și-n toamna aceasta prea curând tu ai venit, Între cuvinte cenușii și amurguri înghețate Lăsând durerea strânsă în pumnii tăi
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
dacă-i copilul lui, Îi este frică și rușine de adevăr Și de rănirea sufletului, ego-ului Îi stă în inimă, în minte, într-adevăr! Oameni fără mâini, fără picioare Muncesc și își clădesc o viață nouă, Își schimbă destinul, găsesc alinare În mintea lor cultă și proaspăta rouă! N-așteaptă pomeni de nicăieri, oscior, Sunt veșnic în luptă cu viața lor crudă, Au pensula vieții în propriul picior, Domnul alină, bunătatea-i ce-abundă! Păcat că oameni întregi la corp, la
INIMĂ DE ŞARPE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377658_a_378987]
-
În ceruri oștile se-adună Pe cel viclean ca să răpună. Clopotnițele răscolesc văzduhul Purtând către înalturi stihul, Natura cu destinul se împacă Atunci când se aude glas de toacă. Cântec de lemn răstignit în uitare, Între cer și pământ tu aduci alinare! Cu glas vestitor de alte-nceputuri Lumea întreagă o scoți din adâncuri. Curge spre lume al lemnului cânt Și peste glasuri adormite-n pământ! Se urcă spre slavă chemări arzătoare; Din sunet de toacă se înalță altare! Referință Bibliografică: Toaca
TOACA de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378385_a_379714]
-
Ioan Groza, publicat în Ediția nr. 2022 din 14 iulie 2016. Mi-aduc aminte chipul tău atât de pur, Mi-aduc aminte dulcea ta îmbrățișare, Mi-aduc aminte că doar tu erai în jur, Mi-ai dat viață și neprețuita alinare. M-ai învățat cu bucurie să zâmbesc, M-ai învățat cu răbdare să vorbesc, M-ai păzit precum un Înger Sfânt Și nu pot să uit divinul tău cuvânt. Mamă, mulțumesc Lui Dumnezeu, Îmi cer iertare închinând spre tine, Sărut
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
mine. SUFLETULUI CARE MI-A DAT VIAȚA: MARIA ... Citește mai mult Mi-aduc aminte chipul tău atât de pur,Mi-aduc aminte dulcea ta îmbrățișare,Mi-aduc aminte că doar tu erai în jur,Mi-ai dat viață și neprețuita alinare.M-ai învățat cu bucurie să zâmbesc,M-ai învățat cu răbdare să vorbesc,M-ai păzit precum un Înger Sfântși nu pot să uit divinul tău cuvânt.Mamă, mulțumesc Lui Dumnezeu,Îmi cer iertare închinând spre tine,Sărut mâna
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
cu alte spirite, cunoscute venite de dincolo de albastru. Unele dintre cele plecate din astă lume, au lăsat în urmă datorii neîmplinite, visuri frânte la jumătatea drumului, iubiri netrăite și nu puteau odihni în pace, astfel se întorceau în căutare de alinare, în rugăciunile celor rămași pe pământ. Când Alba se trezește și lasă iatacurile castelului său dintre stele coborând pe pământ, sora ei Noaptea se grăbește să-i lase locul și odată cu ea spiritele se retrag fiecare în lumea lor, iar
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
nestatornic în țărmul lui bătând- un boț de humă arsă cu suflet prea mirat de-atâta ritm ce bate în trupul lui plăpând. Destinul ce mi-i dat îl port cum se cuvine și-n Tine, Doamne, caut puterea și-alinarea căci pentru-ntregul cer ce azi îmi aparține mi-ai dat în dar tăria de-a mă lupta cu marea Acestei vieți în care am fost cândva sortită de-a bea din cupa plină pelinul, dar și vin, iar de-
ÎN CEAS DE TAINĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378458_a_379787]
-
Acasă > Versuri > Visare > UN ZÂMBET , VREAU SĂ FIU Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului Un zâmbet , vreau să fiu , Seninul dimineților înrourate , O palma-ntinsa cu blândețe , Să dau alinare , O inimă deschisă Către dragoste și pace , Un prieten bun , Cu inima de frate . Să fiu izvor , Să mă cobor din munte , La malul meu Să te oprești , Să te adapi . Să fiu răcoarea nucului , În miez de iulie , Căldura
UN ZAMBET , VREAU SA FIU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378505_a_379834]
-
INIMA TA Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Inima ta e ca o poezie. Când erai o copilă te refugiai printre versuri, Te ascundeai acolo de furtună vieții, Acolo îți găseai alinarea și liniștea, Acolo ai găsit și prima iubire, Acolo am gasit inima ta, Printre rânduri,printre stele. Te m-ai ascunzi din când în când și acum, De supărare,de tristețe,de dorul absolutului. Acolo e puterea ta,în valurile
INIMA TA de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378561_a_379890]
-
se topește, Făr’de veste vine apusul Gol de ață privim fusul, Prea târziu ne dumirim Cât de-avuți puteam să fim. De aceea, frate, ascultă, Când „Cel vechi de ani”cuvântă, Doar prin El aflăm cărarea, Rostul sfânt și alinarea, Să-l urmăm plini de iubire De vrem cale-n izbăvire. Citește mai mult Fiecare-n viață duceDupă soartă, câte-o cruce,E lăsat pe-acest pământ,Omul până la mormântSă trăiască-n zbucium greuOri cu gând la Dumnezeu.Viața grabnic
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
veștejeștePrecum ceara se topește,Făr’de veste vine apusulGol de ață privim fusul,Prea târziu ne dumirimCât de-avuți puteam să fim.De aceea, frate, ascultă,Când „Cel vechi de ani”cuvântă,Doar prin El aflăm cărarea,Rostul sfânt și alinarea,Să-l urmăm plini de iubireDe vrem cale-n izbăvire.... Abonare la articolele scrise de rodica constantinescu
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Sunt doar un om și bine văd acesta, Când firea mea ar vrea să mă domine, Dar Duhul Tău înlătură năpasta Și cu mult drag m-așează sus pe creasta Muntelui Sfânt, acolo lângă Tine. Doar pe Sion găsesc eu alinare, Doar lângă Tine, Doamne sunt întreg, Când fața-Ți strălucește ca un soare, Uit tot ce-n mine plânge, tot ce doare Și-acolo sus, ce bine Te-nțeleg! Privind în jos pământul, văd păcatul, Văd lumea ce se-afundă-n desfrânare
DOAR LÂNGĂ TINE, DOAMNE SUNT ÎNTREG de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378968_a_380297]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > REFUGIU Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2044 din 05 august 2016 Toate Articolele Autorului Ești cea mai dulce alinare, Cu tine-adorm și mă trezesc, Fără subtila ta savoare, Nici îngerii nu-mi mai zâmbesc. Am scris poeme pe o rază Și-am plâns pe versuri de rondel, Destinului m-am dat în pază, Rememorând câte-un pastel. În tine
REFUGIU de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379090_a_380419]
-
minieră. Pot să vă întorc întrebarea ? - Asistentă medicală ... Nu știu de ce nu m-a mirat răspunsul ei. Undeva în străfundul sufletului meu am bănuit în permanență că lucrează într-un domeniu benefic pentru semenii ei. Nu știu cum, dar părea că aduce alinare în jur, ca și cum aura pe care i-a dăruit-o natura învăluia pe toți din preajmă cu energii pozitive. Mi-o și închipuiam într-un halat alb, imaculat, plimbându-se agale printre paturi, aruncând gratuit cu zâmbete galeșe în toate
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
toate momentele trăirilor sale, aninat de urma gândului său, ca o ancoră sufletească! Taragotul lui Dumitru Fărcaș vuiește o tremurătoare rapsodie de auzire, de citire și de privire, căci răsunetul lui cântă, povestește și înfățișează iubirea, patima, bucuria, răul, durerea, alinarea, jocul, truda, odihna, petrecerea...într-o înfățișare vie a muzicii folclorice! Vechii și măiaștrii lăutari au lăsat în urmă pe locurile acestea pământești ale marginii de sus a Balcanilor, dinaști cântăreți la instrumente tradiționale după care, la rândul lor au
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]
-
apasă. Mă las curpins de negrul somn. Culori diverse, sunet și paralizie! Mizantropie castă! Cinism curat! Pură desfatare! Vis etern...spațiu ... timp... pură relaxare... Grei demoni mă sfâșie în vidul fără scăpare! Încotro ajung? mă întreb... Către chin ori către alinare? Demonii mă apucă, Lumina vor s-o taie! Confortul pur, curat s-a dus! În Haos, întind mâna ca să-L prind... Dar ce ești Tu, cu adevărat? Lucifer ori Mihail? Negura mă privește. Stau și mă gândesc. Eterul cosmic mă
TRAUM de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379864_a_381193]
-
comunal. Îi aduse flori la mormânt, îi sădi un pom. Toată dragostea ei, toată nădejdea din viața această se sfârșiseră... Decise să rămână credincioasă memoriei lui cât timp va trăi! Domnul avu grijă de sufletul ei, să-i trimită o alinare, chiar din partea lui Hans. Un prieten de-al domnului Jansen aduse un mesaj familiei sale, cu o scrisoare compusă de Hans cu o zi înaintea martirajului, pe care ea o citi cu cumplită tulburare: “Julia mea dragă, n-a vrut
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
Tăi? Și te-ascunzi în lacrimi și-n tăcere, Iar lumea tot pe tine te condamnă, Curg peste suflet ploile de toamnă, Speranțe nu-s și nici o mângâiere! Dar undeva pe cer, lucește-o stea, Doar ea îți poate aduce alinare, Și doar acolo vei găsi scăpare, Căci Domnul sigur te va mângâia! Dorina Omota Referință Bibliografică: Steaua speranței... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2061, Anul VI, 22 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorina Omota : Toate
STEAUA SPERANȚEI... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380078_a_381407]
-
sufletu-mi plânge . Doar tu , dacă vrei , povară să-mi iei , Să pot să ma-nalt pân-la îngeri . Doar tu poți răcoare să-mi dai , SĂ stingi focul ce arde în mine . Dă-mi sărutarea ta , pe obraji , Dă-mi alinare , si aripi să-mi dai . Referință Bibliografica: M-a sărutat vântul / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1935, Anul VI, 18 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
M-A SARUTAT VANTUL de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381931_a_383260]
-
fiece dată-n lac,/ sfârșit de spectacol.../ în fiecare zi aceeași undă!/ apoi,/ dispare într-un somn greu,/ rupând sentimentul nopții”. (Crepuscul) Un tablou mirific de toamnă se dezvelește în versuri profunde unde iubirea tremură în ploaia nesfârșită căutându-și alinarea. Muzică, amintiri și albastru divin se contopesc într-un legământ al dorului nestingherit : ” început de toamnă,/ toamnă pastelată/ cu amurguri coapte/ în stropi care saltă./ ploaie nesfârșită,/ împletești din trupu-ți/ sonatele lui Chopin./ ploaie făr de cântec -/ cu muzică tristă
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
speranță, „Catena” - farmacia inimii își aniversează vârsta nevenerabilă prin ani ci prin acte de bine, odată cu ziua când speranța renăscută le-a bătut la ușă, aducându-le hrana inimii. Din ziua aceea și până azi, „farmacia inimii” preamărește idealul de alinare și salvare a vieții umane ajunse într-un punct de dificultate a stării de sănătate, dar nu încetează să poarte falnic pe frunte diadema zeiței ocrotitoare a culturii și artei. Ceea ce făurește „Catena” - farmacia inimii e o prelungire a reînvoirii
NICO MUZICA, ÎNFLORIND VIAŢA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382096_a_383425]
-
de visuri, călători, Să fiu un jar, într-un ungher, Un astru mic, uitat pe cer, Fără prea mare însemnătate, Față de multele-i surate, Dar care, pentru cineva, Ce-și duce-n lume crucea grea, S-aduc un strop de alinare... Atunci când vrea să mă privească, Să-i dau puteri, să se-ntărească. Mi-aș dori, ca vorba mea, Să nu se stingă-odat cu mine, Când plec spre zările senine... Ecoul ei s-aducă pace Și bucurie-n cel ce zace
MAI AM UN SINGUR DOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380412_a_381741]