4,178 matches
-
sale. Până la urmă, au ... Citește mai mult 20- Doi incoruptibiliPrintre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
otrăvește și ucide ca și când ar exista, la fel ca vorbele calomniei. 8 În aceeași zi, după crepuscul Dante ajunse la masa Înțelepților fără să șovăie. De acum era limpede că ungherul acela al tavernei constituia cu adevărat un spațiu privat. Aliniați pe scaunele lor erau toți bărbații pe care Îi cunoscuse. Aceștia se ridicară În picioare, răspunzându-i În tăcere la salut. Îl priveau plini de curiozitate, Însă nici unul nu părea să aibă intenția de a lua cuvântul cel dintâi. Teofilo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
poliție, adăugă el pentru a-i liniști. În timp ce cobora, Îl auzi pe unul dintre ei că Întreba În gura mare de Bargello, care să dea fuga cu oamenii lui. Se opri la baza treptelor Prioratului, așteptând ca gărzile să se alinieze pe două rânduri În fața lui, gâfâind sub povara armurilor. Le ceruse să se Înarmeze cu echipamentul complet, inclusiv cu spadele lungi și să Îmbrace și tunica exterioară, cu Însemnele Comunei. Șase oameni purtau pe umeri grelele arbalete genoveze, inutile Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
persoană. Prin urmare, tot acel vacarm putea juca În favoarea lui. Între timp ajunsese, Împreună cu suita sa, dinaintea fațadei Încă neterminate a bisericii. Acolo se sfârșea autoritatea teritorială a Comunei și se intra În jurisdicția Bisericii. Dădu ordin gărzilor să se alinieze la intrare, iar apoi se Îndreptă singur spre claustrul din partea stângă a edificiului. Marele spațiu pătrat, Înconjurat de porticuri, fusese lăsat deschis pentru cetățeni cu prilejul zilei de audiențe și dădea pe dinafară de bărbați și femei care se Înghesuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
păru să Își dea seama, În sfârșit, de straiele lui fastuoase. Zăbovi cu privirea peste Însemnele prioratului, În timp ce unul dintre străjeri se apleca să Îi șoptească ceva la ureche. Poate că Îl recunoscuse, ori poate că observase escorta de polițai aliniați la intrare. Acum, omul era perplex, dar Încă nu părea să aibă intenția de a ceda. Apoi, cuprins parcă de un neașteptat sentiment de milostenie pentru postulantul care se agita În fața lui, ridică din umeri. — Dat fiind că pari să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era Încordat până la chin. Avea senzația că, dintr-o clipă În alta, săgeata unei arbalete i-ar fi putut rupe șira spinării. Abia după ce ajunse În stradă Începu, Încetul cu Încetul, să se destindă. Afară Își regăsi escorta, care rămăsese aliniată În fața treptelor. Îi văzu Înciudat pe poltronii aceia cum se hlizeau, făcându-le cu ochiul și aruncându-le replici lascive slujnicelor care umblau Încoace și Încolo ducând comisioane. Se căia că ținuse neapărat să facă paradă de o forță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
taverna lui Baldo. Toate casele depravate păreau să prindă corp din rămășițele străvechilor părinți, ca viermii dintr-un hoit. Dar, În locul acela, transformările erau mai puțin evidente. Construcția Își menținuse forma inițială: o serie de camere Încăpătoare la parter se aliniau pe laturile unei curți interioare pătrate, cu o galerie la exterior. Deasupra acestora se dezvolta un al doilea nivel, Împărțit În cubiculumuri restrânse. Intrară În străvechiul impluvium, transformat În adăpătoare, pășind peste resturile pardoselii. Sub picioarele lor, o corabie Înconjurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
putut să ceară acest lucru, folosindu-se de autoritatea sa, dar, dacă ar fi procedat astfel, toată lumea i-ar fi observat mișcările. Când ajunse la poartă, o găsi, În mod neașteptat, deschisă. Un grup de bărbați Înarmați, așteptând ceva, era aliniat dinaintea pragului. După o clipă de șovăire, se hotărî să meargă Înainte. Dacă vor fi apărut probleme, avea să se facă recunoscut. Însă, după numai câțiva pași, se pomeni Înconjurat de lăncile gărzii, În timp ce un număr de brațe robuste Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care flutura În vânt deasupra creștetului său? Infernul era și el circular, o cetate Înconjurată de ziduri care găzduia poporul perverșilor. Harta Întregii ferocități posibile. Se smulse din acele gânduri. Se lăsau primele umbre ale serii. În mintea lui se aliniau fragmentele unei lucrări, așa cum piesele din mozaicul lui Ambrogio desenaseră figura cea neterminată. Dar, până una-alta, trebuia să Își continue cercetarea, lăsându-i pe cei din Como deoparte. De acum, mulțumită zăpăcelii lui Bargello, Își putuseră găsi refugiu oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Mai mult ca să-mi verific o convingere decât cu speranța că m-aș putea Înșela, am Încercat să accesez liftul. Era blocat. La fel ca ușile acelor birouri, dormitoare, săli de ședință, laboratoare sau ce vor mai fi adăpostit incintele aliniate de-a lungul coridoarelor. N-aveau inscripționată vreo indicație privitoare la rostul și menirea lor, așa cum, nu știu de ce, În naivitatea mea interesată, mă așteptam. Doar câte o cifră, ca la camerele de hotel. Inutil să adaug că nici una nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trebuit s-o știm de mult, din clipa În care nici măcar primejduita viață a lui Hristos, Fiul Său, nu l-a clintit. Dându-l morții - sau nefăcând nimic pentru a-l salva -, Dumnezeu nu l-a sanctificat, ci l-a aliniat la condiția muritorilor. Sfântă a fost viața lui Isus, nu moartea sa. Crucificarea l-a umanizat, nu l-a Îndumnezeit, cum credem noi de 2.000 de ani. Am așezat cu indiferență foile de hârtie pe birou și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dimensiunile sale observând că raza lanternei, Îndreptată drept Înainte, se pierdea treptat, dar iremediabil, Înghițită de Întuneric. În schimb, dezvelea cât de cât inteligibil geografia rotondei pe lateralele noastre imediate. În dreapta și-n stânga ieșirii din tunelul de acces se aliniau zeci de Încăperi identice, despărțite de firide subțiri. Camerele erau foarte mari, judecând după distanța dintre uși. Sau dintre porți, nu știu care e termenul cel mai potrivit. Ca să-ți faci o idee, gândește-te la intrarea Într-o mare hală industrială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
conductă de ventilație. Înapoia ei, cu umerii lipiți de zid, am așteptat câteva zeci de secunde Într-o liniște tensionată. Ochii mi se deprinseseră oarecum cu Întunericul, dar a trebuit să mai treacă puțin timp până când urechile mi s-au aliniat și ele la standardul de funcționalitate necesar și suficient pentru a mă convinge că Eva avusese dreptate. Se auzeau, Într-adevăr, pași care se apropiau dinspre tunel. Și vocile a doi bărbați. Nu se Înțelegea ce spun, erau Încă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu singuri, ci însoțiți de un întreg alai boieresc. Spătarul Vulture fugi la cort și-l trezi pe Barzovie. — Măria-Ta, vin boierii! — Să intre! spuse Barzovie, stăpânindu-și cu greu calmul. Boierii intrară unul câte unul pe sub perdelele cortului aliniindu-se în fața lui Vodă. Acesta îi recunoscu fără greutate: venerabilul vel-logofăt Samoilă cel care zisese despre el, Barzovie, după ce fusese mazilit, că e un bou; hatmanul Scorbură, ce-l făcuse în fața slugilor „ciumete”, mitropolitul Nazazarie Iscariotul, care-l afurisise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un cimitir din Sighișoara, am simțit materialitatea palpabilă, trupul cald al ideii de toleranță. Mă aflam la limita care despărțea mormintele sașilor de cele ale ungurilor și românilor. De o parte pe coasta de sus a dealului, pietrele funerare se aliniau Într-o ordine perfectă, numele defuncților erau scrise cu aceleași caractere de bronz și dedesubt În paranteză ocupația fiecăruia: curelar, ceasornicar, măcelar, croitor, condamnați parcă și În moarte să poarte stigmatul nobil al breslei din care făceau parte. De atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ăsta, mi-am scos cagula și am demarat. Clădirea McCott Shaw, situată chiar lângă Great Portland Street, era fără îndoială o companie corporatistă. Fațada impunătoare era din marmură rozalie, care la parter era sculptată în coloane dând impresia unor gardieni aliniați în tăcere în fața clădirii. Ferestrele erau fumurii; la fel și ușa imensă. Era o adevărată pată neagră înrămată de un arc masiv, în stil gotic, din marmură roz. Nici un mâner, nici o sonerie. Per ansamblu efectul era cel al unui palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe care îl cumperi în pachete de plastic și îl asamblezi singur. Canapeaua și fețele de pernă erau și ele asortate, un model de linii diagonale grena, negre și gri. Foarte masculin. Chiar și teancurile de hârtii de pe birou erau aliniate ordonat și ținute sub cărți groase, care, am presupus eu, erau cărți de drept. Sau cazuri studiate. Sau ceva. Pe noptieră stăteau și mai multe cărți, un ceas cu alarmă și articole de toaletă: aftershave, deodorant și spumă de ras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
întreg conținutul din sticla de Molton Brown Deep Relaxing Bath Oil în apă și, pentru o relaxare mai intensă, aveam sticla de votcă proptită de cadă, se dezgheța repede de la aburi. Stăteam cu capul pe pieptul lui Nat, corpurile noastre aliniindu-se ca două lingurițe, picioarele lui întinse de-o parte și de alta a mea. Nici unul nu vorbea prea mult. Nu numai blugii se rupseseră. Aveam un mare crater spectaculos și sub pielea de sub ei, care sângera ușor. Mănușile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
îl privi mirat. Nu-l incomodă nimic la condus! spuse repede olteanul. Dacă ar fi fost vorba de așa ceva, l-ar fi luat peridocul înainte ori uitați-vă că acesta nu derapă de loc. E bine mersi la locul lui, aliniat cu remorcherul. Pohoață avea dreptate, nu se vedea nici o urmă de derapaj. Ansamblul cap tractor și semiremorcă erau aliniate perfect. Și atunci? întrebă Toma. Cred că altfel se petrecură lucrurile! Viteza cu care mergea era mică, de asta nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
l-ar fi luat peridocul înainte ori uitați-vă că acesta nu derapă de loc. E bine mersi la locul lui, aliniat cu remorcherul. Pohoață avea dreptate, nu se vedea nici o urmă de derapaj. Ansamblul cap tractor și semiremorcă erau aliniate perfect. Și atunci? întrebă Toma. Cred că altfel se petrecură lucrurile! Viteza cu care mergea era mică, de asta nu-i derapă peridocul. Cu asta sunt de acord, dar tot nu am aflat nimic în plus. Agentul își dădu cascheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ies la pensie o să-l distrug. Cristi dădu din cap, tăcut, examinând cu atenție dispozitivul. Nu era de loc o șurubelniță, așa cum crezuse la început. Din tija subțire ieșeau o serie de știfturi minuscule la apăsarea unui șir de butonașe aliniate pe mâner. Da, era o găselniță interesantă, o biju terie mecanică lucrată îngrijit și, după cum văzuse acum câteva momente, extrem de eficientă. Fără discuție că așa ceva nu trebuia să apară pe piață. Orice spărgător ar fi dat bani grei ca să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
după câteva clipe de tăcere în care rumegase cele spuse de Cristi. Sperai să găsești cadavrele celor dispăruți? Acum, stând de vorbă cu tine, îmi dau seama că nici eu nu știu ce căutam. Desigur că nu mă așteptam să găsesc trupurile aliniate în pădure dar credeam că voi descoperi un indiciu, ceva care să mă poată ajuta. Și tu vrei să mă faci să cred că ești sănătos? La trup, sunt perfect sănătos, spuse zâmbind Cristian. Am o tăietură urâtă la umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Lăstărișul fusese înlăturat de buldozerele care nete ziseră suprafața croind un platou larg. Cinci camioane erau parcate acolo, alături de câteva utilaje de săpat și o macara. Mai în spate, imediat sub buza pădurii, două clădiri cu un singur etaj se aliniau una lângă cealaltă. Dincolo de acestea, printre copaci se vedea un drum ce se strecura în sus printre copaci. Totul era împrejmuit cu un gard înalt din plasă metalică. Două porți mari întrerupeau gardul, una chiar în fața lui și cealaltă înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Atât pe drumul forestier cât și în interior erau parcate mașini de poliție. Tot efectivul secției din Baia de Sus împreună cu un detașament de la DIICOT Deva se afla acolo. Cu fața la perete și mâinile încătușate la spate, cei nouăsprezece mercenari erau aliniați lângă clădirea principală. Pop asistase neputincios la plecarea ginerelui său luat de cei doi acoliți ai basarabenilor. Rămăsese cu urechile ciulite ascultând pașii acestora îndepărtându-se de ușă. De îndată ce liniștea coborâse din nou, reîncepu încercările de eliberare. Legăturile erau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
găsiseră în biroul său, pregătindu-și bagajele. Dacă în privința reținerii nu întâmpinaseră nici o problemă, când încercaseră să-i scoată afară, lucrurile deveniseră ceva mai dificile. Erau speriați și refuzau să o facă. Le puseseră cătușele și îi forțaseră să se alinieze lângă peretele clădirii. Doi subofițeri în uniformă de luptă și chipul ascuns sub cagule îi păzeau, să nu facă nici o mișcare. Ceva mai departe, lângă o grămadă de arme așezate una peste alta, stătea agentul Aniko Szabo. Le găsiseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]