2,639 matches
-
CĂUTĂRI Căutând rima, ca un căutător neîndestulat, Mă-mpiedică adesea semnele întrebărilor Și căzând, îmi sporește căutarea, ca aluatul Din care împletesc mâine, colacii sărbătorilor; Căutarea, râșnește mereu căutătorului inima Și apoi îl dezgolește, pe nesimțite, de lumină, Pentr-o clipă rebelă, străfulgerată de ispitire, Petrecută undeva în universul ascuns, al iubirii... Mă-mpiedic uneori de cuvinte nepotrivite Precum
C?UT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83758_a_85083]
-
O nesfârșită frământare-mi crește Precum aluatul pus la frăgezime, Când molecula și cu forța se-mpletește, Când și adâncul se măsoară-n înălțime; Mă-ntreb mereu, de ce numărăm anii, De ce mă simt adesea pripășit, Pe care drum nu întâlnesc dușmanii, De ce viața are un sfârșit?... De ce
DE CE? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83773_a_85098]
-
sfârâindă și foarte aromată pe care niște indivizi cu costume și aranjamente de păr facial diferite o fierbeau, feliau, soté-iau, puneau la frigare, prăjeau și Întindeau spre costumele flămânde. Toate sunt un fel de carne pe băț sau chestii din aluat umplute, am spus, cu ochii la cărnurile fumegânde. Contează? —Știu pe cineva foarte binedispus azi. —A, Îmi pare rău. Am uitat, ar trebui să fiu În extaz că după cinci ani de sclavie totul a ieșit așa de bine. Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nici netăierea împrejur n-au vreun preț, ci credința care lucrează prin dragoste. 7. Voi alergați bine: cine v-a tăiat calea ca să n-ascultați de adevăr? 8. Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat. 9. Puțin aluat face să se dospească toată plămădeala. 10. Eu, cu privire la voi, am, în Domnul, încrederea că nu gîndiți altfel. Dar cel ce vă tulbură, va purta osînda, oricine ar fi el. 11. Cît despre mine, fraților, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
ca să-i ajute profesorului, și distribuirea a început. Câțiva au luat "trei", câțiva "cinci", restul "șase" și "șapte" și unul singur, Constantinescu Dumitru, care făcea compuneri foarte frumoase, "nouă"! Ah, cum l-am fericit pe Constantinescu, când am auzit că aluat nouă! Ce bine de el...! ― Popescu-Băjenaru Grigore! ― Prezent! ― Zece! Doamne sfinte!... Visez sau e o glumă?! Mă-ndrept spre catedră, împleticindu-mă, și întind mâna tremurătoare, ca să iau teza... Camil Petrescu mi-o dă și mă oprește o clipă la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
au vreo legătură între ele, pe care nu era destoinică să o deslușească, dar pe care era destoinică s-o perceapă. Nu presupunea că vreodată vreun felah dăruise unei italiene germenul din care purcede Mika-Le. Socotea mai lesne că din aluatul lumei, atunci când se împărțiseră continentele în turte mici, ca să-și dospească deosebit pâinea, după albie și cuptor, rămăseseră lotuși urme de asemănare, de aceea întîlneai acele creaturi europene zise exotice, existau negri cu suflete albe, oameni continentali dovediți acvatici și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
zice Domnul. 4. Duceți-vă numai la Betel, și păcătuiți! Duceți-vă la Ghilgal, și păcătuiți și mai mult! Aduceți-vă jertfele în fiecare dimineață, și zeciuielile la fiecare trei zile! 5. Faceți să fumege jertfe de mulțumire făcute cu aluat! Trîmbițați-vă, vestiți-vă darurile de mîncare de bună voie! Căci așa vă place, copii ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu." 6. Și Eu, de partea Mea, v-am trimis foametea în toate cetățile voastre, și lipsă de pîine în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
puterea Domnului nostru Isus, 5. am hotărît ca un astfel de om să fie dat pe mîna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mîntuit în ziua Domnului Isus. 6. Nu vă lăudați bine. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? 7. Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți fără aluat; căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit. 8. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
hotărît ca un astfel de om să fie dat pe mîna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mîntuit în ziua Domnului Isus. 6. Nu vă lăudați bine. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? 7. Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți fără aluat; căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit. 8. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mîntuit în ziua Domnului Isus. 6. Nu vă lăudați bine. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? 7. Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți fără aluat; căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit. 8. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimile curăției și adevărului. 9. V-am scris în epistola mea să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
lăudați bine. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? 7. Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți fără aluat; căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit. 8. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimile curăției și adevărului. 9. V-am scris în epistola mea să n-aveți nici o legătură cu curvarii. 10. Însă n-am înțeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
puțin aluat dospește toată plămădeala? 7. Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți fără aluat; căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit. 8. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimile curăției și adevărului. 9. V-am scris în epistola mea să n-aveți nici o legătură cu curvarii. 10. Însă n-am înțeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
au fost transformate de lucrurile rele pe care le-au făcut în trecut: scheleți, monștri grotești sau chiar mai rău. Oglinda le provoacă un șoc care le face să se retragă. Capul doamnei Jin seamănă cu o grămadă mare de aluat, din cauza pudrei de pe față. An-te-hai îmi spune că în ultimele ei zile i-au erupt furunculi pe toată fața. În registru, doctorul ei a scris că „mugurii“ de pe trupul Majestății Sale au „înflorit“ și au produs „nectar“. Furunculii erau negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cînd, lîngă animalul puturos, eu încă mai aveam insomnii. Mă simțeam atras de acești oameni. Stînjenită că într-o zi nu avusese timp să gătească, lelea Ghența m-a poftit să gust din niște turte coapte pe plită. Erau din aluat negru, proaspete și sărate; și bunica mea făcea turte cu lapte fiert în ceaun. A fost o întîmplare care a stîrnit în mine ecouri nostalgice, ca o pietricică azvîrlită în lac: cînd apa își reface oglinda, la mal încă se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
durase tabăra. Întorși acasă, aflaseră că mama lui Lică murise. Deși nu vorbiseră niciodată despre asta, verii se gândiseră multă vreme cum femeia, cu dureri de moarte În pântece, izbutise să Încingă cuptorul de pământ, să frământe și să izbească aluatul În copaie. Acuma, când stăteau cam Încurcați În fața lui Lică, Încă se simțeau vinovați că, În urmă cu un an, Înghițiseră pe nerăsuflate din ultimii cozonaci pe care rudăreasa Îi copsese pentru copiii ei. Plecară, rânduindu-se și chinuindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Tușa Ploconul și-l Închina văzutelor și nevăzutelor, ca semn de mulțumire și rugăminte de Îmbunare. În roata uriașă de pâine ea știa să Închipuie totul. Mâinile zbârcite, cu degete Încovoiate și strâmbate de boală, izbuteau să dea chip În aluatul ce se lăsa strivit ori mângâiat nu numai lucrurilor, dar și Întâmplărilor. Mai Întâi făcea lucrurile. Cine avea răgaz să se uite cu luare-aminte la fața rumenită a Ploconului găsea acolo meșteșugite cu migală: Soarele, Luna, stelele, norii; apa Dunării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se uite cu luare-aminte la fața rumenită a Ploconului găsea acolo meșteșugite cu migală: Soarele, Luna, stelele, norii; apa Dunării, leneșă lângă maluri, cu anafoare fioroase pe mijloc; pe apă - corăbioare cu pânze, pești cu solzi săpați trudnic În aluat; fire de trestie și năvoade pescărești; lacuri și bălți, păsări ale cerului și ale pământului - În locul ochilor le punea boabe negre de piper; turme de oi și porci, cirezi de vite; săbii și furci; stejari și pomi plini cu poame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cai; știuleți de porumb; cartofi și boabe de fasole; potcoave, clești, foale și nicovală, cu ciocanul odihnind pe ea; arcuri cu săgeți și pâraie cu unde crețe; clăi de fân și securi Înfipte În buturugi. Și oameni făcea Tușa În aluat. Primăvara zvârleau sămânța În brazdă, desculți, cu traiste atârnate de gât; vara, frânți de mijloc, secerau; toamna culegeau viile, iar Tușa făcea boabele strugurilor la fel de mari ca sânii femeilor; iarna Tușa râdea de ei și-i Înfățișa zâmbind a beție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
femeilor; iarna Tușa râdea de ei și-i Înfățișa zâmbind a beție, cu sticle și pahare În mâini. Pe fiecare Plocon, ea povestea și câte o Întâmplare ce-i păruse Însemnată din anul ce se scursese de la ultima plămădire de aluat. Mulți nu-și aminteau toate poveștile Tușii, căci ea Împletea la Plocoane de zeci de ani, dar cele din ultima vreme le stăruiau Încă În amintire. Într-un rând, se ivise În rumeneala pâinii istoria unuia de la Oraș care venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a umplut curtea de copii făcuți cu alții. Și glas mai limpede și mai subțire decât al lui nu a răsunat În acea biserică. Chiar dacă Întâmplarea se petrecuse cu mulți ani În urmă, Tușa a pus-o pe un Plocon. Aluatul dădea chip unui om vesel, dar și Îndurerat, care Își ținea, aproape sfios, mâinile Între genunchi. Foarte de departe, omulețul semăna cu Învățătorul lățos și făuritor de stihuri. Dar nimeni nu-și dădu seama ce căuta el acolo. Singură Tușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se apuce de treabă. Era ziua când ea stăpânea satul. Oamenii se băgaseră cuminți prin case și așteptau neliniștiți, dar nu Înfricoșați, frământarea pământului și a tuturor alor firii. Tușa potrivi În căpistere apa, făina, sarea, drojdia. Câtă vreme lăsă aluatul la Îndemânat, se apucă să Încingă cuptorul cel mare. Îndesă În gura neagră și afumată snopi de stuf și legături de curpeni. Se auzea numai trosnetul focului care ridica spre cerul fără nori frunze aprinse de trestie. Când se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nori frunze aprinse de trestie. Când se apucă să frământe, se auziră huruituri Îndepărtate de furtună sălbatică. Cerul porni să se miște și să-și schimbe culoarea. Pe măsură ce Tușa Își Întețea truda, toate se dezghiocară din locurile lor, Învârtite ca aluatul din căpistere. Pământul se văluri, Își Încrâncenă scoarța, repezi copacii cu vârfurile În jos și, În rădăcinile din care curgea țărâna, aruncă spice de grâu și buruieni la un loc. Apa Dunării se ridică și ea peste Coastă, Își Învolbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
firii erau azvârlite de colo-colo. Apa ploua când spre văzduh, când spre pământ. Trestiile șuierau subțire, trunchiurile copacilor pârâiau și pocneau, gloduri de lut galben se izbeau de toate cele și se spărgeau cu zgomot În țăndări țiuitoare. Tușa ridică aluatul deasupra capului și Îl izbi de fundul copăii. Pământul se cutremură și el din toți rărunchii. Socotind că i-a fost destul, lăsă coca să zacă, să se odihnească și să crească. Cele zgâlțâite se Îndreptară către locurile lor. Dunărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Acela, Însă, nu se lăsă Înfățișat. Pe Tușa o găsiră vecinii căzută la pământ, cu brațele și picioarele moi, cu gura strâmbă din care curgea În praful bătăturii un fir lucitor de scuipat. Aluatul dăduse peste răscoale din copaie, oamenii și lucrurile Își lăbărțaseră și-și bulbucaseră nefiresc formele de cocă la căldura cuptorului ce-și pierdea Încet-Încet din putere. Tușa Îl Înfruntase pe Cel ce Doarme, iar el nu Îngăduise Îndrăzneala. A lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
intrat iarăși în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. 14. Ucenicii uitaseră să ia pîini; cu ei în corabie n-aveau decît o pîine. 15. Isus le dădea în grijă, și le zicea: "Luați seama, să vă păziți bine de aluatul Fariseilor și de aluatul lui Irod!" 16. Ucenicii se gîndeau și ziceau între ei: Fiindcă n-avem pîini." 17. Isus a înțeles lucrul acesta, și le-a zis: "Pentru ce vă gîndiți că n-aveți pîini? Tot nu pricepeți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]