7,971 matches
-
Bogdan Lefter îi recunoaște caracterul abscons. L-am întors, curios, pe toate părțile și m-am văzut nevoit să subscriu. Mostra e pentru eventualii cititori ai României literare pasionați de detectivism: „«Dacă ai pricepere, spune». Mi-am lăsat tocul să alunece în neștire Pe hârtia palidă ca o nălucire, Apoi, cu ochii închiși, am împăturit Bilețelul, acum motolit, Am chemat chelnerul și i-am spus Să-l înapoieze celui de sus, Celui care mi l-a trimis” (p. 316). Necesar în
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
pată de lumină intrată din vreme prin fereastră/ Auzeam bila, cercurile înșelătoare/ prin același spațiu un punct roșu tremura/cum tremură libelula târziu în toamnă/ la început drept în ochi/ foarte repede pe bărbie/ apoi a rămas la frunte/ tot alunecând lateral/ am stat nemișcat până când a dispărut/ lumea s-a întors/ copiii au ieșit din iarbă/ când/ avea să se arate din nou/ Eu gata cu țigările și conservele/ eu gata de saună și după atâta timp mobilitate/ Copiii se
Schimb de experiență by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4322_a_5647]
-
dintre tinerii poeți, cel mai cotidian dintre ermetici și cel mai ermetic dintre cotidieni. O experiență nu lipsită, ce-i drept, de riscul raționalizării excesive. Căci preocuparea permanentă de a nu greși sau de a nu sfârși în kitsch poate aluneca oricând în ceea ce s-ar putea numi exces de maturitate. Într-un fel, calitățile și defectele poeziei lui Alex Văsieș pot fi privite în oglindă cu cele ale lui Radu Nițescu. O temperatură adolescentină ridicată, manifestă într-o stilistică prea
Schimb de experiență by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4322_a_5647]
-
noaptea dinaintea plecării, în timp ce eram întinsă pe burtă și el își plimba degetele pe spatele meu încordat și ceafa care mă durea, mi-a povestit în șoaptă despre excursie. Urcușul nu era chiar atât de dificil pe cât părea. Degetele lui alunecau în sus și în jos pe spinarea și gâtul meu, iar eu simțeam cum mi se strânge stomacul de frică. Traseul mai fusese parcurs de mulți alții. La vremea când urmau să ajungă ei acolo, ploaia și zăpada aveau să
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
puternice decât ideile, ce rămâne e zăngănitul invectivelor, nu melodia argumentelor”, este de părere democrat-liberalul, Cristian Preda într-o postare pe blogul personal. El susține că dacă românii vor decide demiterea lui Traian Băsescu din funcția de președinte, România va aluneca și mai jos, existând totuși și varianta posibilă, dar nu sigură, ca în viitor cei aflați la putere și președintele Traian Băsescu să ajungă la un compromis politic, important fiind cine va face ”primul pas”. Rezultatul de mâine ne poate
Cristian Preda: O campanie care n-a dus la nimic () [Corola-journal/Journalistic/43345_a_44670]
-
pe genunchi și-i netezeam aiurea, cu dosul palmei, paginile mototolite. Apoi am început să-l răsfoiesc. Am ezitat în fața plăcerii de a contempla în voie chipul extrem de atrăgător al femeii în rochie albastră. Mă deranja puterea redusă a lentilelor. Alunecam în acel gol din stomac care mă făcuse să tremur de o teribilă senzație de hipoglicemie în noaptea în care am văzut-o pe Nicole beată sau drogată, abia ascunsă de o bluziță subțire și de chiloții albi care-i
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
pentru „remurmurarea” și „gândirea participativă”. Cu alte cuvinte, ca și în cazul lui Faulkner, asistăm la o contradicție între un demers aparent științific, între un conținut „tradițional” (cartea de față ar aparține „criticii universitare”, în fond) și o formă care alunecă spre inefabil, visare teoretică și rescriere critică a operei. Este adevărat, Mircea Mihăieș sesizează nenumăratele defecte, incongruen- țele, punctele slabe ale operelor faulkneriene, pe de altă parte, inventariază o gamă foarte largă de opinii critice consacrate, adesea divergente, analizează și
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
chiar diavolul în carne și oase, viciul pe cale s-o tonifice, s-o remonteze pentru următoarele trei-patru zile, amînînd prăbușirea, dezastrul și totodată chemîndu-l apropiindu-și-l pas cu pas. Mai multe erau totuși nopțile cînd, din drumul cu mașina aluneca direct, într-o transă a acuplării violente și înlăcrimate, prin care întrevedea și chema iubirea, pe bărbatul multașteptat, uitînd de treburile de acasă și de copii, de obligațiile ei de profesoară și directoare. Îi era de ajuns să vorbească pe
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
de grup astăzi în care se va stabili cât timp va avea alocat fiecare dar și tema discursului ținut în Parlamentul European. "Avem o strategie. Știm deja ce va spune Viviane Reding, doar nu s-a schimbat nimic. Nu a alunecat în baie și s-a lovit la cap. Va spune aceleași prostii. Mereu spune aceleași prostii, doar că de această dată vom fi și noi acolo pentru a-i pune întrebări și pentru a-i răspunde", a explicat Ivan. Dezbaterea
Ce strategie va aplica PSD împotriva Vivianei Reding, la dezbaterea privind România din PE () [Corola-journal/Journalistic/42422_a_43747]
-
din caracterul livresc al acestui dialog. Personajele care intră în viața lui Eric împărtășesc cu acesta o dimensiune reflexivă, de la Didi Fancher (Juliette Binoche), consilierul pe probleme artistice, la Vija Kinski (Samantha Morton), consilierul pe probleme financiare. Filosofia asupra capitalului alunecă către una a rațiunilor de a exista, asupra unui colaps iminent al lumii. Există la aceste personaje o doză de contemplativ și un fel de combustie ideatică de rezultantă estetică față cu spectacolul pe care lumea îl oferă prin geamurile
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
Despre cărțile foarte bune se va vorbi în continuare, despre cele supralicitate în prima clipă, nu. Neajunsul poate fi altul: cronicarii să creadă că e foarte bun ce nu e foarte bun. Când sunt numeroși criticii care se înșală, se alunecă dinspre cronica încă practicată la noi - adică de majoritatea criticilor celor mai buni ai momentului - spre cronica de tip franțuzesc, practicată de jurnaliști. Aceștia nu se înșală, sau nu neapărat. Ei fac „promoție”, ca la Billa și la Carrefour. Multă
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4271_a_5596]
-
să iasă în stradă după o zi și-o noapte de trăit neîncetat în acest plan temporal radical modificat? Stând în picioare în întuneric, privind un ecran. Privind acum la felul în care dansează apa în fața chipului ei, în timp ce ea alunecă în josul peretelui de faianță, întinzând mâna către perdeaua de duș, ca să se prindă și să oprească mișcarea trupului ei către ultima răsuflare. Un fel de tremur în cascada de apă curgând din para dușului, iluzia unei adieri sau legănări. Oare
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
realitate. Fără noimă, s-a gândit, dar poate că nu. Ziua se scurgea în continuare, tot mai puțini oameni intrând, apoi aproape nici unul. Nu-și dorea să fie nicăieri altundeva. Întunecat, lângă acest perete. Felul în care încăperea pare să alunece pe șine, în spatele unui personaj. Personajul se mișcă, dar camera e cea care pare să se miște. I se părea mult mai interesantă o scenă în care era doar un personaj de privit sau, și mai bine, nici unul. Scara goală
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
al Cărții Românești), reușea s-o recalibreze prin superioritatea tehnicilor și a mizelor. Vlad Moldovan părea să rețină detaliile cotidiene, la fel ca alți poeți ai generației, însă își pleca urechea la o ordine încifrată a lumii, niciodată lăsată să alunece în pură metafizică. Lucrurile se schimbă însă radical odată cu cel de-al doilea volum, recent apărut, Dispars. În primul rând, pentru că poetul face dovada unei extraordinare libertăți de expresie, de nu chiar de viziune. Cum altfel ar putea fi măsurată
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
a atins pielea catifelată care a început să se miște ușor. O sărutam pe ceafă, în timp ce ea își așeza încet buzele pe ochii lui Luca. Simțeam aproape respirația lui Luca, prin gura întredeschisă. Dar unde îmi lăsam eu mâinile să alunece, el și le retrăgea pe ale lui, o atingeam pe Andre fără să ne atingem, înțelegând imediat că n-o vom face. În timp ce ea ne lua încet, continuând să tacă și privindu-ne de fiecare dată. Ea era secretul - înțelesesem
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
întoarse fața și îmi oferi obrazul, apoi își puse mâna pe umărul meu ca să mă îndepărteze ușor. Am continuat s-o sărut, căutându-i gura, ea zâmbea continuând să-mi scape. Înțelesese probabil că n-aș fi încetat niciodată, atunci alunecă de lângă Luca, ca într-un joc, se îndoi peste mine, îmi atinse sexul cu buzele, gura îi era departe de a mea, așa cum voia. Am întâlnit privirea lui Luca, a fost singura dată, avea părul lipit de frunte și era
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
autorului, inflexiunile pe muchie de cuțit între rîs și plîns, între comic și tragic, între disperare și curaj. Am citit-o pe fugă de la cineva, în franceză, m-a emoționat cu adevărat, dar mi-a fost teamă că se poate aluneca, foarte ușor, în melodramă. Cînd am intrat în Rotondă, spațiul ales aici pentru spectacol, ritmul meu precipitat și-a găsit bătăile firești. Priveam în jur și nu mă săturam. Un spațiu pe care îl știu pe dianfară, obiect cu obiect
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
final. Nicidecum. Iar spectacolul mizează pe asul din mînecă al lui Schmitt, avînd mare grijă să nu fie devoalate dramatismul, tragedia acestei femei care își pierde singurul băiat. Trauma are proporții pe care scriitura, și scenariul lui Alice Barb, nu alunecă. Pare un mic apendice al întîmplărilor dintr-o viață, ceva ținut într-o paranteză, citit cu o altă voce. Deși acolo este și viața și moartea, tot binele și tot răul, infernul, suma disperărilor. Este un fel de contrapunct care
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
de obicei întârzie. Mașina trece obosită peste drumul care cască o groapă la fiecare câteva zeci de metri. Pe când urcăm o pantă ușoară zărim o mașină venind din curbă. Ceva nu e bine, mi se pare că are viteză mare, alunecă prea repede pe drum. Uită-te la ăsta ce face, spune tata, însă nu apucă să termine, căci șoferul pierde controlul. Ma șina intră pe jumătatea noastră de drum, încearcă să frâneze, dar patinează cu și mai mare viteză spre
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a bocancilor grei. E un zgomot pe care ajung să îl învăț, să îl știu, să îl aștept. E sunetul cu care îmi pictez toate gândurile, secunda împleticită a clepsidrei ce-mi măsoară înaintarea. Și scrâșnetul nu mai vine. Piciorul alunecă lung și corpul zvâcnește energic, disperat, ca în nopțile în care creierul tău confundă somnul cu moartea și îți trimite acel impuls de resuscitare: un scurtmetraj în care pământul îți fuge de sub picioare sau în care cazi. Și cad. Secunde-ere
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de sub picioare sau în care cazi. Și cad. Secunde-ere. Atârn peste buza unei râpe cu mâna prinsă în chinga pioletului care, spre norocul meu, s-a agățat probabil într-un jneapăn. Tot ce pot ajunge cu picioarele e gheață și alunecă. Fiecare mișcare aduce un plus de efort pentru brațul de care spânzur deasupra hăului. Aș vrea să nu mă gândesc la moarte în aceste câteva fracțiuni de secundă în care m-aș putea salva cumva. Aș vrea să nu mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
bani și nu voiam să mi se facă rău, chiar așa, din prima. Lumea urla să facem poze, iar eu urlam la lume că niciodată nu m-am simțit mai fotogenică. Concertul începuse, berea se împuțina. Sticla dădea semne că alunecă, dar o țineam destul de bine, schimbând mâna, în vreme ce băteam ritmul melodiilor cu piciorul. Cu fiecare sorbitură, țineam ritmul din ce în ce mai bine, deși îmi simțeam tălpile cum lovesc haotic podeaua. Brusc, știam toate versurile, nimeream notele pe chitara mea invizibilă, eram prietenă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-mi dea speranță. Coborâm. Aș vrea să nu urc dealul din fața mea. Ninge, iar mirosul îngrozitor de viu al tinerei bipede blonde mi-a rămas întipărit în minte. Mirosul morții, par să gândească fulgii care mi se topesc necontenit pe față. Alunec și cad de două ori până la poartă. În cabină, un paznic cu ochi mici și mototoliți se încălzește la un reșou și ascultă teatru radiofonic, pe undele lungi ale postului de radio Iași. — Bună seara, a fost adus cumva astă-seară
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
zis să mai trec pe la ei când mai ajung la Mardin.) Ieșisem de la Ali, așadar. Mă plim bam fără griji pe coa ma dealului, printre ca sele galben-ocru deschis. Gândurile îmi zburau nu mai 206 știu unde, pri virile îmi alunecau pes te pei sa jul liniștitor care se zărește de pe culmile Mardi nului la ceas de seară, și aproape că nu i-am observat. Erau doi, un el și o ea, destul de tineri; veneau din față și sporovăiau. Înaintam alene
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
intram. Atunci am văzut cum fetița se repede la cădița de plastic de pe pat și se aruncă în ea ca Patzaichin în canoe. Aia a fost secunda în care cred că am murit și am înviat deo dată: cădița a alunecat de pe pat, s-a răs turnat și copila mea odată cu ea. M-am aplecat, am ridi cat-o pe pat, am întrebat-o dacă o doare ceva, i-am palpat capul, mânuțele piciorușele, am întrebat-o iar dacă e bine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]