5,281 matches
-
Roxana Covrig Religia. O armă politică invocată, prin aluzii, chiar înainte de campania prezidențială. Biserica Ortodoxă Română, însă, este neiertătoare cu liderii politici și războiul lor și a reacționat. Patriarhia Române cere responsabilitate în războiul politic pentru alegerile prezidențiale. Problema' este că unul, Victor Ponta, este creștin-ortodox, la fel ca
Alegerile prezidențiale 2014: BOR iese din campania electorală by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/82074_a_83399]
-
ascund câteva generații de colaboraționiști comuniști. Mai mult, în vreme ce pentru textele scrise de Eliade într-o perioadă în care Garda de Fier nu recursese încă la acțiuni criminale se cere, pur și simplu, eludarea numelui savantului din lucrările științifice, simpla aluzie la colaboraționismul lui Sadoveanu cu puterea comunistă din anii maximei terori (cu pana lui măiastră a semnat, totuși, niște foarte concrete condamnări la moarte, așa cum a demonstrat Stelian Tănase) este privită ca un complot care ar avea ca țintă "distrugerea
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
iar referințele care dau culoare istorică filmului, dincolo de decoruri și costume vorbesc despre această manipulare distructivă a puterii. Cei patru enunță apoftegma sub egida căreia se vor derula evenimentele: ŤTotul este bun cînd e excesiv!ť. Am urmărit cu curiozitatea aluziile culturale ale epocii, Cantos-urile lui Ezra Pound, cunoscut pentru simpatiile sale de extremă dreaptă, multe din tablourile de pe pereți fiind produsul avangardei italiene, a futurismului marinettist, cunoscută fiind opțiunea maestrului pentru fascism, dar avem și cîteva tablouri de sugestie formalistă
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
ei într-un deșeu. Sistematizarea, disciplinarea, programul fascinează, fiecărui act, fiecărui detaliu îi este atribuit o semnificație precisă, integrat într-o Ťarmonieť artificială, caricaturizînd ordinea domestică a burghezului. Povestitoarele sunt îmbrăcate corect, chiar cu distincție, ca și acești gentlemani sadieni, aluzie a respectabilității burgheze conlucrînd la desfășurarea monstruozității. Distrugerea se face cu artă, poveștile pornografice sunt însoțite de partitura pianului, povestitoarele ușor fanate apelează și la coregrafie, iar cenaclul scatologic este punctat de intervențiile și comentariile celor patru dezaxați care se
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
Iolandei Malamen, Alice în țara crimei, s-ar putea spune multe, mai puțin faptul că ar fi parodia unei cărți celebre (Alice în țara minunilor) sau un posibil roman polițist, așa cum pare să sugereze titlul. Chiar dacă debutul romanului face câteva aluzii ironice la povestea lui Lewis Carroll, pista este repede abandonată de autoare și uitată de cititor. Pe neobservate, cartea Iolandei Malamen ajunge să se înfunde într-o realitate românească - socială și politică - tot mai nămoloasă. România prozatoarei este cea nemurită
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
motive românești:/ Lupta de la Mărășești,/ Fenomenul Scornicești,/ Combinatul Săvinești,/ Republica din Ploiești,/ Coiful din Coțofenești/ Și lunca de la Mircești,/ Plus stejarul din Borzești./ Și-n mijlocu' la covor-/ Podu' lu' Apolodor." O dată cu acest fragment de text și cu alte câteva aluzii evidente (vezi și sublinierea de mai sus), intrăm pe teritoriul target-ului secund, mai bine disimulat și mai subversiv între rândurile aparent naive ale lui Florin Bican. Oricât de fantezistă ar părea ipoteza, văd în această carte o vastă parodie a
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
în care înoată Julie etc. Albastrul este nu numai culoarea melancoliei, ci și expresia unor emoții cărora regizorul le găsește alte medii de expresie decît cel gestual. În ciuda temei multicolore configurînd drapelul Franței, nu vom găsi nici cea mai mică aluzie politică în filmele lui Kieslowski, nici un accent militant sau partizan, nici un parti pris. Regizorul conferă libertății un sens universal prin limbajul emoțiilor, prin muzică, prin artă, cea care o poate aduce pe Euridike din Infern, cea care poate unifica Europa
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
lichidării diferențelor dintre clase, devin înșiși stăpâni absoluți peste sat. Criticii care au comentat romanul înainte de Revoluție nu puteau, din cauza cenzurii vigilente, să pună punctul pe i. Iar structura lui deschisă și polifonia îi ajutau s-o facă. Exprimau prin aluzii și perifraze, ori prin limitări ale perspectivei la o anumită perioadă istorică (obsedantul deceniu, "era ticăloșilor" despre care vorbește, prin intermediul lui Victor Petrini, Marin Preda), adevărul sângelui în care e scăldat F. Minciunile debitate aici nu mai sunt omenești, nevinovate
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
azi este în formă. Se scrie prea lung, prea vălmășit, dar merge! Se scrie fluvial, dezgrădit, dezlânat, mâlos, - dar merge! În fond, și ultimele succese internaționale: Naipaul (premiul Nobel) sau Arundhati Roy (premiul Booker) - sunt dezgrădite, mâloase, dar merg! (Nici o aluzie la faptul că, în latină, mergere înseamnă "a cufunda, a îneca"...) După ora poeziei, care se încheie cu Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi, Liviu Ioan Stoiciu, Mircea Cărtărescu, - vine ora prozei. Sau măcar minutul prozei. Vine cu Constantin Virgil Negoiță, Mircea
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
care regizorul a avut fler, spre exemplu, distribuirea lui Horațiu Mălăele, un excelent actor de comedie - sper ca prin asta să nu-l jignesc -, în rolul eminenței cenușii, a premierului, fără faciesul crispat al lui Tăriceanu la care se face aluzie, cu net mai multă siguranță decît primul motociclist al țării și cu un machiavelism principial. Răzvan Vasilescu face un rol reușit de nevertebrată politică, iar Gheorghe Dinică, deși nu stă mult în cadru, e necurăția întruchipată, parcă s-a născut
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
anumit spirit ludic, jocuri ambigui, sprijinite pe forme tipice de omonimie plastică. Motivul ochiului, de pildă, este exploatat în regim decorativ prin motivul penei de păun, în regim magico-simbolic prin schematizarea și multiplicarea reperului anatomic și în regim spiritual prin aluzia la triunghiul mistic. Toate acestea, însă, se fundamentează pe o gîndire plastică al cărei tonus este de-a dreptul uluitor și pe o prospețime a expresiei care sustrage această pictură oricărei determinări temporale mărunte. Iar pe Ion }uculescu îl așază
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
se uneau încă armonios cu lumea patriarhală, instalată parcă pentru o sută de ani. N-a fost așa. Acea lume patriarhală avea să mai dureze aproximativ o jumătate de secol; anii 1946 și 1947 rămîn, probabil, ultimii ani în care aluziile jurnalistice la sărbătorile Paștelui și Crăciunului au mai putut trece de o cenzură deja omniprezentă și omnipotentă. Astăzi, în primăvara anului 2007, însăși prezența unui articol închinat Paștelui denotă patriarhalitate și se înscrie sub semn nostalgic. După o întrerupere de
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
păcătoșilor. Dar nu, era un simplu căpitan de vas. Un șef ursuz, iubind și el singurătatea; și care, văzând pasagerul treaz, solitar, se înviorase oarecum, cuprins de un soi de simpatie morocănoasă: "Poiet?... Pușkin?"..., întrebă el în glumă, cu o aluzie evidentă la starea romantică în general... "Pușkin?", am bâiguit, surprins de adresare... Pe urmă pricepusem. Era ca o nobilă parolă; un nume hărăzit visătorilor și bântuiților lumii. Comandantul salută și plecă solemn. Și iar mă gândii la pianul prințesei Trubețkoi
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
huiduielile și blestemele cu ale aurolacilor Tranziției. Atitudinea aceasta era la fel de bine marcată în poeziile de mare ori îndoielnic efect. Cele dintâi o expuneau amestecată cu obsesiile intime ale creatorului, urcând împreună cu ele din subconștient. Celelalte o declamau retoric, utilizând aluzii străvezii și făcând jocuri de cuvinte puerile, cu numele unor vedete ale zilei. Prin urmare, nu gesticulația anti reprezintă cheia evoluției/ involuției lui Marius Ianuș, ci nivelul (de adâncime sau de suprafață) la care ea se transformă în discurs. Ceva
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
dădea afirmativ din cap Înainte ca „nea Nelu” să fi terminat expunerea, dar partea aceasta lumească nu i-o stăpânea, șeful său crescuse „pe asfalt” și fusese un șmecher-golănaș de oraș, iar prin fabrică Își căpătase renumele de „don Ioan”, aluzie directă la vestitul personaj Don Juan. Îl privi Întrebător iar acesta spuse ambiguu. Las’că mai cunoaștem și noi la oameni că doar n-am venit cu pluta În oraș și mai știm noi și un proverb cu „Câinele care
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
da. Într-un moment de fastă inspirație, Rică sună la Sinaia și Își anunță vizita la cuscrii săi. A fost bine primit și bine omenit, vinul de Huși dar și coniacul Napoleon și-au făcut cu prisosință datoria și după aluzii mai mult sau mai puțin directe, rugăminți și promisiuni de discreție totală, Mariana dădu câteva telefoane iar În final Rică Olaru plecă având În buzunarul de la piept poate cel mai apreciat dar pentru prietenul său care suferise atât de mult
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se pierde legătura directă dintre mediul privat și anumiți politicieni. Firma de consultanță în afaceri se află, de regulă, tot sub controlul mogulilor TV. Metoda Ridzi a fost patentată sub regimul Năstase. Fostul premier se plângea atunci că anumiți miniștri - aluzia era la Mitrea și Dan Ioan Popescu - își cumpără liniștea la televizor pe banii Guvernului, iar el o încasează. Nu era chiar așa. Nici el n-o prea încasa. Diferența dintre contractele de atunci și cele de acum e că
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Știu, aseară am venit târziu acasă, se simte Lionel obligat să se scuze. — Nu e grav. Prima duminică din lună... e de înțeles. Munciți prea mult, domnule Lionel. Lionel o privește lung: ce i-o fi apucat pe toți cu aluzii la prima duminică din lună? Să fi răsuflat ceva de la Polichinelle? Greu de crezut. — Nu uitați de controlul inopinat de după-masă! Mi-ați promis. — Contați pe mine, spune Lionel, care evitase, la milimetru, catastrofa. La revedere, madame Agnès. — La revedere
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dai liber o zi? îi cere Roman voie lui Lionel. — Nici o problemă, răspunde absent Lionel. — Patroane, o să te cam coste revizia asta: e ultima mea zi de viață și mă vând scump. Claude îl privește suspicios, neînțelegând la ce face aluzie Roman. — N-o să iei pielea de pe mine. Te-aștept mâine, la opt. Eu m-aș cam duce acasă, mă simt obosit, se ridică Lionel. — Eu mai rămân, zice Roman. Dacă tot mă las de băutură de mâine, în seara asta
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
groase ale ochelarilor și revin în orbite. — Liliane... pot să-ți zic Liliane, acum că suntem mai apropiați? — Dar nu atât de apropiați cât ne-a fost prezis, încearcă ea să destindă atmosfera sau - mai știi? - să-i facă o aluzie. — Știi să păstrezi un secret? — Lucrez la un notariat, răspunde Liliane înțepată. — N-am știut. — Sunt asistenta maestrului Marcel Rioret. Avem biroul pe Bulevardul Carnot. Se duce la un birou de sticlă - de la falimentul magazinului de decorațiuni interioare Notre Maison
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lionel, se alintă Liliane. — Ba a mea, nu se lasă Lionel. — Ba a mea, nu se lasă Liliane. S-ar mai fi contrazis și azi, dacă ea n-ar fi avut bilet de tren. Se uită la ceas. El înțelege aluzia. — Păcat că te-am descoperit abia azi. Chiar trebuie să pleci la Vesoul? Liliane lasă impresia că ezită. Telespectatorii încep să spere că vor fi satisfăcuți. Gérard face semn către regia tehnică să pregătească un nou calup publicitar. Tehnicienii din
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la cel de sălbatici. Până atunci erau tratați toți la grămadă. Fără nuanțări. Și-l întrebi pe bucureștean: „O cameră?“. Maximum de conținut în minimum de expresie. Asta e fraza de agățat. Nu-l iei pe departe, nu glosezi. Fără aluzii. Nu bați șaua. Nu. O cameră, spui doar, și clientul se prinde. Să fii simplu e o artă. Pare floare la ureche, dar pentru a agăța clientul ai nevoie de abilități argumentative la greu. Cicero era doar un oratoraș prăpădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
întregului, echilibrul părților care o alcătuiesc oferă colecției un caracter de operă în devenire. Eliminarea devine o componentă a politicii documentare. Alcătuirea unei colecții este o operă minuțioasă, lentă. Când vorbim în limbaj biblioteconomic despre „creșterea colecțiilor”, nu se face aluzie la un proces de adăugare, ci la o operație permanentă de ajustare. Orice colecție care se mărește, obligatoriu va mai pierde din ea. 84. Cum trebuie făcută eliminarea documentelor? R: Înaintea organizării procesului eliminării documentelor din colecții, trebuie întocmit un
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
sunt oameni, dacă refuză să te ajute îi șoptești dumnealui, secretarului, la ureche că l-ai văzut atunci și atunci, nu trebuie să precizezi nimic, ăștia sunt atâta de mânjiți că nu e nevoie să inventezi, poți să faci doar aluzii pentru a-i șantaja, omul trebuie să se descurce cumva, dacă viața și fericirea lui o hotărăște partidul comunist. Vecinul îi povestea lui Aide din ce în ce mai nedumerit cum cei din piață au cerut alegeri libere, ce nevoie avem de alegeri libere
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
când colo nu fac decât să își negocieze posturi în guvern și în parlament, poți chiar să ai mai mare încredere în securist decât în directori de felul prietenului nostru", îi zice prietena, uitându-se cu subînțeles la Zinzin, făcând aluzie la bărbatul ei, "ăștia", adică cei de felul bărbatului ei, "se poartă ca niște vătafi pe moșia boierului plecat să-și prade averea la ruletă". Alex i-a trimis o felicitare de sărbători plină de tandrețe. Șase propoziții. "Îți doresc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]