1,497 matches
-
ca o opțiune rezonabilă față de viața trăită în patimi, în realitate este dificilă asumarea modului de viață pecetluit de virtuți, în absența credinței. Patimile oferă și promit plăceri imediate, uneori fascinante prin rafinament și întărite printr-o logică bazată pe amăgiri. Doar exersarea rațiunii, oricât de ascuțită ar fi inteligența dublată inclusiv de o bună intenție nu poate forma un discernământ adecvat. Rațiunea împlinită prin credință conduce la opțiunea pentru binele adevărat și la asumarea acestuia. „Și pentru că binele poate fi
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
care cercetează puterea autonomă a omului. O astfel de cunoaștere este potrivnică voii dumnezeiești. În cel cuviincios, inclusiv în angajarea pe calea cunoașterii, sălășluiește „glasul Domnului”. Cunoașterea trufașă încrezătoare în forța exclusivă a rațiunii este idolatră, producând numeroase și profunde amăgiri. Sfântul Vasile cel Mare, comentând versetele din Psalmi: „Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se și înălțându-se ca cedrii Libanului” și „Glasul Domnului sfărâmă cedrii”. (Psalmul 28, 5), afirmă: „...glasul Domnului sfărâmă pe cei ce se fălesc în zadar
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
duhovnicești și se arată ca fiind smerit, însă într-un mod fals și ipocrit. Prin învățătura sa și prin modul său de a fi, transpare trufia de tip luciferic mascată printr-o smerenie ipocrită tocmai pentru a produce înșelare și amăgire. Sfântul Vasile cel Mare arată foarte clar acest lucru, afirmând despre Eunomiu: „Căci prin cele prin care se preface că disprețuiește înfumurarea se ridică pe sine la cea mai de pe urmă înfumurare. Căci, dacă cele prin care se arată că
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
doar o retorică, oricât de măiastră ar fi aceasta. Sfântul Vasile cel Mare în lupta cu Eunomiu, cu arienii și cu alți eretici nu se comporta ca un sofist care căuta să-și învingă interlocutorul prin dialectică. Este o mare amăgire de a crede că biruința Adevărului asupra ereziei este rezultatul unei teologii reduse la dialectică și retorică. Pentru Sfântul Vasile cel Mare „...nu vreun Eunomie îi era ținta. Nu, acest dialectician capabil și retor de temut pur și simplu se
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
a trece sub tăcere buna cinstire a lui Dumnezeu este primejdie mare cu adevărat, osândă veșnică și prăpastie a pierzaniei. Nu este drept, nu este îngăduit, nu este cuvenit ca binecinstitorii să tacă atunci când cei ce se străduiesc să recomande amăgirea și rătăcirea, nesocotesc legile. Iar atunci când spune cineva dintre cei mari, primejdia și vătămările îl privesc pe Dumnezeu și vreuna este atribuită Lui, care binecinstitor va tăcea? Care va sta liniștit? Căci tăcerea înseamnă consimțământ. Acest lucru îl arată limpede
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
februarie 2015 Toate Articolele Autorului Norii-și mută zulufii străvezii Până-n închipuirile aprinse, Prin clipe zburdă imagini târzii Și-un ritual de-argint așterne vise... Din basm ceresc te lași dulce, subțire, Din aburi încâlciți ducând solii. Neliniștită ești,.. o amăgire, Pe topitura albă te menții! Toți te-așteptăm! Plutirea ta ne place Și admirăm extaticul tău zbor... Prin aer pur cobori lăsând o pace Pe timpu-ngreunat și răbdător. Alb smălțuit de ger ce se-nfiripă, În jos, de sus, ai
PE ÎNTINDERI DE ZĂPADĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341629_a_342958]
-
voce m-a întrebat: „Atunci, cum se explică faptul că, muritorii ăștia, care își zic scriitori, doresc să intre în... „Istoria” lor?! - Se amăgesc cu nemurirea. Ea nu se găsește pe hârtiile unei „Istorii” și nici în memoria colectivă. Sunt amăgiri ale diavolului... - Domnule, treziți-vă! Vorbiți singur... Lângă mine, în picioare, era un trup superb de femeie, care mă împingea cu vârful degetelor de la piciorul drept, si fulgerător am gândit: „E Maica Domnului!”. Nu, nu putea fi Ea. E o
ÎNTÂLNIRE CONSPIRATIVĂ DE PE MALUL RÂULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341705_a_343034]
-
povețe către cei mai tineri, povețe în care se regăsește cu puterea unei primăveri reînviate: „Iar sufletul ce-l porți nu-i de vânzare/ Pe-un sac de vorbe dulci, e-nșelător/ Cel ce mimeaz-a vieții disperare,/ Prin lan de amăgiri e călător ... ” (Povață). Și, deși viața i-a oferit prea puține motive de bucurie, cu înțelepciune, fără abandon, dar cu tacită resemnare, poeta privește întotdeauna partea plină a paharului, reușind să-și impună a revaloriza fiecare experiență, cu absconsa morală
PLEDOARIE PENTRU MULTIPLELE FUNCŢII ALE IUBIRII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340595_a_341924]
-
cu Dumnezeu împărtășind, pe cât este cu putință, aceleași virtuți sau prin acea legătură tainică care se face prin rugăciune... Când unitatea minții devine treimică, fără să înceteze de a fi una, atunci mintea se unește cu Monada treimică supremă, închizând amăgirii toate ieșirile ei, stăpânind trupul, lumea și pe stăpânul acesteia. Mintea se desface astfel în întregime din legăturile lor, și este cu totul în sine însăși și în Dumnezeu, bucurându-se de fericirea duhovnicească care izvorăște din ea câtă vreme
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
că am putea trăi veșnic este în sine irelevantă și indiferentă universului material. Analog, visul nobil al unei lumi degrevate de suferință, sărăcie, boală și moarte, nu poate fi singur pretextul unui decret plebiscitar, sau poate, cu enormul cost al amăgirii de sine și a suferinței subsecvente. Să zicem că nu ai făcut economie la școală, ceea ce e probabil adevărat pentru majoritatea noastră covârșitoare. Cum ai putea aborda ipoteza venitului universal? Ai putea de exemplu să înmulțești 20 de milioane (câți
Ce-ați face dacă în România ați primi de la stat 6.000 de euro fără să faceți nimic? () [Corola-blog/BlogPost/338159_a_339488]
-
ceva, de-a doldora, o mulțime de dorințe și decizii restante pe care le bănuiam utopice. Am înțeles că Anul Nou e doar o convenție veselă, dar obositoare, și că pentru lucrurile mari orice mâine este de fapt nicicând cu amăgirea unui foarte curând. Companiile cu care lucrez fac proiecții financiare elaborate, dar mereu predicate pe ideea amuzantă că „la anul” vor fi ceea ce nu sunt azi: mult mai eficiente, mai norocoase, mai productive și, nu în ultimul rând, mult mai
Corporatistul la cumpăna dintre ani. La ce visează oamenii din birourile de sticlă () [Corola-blog/BlogPost/337773_a_339102]
-
luminezi calea tunelului întunecat al suferinței, Dar mai greu este să răspunzi iubirii când sufletul îți este plin de amărăciune, tristețe și neliniști Iubind învățăm să prețuim viața, iubind cunoaștem parfumul destinului, descoperind FEMEIA. Femeia este iubire, ea este chiar amăgire, este iubirea ascunsă în lăcașul inimii uitat de vreme, este candoare, lumină, este simfonia cuvintelor la lumina lumânării, Femeia, o divinitate un simbol greu de înțeles, greu de parcurs, un val care nu se va sparge niciodată, O lacrimă pe
INTERVIU CU ALINA ARBAJTER, REALIZATOR LA ATHENAISRADIO, GERMANIA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 131 din 11 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344282_a_345611]
-
icoana, TATĂ! Mă simt stingher-acum în astă lume Când nu-ți mai simt privirea-ngândurată. Pe creștet, tu ades mă mângâiai Și ochii-ți plini de lacrimi de iubire Mă-mbărbătau în serile de mai Când număram trifoii...ce dulce amăgire. Revăd tabloul sacru al bunătății tale Cu drag, în poarta casei de sub munți Mă așteptai cu-n zâmbet și-mi așterneai în cale Doar flori de bucurie și sfinte rugi, fierbinți. Dar ai plecat devreme, de pe covor de nori Veghezi
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
liceenii? Dar treziți-vă, albirăți Și tot rob pe rob urâți Vreme-n care rătăcirăți Slabi, bolnavi și amărâți Și în datorii vârâți...! Reveniți-vă, greșirăți Prin păcatul adormirii Vreme-n care amorțirăți Fără simțul viu al firii În beția amăgirii. Dar treziți-vă, murirăți Câini înlănțuiți, nu lei, Vreme-n care dăruirăți Țara Sfântului Andrei Blestemaților mișei? Referință Bibliografică: Dar treziți-vă / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 614, Anul II, 05 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
DAR TREZIŢI-VĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343783_a_345112]
-
de Calypso, Venus cea răsărită din valuri unduioase, mica sirenă așteptându-și prin veacuri prințul pe stânca nordică și rece... și ne oprim aici, căci grupul e mare. Chiar Zeus, de dorul frumoasei Danae, se oglindește-n licoroasa cupă a amăgirii... Ca să nu mai vorbim despre bătrânul Hemingway... O tempora! O, voi, povești de aur, care ne-ați fermecat copilăria! O, voi, eroi care ne-ați umplut visele cu stele și cu sori înfierbântându-ne fantezia! Există literatură fără mare? Nu
CĂLCÂIUL VULNERABIL AL MĂRII, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 631 din 22 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343838_a_345167]
-
îndârjire Pământu-n lung și-n lat, întreaga țară, Cutremur se născu lovind o ”scară” De sus în jos, sub alb, doar dintr-o știre. Popor năuc, cinstit, făcut de-ocară, Încet ridică frunți visând trezire Din somnul cel indus prin amăgire, Șantaj și furt ori lege arbitrară. La stână pus-am lupi, votat-am fiare, Zapcii ales-am hoți, vânduți la ziare, Iar alții mai spălați lucrau dosare Să-nchidă guri cu voci de acuzare... Va fi acum, de vrei, române
SONETUL VISCOLULUI POLITIC de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342776_a_344105]
-
Nimic nu e ,atât cât știm. Plătim tributul vanității ? Suntem ,,păreri” ce trec în zbor, numai iluzii de destine care se nasc și apoi mor ... Sunt EI,ești TU la fel ca mine Gândim că suntem,sau am fost. O amăgire de o clipă ce curge viu,sau doar anost, plătind o vamă la risipă ! Iar EURI,poate adevărate ne sunt ,,servite” zi cu zi. În plinătate de păcate, nimic nu e ce pare a fi ! (DADO) IDEEA de Dorel Dănoiu
DOAR PĂRERI... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342829_a_344158]
-
în mare parte, pe amintirea atâtor lucruri care și-au lăsat strălucirea într-o lacrimă rostogolită la ceasul înserării. Trăirea interioară este sfâșiată (de multe ori) de furtuni neprevăzute, personajele reușind să găsească, însă, cel mai bun adăpost într-o amăgire de o clipă, într-un gând aruncat peste „puntea suspinelor”, sperând că linia orizontului le va dărui un curcubeu după fiecare ploaie, după fiecare lacrimă. Apa, ca element al genezei, al regenerării și al învierii, al metamorfozei, al nemuririi, dar
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
face pierderi și doboară, Cum furtu-i boală grea care omoară, Iar în exces provoacă boli și mierea. Sterpele gânduri duc la rătăcire, Mânia prin recul iscă mânie, Iar neputința scoaterea din fire. Cum dușmănia naște dușmănie, Trufia nu împacă, e-amăgire Ce naște suferință și manie... Referință Bibliografică: LEGILE ZAMOLXIENE ÎN 45 DE SONETE - SERIA A PATRA / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2281, Anul VII, 30 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate
SERIA A PATRA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342889_a_344218]
-
călare pe al vieții val Am să-mi amintesc iubite că m-aștepți la mal. Am știut întotdeauna ce vreau de la viață, Soarta-mi va zâmbi din nou, vom fi față-n față. Eu te voi privi cu drag dulce amăgire, Că tu-mi vei fi călăuza înspre fericire. Și mâine-i o nouă zi, totu-i vechi sub Soare Deși roua cade-n zori, se ridică-n zare! Curcubeul luminos strălucește după ploaie Luna-și plimbă printre stele argintie straie
DILEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343003_a_344332]
-
lui Mesia Care a tămăduit lumii toată ticăloșia. Mângâiere În viața cea pământească, Grijile pentru trai sunt multe, Iar sufletul începe să amorțească Din cauza păcătoasei credințe oculte, Pe care oamenii vor s-o ocrotească Și să pregătească minții inculte, Mare amăgire drăcească. Duhul pierdut se naște din profana aviditate, Animalică stare, himerică existență Ce ispitește ne-ncetat Și nu poate avea mângâiere, Ca un meteor desfigurat, De o groaznică durere, Care l-a cuprins treptat, Cu himere fără frontiere. În vlaga telurică
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
ne povățuiește pe-a ta cale; Doamne, nu-ți lua fața de la noi, Și nu spune că nu ne cunoști. Doamne, vino, Doamne! Și uită-te la slaba noastră credință. Doamne, nu-l lăsa pe satan să câștige lumea cu amăgiri - Suflete căzute în prăpastia pierzării, Ce caută scăpare bogată. Pe cei ce se zbat, liniște dă-le; Punând toiagul peste noi, ne ajută-n neputințele noastre Și ne luminează cugetul păcătos - Neuroni îngropați în deșert nocturn Ce vor să se
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
ne iubește, Prin tot ce ne dăruiește. Imnul învierii În slovele vechi ale pământului, Se citește despre împărăția demonului, Ce robise mințile oamenilor Și le ducea spre veșnicia suferințelor. Dumnezeu, din iubirea lui desăvârșită, A dorit să ridice omul din amăgirea făurită, De mândrul înger Lucifer, Care a căzut din binecuvântatul cer. Odată cu venirea lui Hristos, Tot teluricul păcătos, Îngrozindu-se de dumnezeieștile minuni, Se chinuie să apere păgânele confesiuni. Iudeii nu l-au vrut pe Fiul Omului, Care arăta calea
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
Alegoria planetelor și a continentelor” de Giovanni Battista Tiepolo, ”Fecioara cu pruncul” de Rafael, ”Vedere din Toledo” de El Greco, ”Sfântă Familie cu Ana și Ecaterina de Alexandria” de Jusepe de Ribera, ”Fecioara și pruncul cu Sfântă Ana” de Albrecht Dürer, ”Amăgirea Rebecai” de Eugène Delacroix, ”Catedrală din Salisbury” de John Constable. Apoi îmi iau cu emoție rămas bun de la măiastra ”Pasăre în zbor” a lui Brâncuși. Pun mâna pe ea și gandu-mi zboară în anul 1926, cănd dorește să ridice
NEW YORK de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343990_a_345319]
-
de Izvorul bătrân, nesfârșit... Vibrează cu trupul anilor, Dăruind armonie, tandrețe. Poetul pictează pe chipuri Aripi din cuvinte. Poetul rămâne ecoul viu, Umbra fascinantă a... clopotului Și neliniștea din cuvânt. PASĂREA TĂCERII Încerc cu smerenie să duc Traista cu vise, amăgiri și... Cu poveri ale lumii Prin hățișuri nevăzute, S-ajung la izvorul cel sfânt. Lacrimile neuscate curăță Interiorul de ciulini, spală Privirea de zgură, Frumusețe dând Clipei. Acesta sunt eu o umbră vie, Rătăcind pe alei necunoscute, Un călător grăbit
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]