676 matches
-
că mitica Pandora modelată asemeni lui Adam din țărînă de către vestitul Hephaistos simbolizează etalonul ispitelor artificiale și nefaste pe care femeia le poartă; căci, "în sînul ei, cum ne spune Hesiod [1957:77-78], Crainicul, omorîtorul lui Argos, zămislește minciuni, vorbe amăgitoare și o inimă vicleană". După deschiderea fatală a celebrei sale cutii prin care toate relele s-au răspîndit în lume ceva bun a mai rămas ascuns, totuși, și pentru oameni: speranța, temeiul oricărui mers înainte. Mergînd înainte, să nu uităm
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
epocii de aur în care zeii din Olimp se amestecau și păcătuiau în rînd cu oamenii, potrivit credinței grecilor de odinioară etc.); timpul fluviu, care corespunde nevoii omului de a (se) minți pentru "acum și aici", datorită unui epicureism adesea amăgitor justificat (să ne gîndim la explicația sociologului Dumitru Drăghicescu [1907] care punea "prezenteismul" puternic al românilor pe seama vicisitudinilor istorice care nu le-ar fi îngăduit să-și consolideze sentimentul profunzimii temporale, silindu-i în schimb cum aprecia Blaga "să se
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sau a "erorii" să ne însoțească tacit întreaga existență. 4. CERCUL CARE SE DESCHIDE: O PERPETUĂ ÎNȘELĂCIUNE? Trebuie să recunoaștem că oricine își asumă rolul de observator al situației de comunicare mincinoasă răspunde unui imperativ în egală măsură necesar și amăgitor. Iată încă o probă a faptului că a propune un "sfîrșit al minciunii" reprezintă (deocamdată) o utopie, orice descoperire a unei "minciuni" (eroarea unei teorii științifice, de exemplu) însemnînd o premisă pentru apariția unei alte viitoare "minciuni" (o altă teorie
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de relativitatea adevărului (cunoașterii), pe de o parte, de absolutul necunoașterii umane în raport cu infinirea lumii, pe de altă parte. Cu o atare situație se confruntă și exercițiul pe care prezenta prefață îl propune. 4.1. JUSTIFICĂRI NECESAR-AMĂGITOARE Sub semnul acestei "amăgitoare necesități" pe care cu precauție am formulat-o încă de la începutul studiului nostru am putea realiza în încheiere bilanțul principalelor sale intenții și realizări. În acest sens, considerațiile care urmează se impun în mod firesc. Pe de o parte, exegeza
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
veți cunoaște universul". O atare intenție pune la lucru, în alți termeni decît J. A. Barnes o face, virtuțile analizei sociologice combinate cu cele ale metodei hermeneutice și semiotice. • Pe de altă parte, încercarea pe care o supunem atenției este amăgitoare, întrucît nu răspunde decît parțial imperativului obiectivității, principiului de a nu denatura limbajul-obiect avut în vedere; căci, cel puțin două motive împiedică o atare obiectivitate să se manifeste: orice lectură a unui text, orice interpretare a lui, introduce un element
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
exista o intenție reală de a păcăli. Pe de altă parte, apare și un capitol scris de Thomas Szasz (1979:122) intitulat "Adevărurile înșelătoare ale psihiatriei", în care el acuză psihiatrii că s-ar folosi de "o groază de... teorii amăgitoare și practici viclene". Cu alte cuvinte, Szasz spune că psihiatrii sînt mincinoși. Chisholm și Feehan (1977) oferă o analiză logică detaliată a înțelesului expresiei "avînd intenția de a induce în eroare"; în scopul acestui studiu eu voi considera că înseamnă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
viziunii pozitiviste Însă, capitolul de față nu discută despre un mecanism cauzal direct Între un set de idei și un anume rezultat politic 1. Desigur, În analiza socială, asumarea oricărei legături cauzale automate Între diferiți factori și rezultate politice este amăgitoare. Mai degrabă este vorba de o perspectivă flexibilă asupra cauzalității, o viziune potrivit căreia contextele teoretice sunt Înțelese ca filtre pentru conceptualizare și acțiune. Ele oferă categorii prin intermediul cărora sunt identificați subiecții, obiectele, problemele și agendele politice rezonabile ale lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
trăirilor din timpul unui episod maniacal" (Googwin & Jamison, 1990, apud Hoeksema, S.N., 1998)145. Maniacul este pătruns de un sentiment de stimă de sine grandios iar gândurile și impulsurile îi aleargă de-a dreptul prin minte. Uneori, ideile mărețe sunt amăgitoare și pot fi însoțite de halucinații grandioase. Starea minții mele în ultimele luni este mai presus de orice descriere. Gândurile îmi fugeau prin minte cu rapiditatea fulgerului, de la un subiect la altul. Aveam un sentiment exagerat de autoimportanță. Toate problemele
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
derutantă nevoie de a-ți scruta cu mai mare luciditate propria existență. Faliile și faldurile identitare umane, armoniile contrariate în roman trezesc în fiecare din noi imagini și reconsiderări pe care, poate, încercăm prea adesea să le ocultăm sub pulpana amăgitoare a timpului iertător. Lupi și rîndunici Ești așezat în fața calculatorului tău care e deschis și privești pe ecran mesajele electronice pe care le-ai primit, faci să alunece mouse-ul calculatorului pe covoraș, deplasezi mica săgeata pe ecran, o pui pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
țeara Moldovei și țeara Muntenească, cum vă petreceți și vă desmierdați..." Însă vaietele de mai sus sunt luate dintr-un portret caricatural al lui Dumitrașcu-vodă, căci Niculce e bârfitor, încondeietor bufon al lucrurilor: "și era om nestătător la voroavă, telpiz, amăgitor, geambaș de cai de la Fanar din Țarigrad; și după aceste, după toate, era bătrân și curvar. Doamna lui era la Țarigrad; iară el aice își luase o fată a unei rachierițe, de pe Podul Vechiu, anume Arhipoae; iară pe fată o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Trecutul se naște în această proză ca dintr-un lichid amniotic, și chinurile acestei nașteri construiesc efectul empatic al romanului. Celelalte două romane, Atrium (1974) și Plicul negru (1986), a căror încărcătură din același material obiectiv, din aceeași materie primă amăgitoare, supusă însă controlului de către artistul acum stăpân pe sine, care știe cum să distribuie, cum să ordoneze ceea ce posedă, au o importanță specială în literatura noastră de azi. Sub pavăza neînsemnătății ei, în lumea romanelor lui Norman Manea se insinuează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
parte a exilului, Tomisul era un ținut al tristeții prezente, iar Roma un tărâm al fericirii pierdute, în partea a doua a exilului, această polarizare începe să se inverseze. Tomisul devine treptat un spațiu privilegiat, iar Roma un spațiu damnat, amăgitor, desacralizat. Acum poetul își purifică sufletul prin contemplare, dialoghează cu sinele său, golit de vremelnicie, percepe sensul anagogic al existenței, miracolul vieții și revelarea zeului sălășluind în trupul omenesc. Prețuirea valorilor tomitane libertate, iubire, frugalitate este luminată de arcul unui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
printre literele textului ei. Ei, bine, într-o carte se află tot ce vrei : poezie, bijuterii, armonie, cai, priveliști și feți-frumoși, mări și țări, munți și câmpii, ursuleți, flori, fluturi și din toate minunățiile câte ceva. Căci cartea este un ospăț amăgitor la care oricine este poftit. Nicăieri nu se poate forma și întreține mai cu efect gustul pentru lectură decât în atmosfera îmbietoare a unei biblioteci, oricât de modestă ar fi ea. Rafturile încărcate cu atâtea scrieri din toate domeniile, mesele
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
răstignit și după ce I-au dat oțet, merg mai departe; chiar când Îl văd atârnat pe cruce Îl ocărăsc și ei și cei ce treceau. Dar ceea ce era mai cumplit decât toate era că Hristos pătimea acestea sub învinuirea de amăgitor și înșelător, de îngâmfat, de om care s-a lăudat în zadar cu cele ce spunea. De aceea L-au și răstignit în fața întregului popor, ca să-L facă de râs înaintea tuturor celor ce-L vedeau; de aceea s-au
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Ar fi râs de El. A lăsat să se înțeleagă asta, pentru ca ei să creadă că Domnul știa mai înainte de învierea Sa. Că fariseii știau într-adevăr că Domnul va învia se vede de acolo că au spus lui Pilat: Amăgitorul Acela a spus încă pe când era viu: După trei zile voi învia (Mt. 27, 3), cu toate că ucenicii nu cunoșteau aceasta; că ei, înainte de înviere, erau mai nepricepuți decât fariseii; de aceea fariseii s-au și osândit pe ei înșiși. Vezi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
că Hristos a murit, că a fost îngropat și că a înviat. Și despre toate acestea dușmanii Lui ne fac dovada. Uită-te că înseși cuvintele lor ne dau mărturie de toate acestea. Ei spun: Ne-am adus aminte că amăgitorul acela, încă fiind viu; deci a murit; După trei zile Mă voi scula. Poruncește dar să se întărească mormântul; deci a fost înmormântat; Ca nu cumva să vină ucenicii Lui să-L fure; deci, dacă va fi întărit mormântul, nu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
bătrânii poporului, chiar fără voia lor, au luptat pentru dovedirea adevărului? Tu însă uită-mi-te la dragostea de adevăr a ucenicilor! Nu ascund nimic din cele spuse de dușmani, chiar dacă spun lucruri de ocară. Iată Îl numesc pe Hristos amăgitor și nu o trec sub tăcere. Cuvintele spuse de arhierei și de farisei lui Pilat arată și cruzimea lor, că nici la moartea Lui n au pus capăt mâniei, dar și curățenia și dragostea de adevăr a ucenicilor”. (Sf. Ioan
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nu e al vostru să cunoașteți. Dar pentru voi, șezând în munte, am spus spre folosul vostru și al tuturor: Nici Fiul nu știe. Căci e de folos vouă să auziți aceasta și despre îngeri și despre Fiul pentru viitorii amăgitori, ca chiar dacă demonii se vor preface în îngeri și vor încerca să vă vorbească despre sfârșitul lumii să nu-i credeți, deoarece ei nu cunosc aceasta. La fel, dacă Antihrist, prefăcându-se în Hristos va zice: Eu sunt Hristos și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
contează, părere, ordine, poveste, s-a trecut la cel de istorisire, mit, fabulă” (P. Chantraîne, 1974, vol. III, p. 719; vezi și M. Untersteiner, 1972, p. 2). La Herodot și apoi la Pindar, mitul ajunge să se refere la „vorbe amăgitoare, povestiri ale seducției” (M. Detienne, 1997a, p. 101). Prin această alunecare, mitul cedează În favoarea termenului logos domeniul cuvântării veridice și ajunge să se refere, În chip predilect, la narațiunile purtătoare ale unor conținuturi care fascinează, dar care nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din scrierile lor Boris Baidan, Ion Buzdugan, Vladimir Cavarnali, Sergiu Matei Nica, Nicolai Costenco, Vasile Luțcan, Nicolae Spătaru, Gh. V. Madan, Dominte Timonu, Iorgu Tudor. Presa a relatat că „șezătoarea a luat sfârșit în liniște”. Dar „liniștea” s-a dovedit amăgitoare: scriitorii din Basarabia nu s-au mai putut întruni din cauza evenimentelor istorice dramatice care au urmat. Repere bibliografice: Alina Ciobanu, Fondarea Societății Scriitorilor din Basarabia, RLSL, 1990, 1. S. P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289771_a_291100]
-
copia imperfectă a lumii transcedentale, a ideilor, iar sufletul de origine divină este singurul intermediar între aparențe și tiparele eterne. Potrivit acestei concepții, teoria platoniciană consideră arta ca imitație a copiei lumii ideilor fiind copia și mai imperfectă, și mai amăgitoare, a acestei lumi. Lucrarea însă care va marca spațiul literaturii și va rămâne punct de referință în lucrările de specialitate este Poetica lui Aristotel. Ca și pentru Platon, și pentru Aristotel arta este mimesis, dar nu o imitație falsă, mecanică
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
sens modern. Formula fixează implicarea, participarea și risipa, consumul uman. În Lut ars (1984) și Darul vorbirii (1985), perdeaua tainei se așază peste lucruri, făcându-l pe poet să „se petreacă” în ele, să lunece în neantul lor cu chip amăgitor: „Mă tot petrec în lucruri mai nou și mai departe”. Se fac evidente semnele textualizării moderne. Participant activ la renașterea basarabeană, a îmbrățișat și formula mesianică, a scris și poezii sociologizante pe temele zilei, dar în Ambasadorul Atlantidei (1996), unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
De aceea Sfinților Pustiei și animalele le dădeau ascultare. S-a nevoit în pustie, alături de alți schimnici, Pafnutie. Se născuse în Alexandria, din părinți nobili și a studiat științe profane. Trăia în stricăciune ca toți păgânii, fierbea în cazanul desfătărilor amăgitoare, cum spunea el ucenicilor. Întâlnirea preotului Macrin l-a convins să renunțe la viața păcătoasă, să-și dea avutul săracilor și să plece în pustiu. Își amintea de multe ori că a văzut-o pe comediana Thaïs, că a fost
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dramaturgii suprarealiști, ca și moștenitorii lor, Ionesco, Adamov, Weingarten, Arrabal nu vor să le dea pieselor lor o atmosferă onirică, asemănătoare celei în care se scaldă teatrul simbolist. "Să nu fie îngrămădit pe platou un talmeș-balmeș de vise sub pretextul amăgitor că este vorba de un vis, că trebuie "să visăm", notează Romain Weingarten în didascaliile inaugurale la Alice dans les jardins du Luxembourg (Alice în grădina Luxemburg, 1970). Visul nu se anunță printr-o pancartă: Vis. Ceea ce caracterizează visul este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
multă dragoste de neam, mai multă loialitate în confruntare cu adversarul, mai mult discernământ când e vorba de libertatea omului și dreptul la viață în toate manifestările sale. Țara și așezarea noastră creștină e zguduită, arginții lui Iuda lucrează, șarpele amăgitor ne încolăcește tot mai mult grumazul până la sufocare și scuipă otravă! Închid ochii și văd cum ocupantul bolșevic ne pângărea credința, ne dărâma altare, ne mutila și falsifica istoria, jefuia și îneca în sânge pământul meu natal. De ce și azi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]