KorAP: Find »[drukola/base=amărât & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...43 >

1,052 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

puțin neliniștit. Probabil că intuia unde-o să-ncerce să ajungă Sindler. Sau poate că Whitey era deranjat de faptul că Sindler asista la depoziție. Pentru că, de obicei, Barry Sindler nu conducea personal depozițiile soților. Le lăsa în grija peonilor amărâți din biroul lui, în timp ce el își petrecea zilele în oraș, facturând ore scumpe în tribunale. Femeia se opri, în fine, ca să-și tragă sufletul. Sindler interveni. — Doamnă Diehl, aș vrea să oprim această serie de întrebări și să trecem la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

căzu înapoi pe pat. Aceasta îl obligă pe Porfiri să rămână în picioare, în camera nemaiaflându-se niciun loc de șezut, iar acesta din urmă se mulțumi să adulmece aerul, care era neașteptat de înmiresmat. Porfiri se uită la figura amărâtă a tânărului și simți agitația unei anxietăți adânci. Nu putea să nu își amintească de studentul a cărui crimă dublă l-a absorbit într-atâta în urmă cu un an. ă Dumneata ești Pavel Pavelovici Virginski? Vocea îi sunase mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
aflată pe partea cealaltă a străzii. Din fericire, strada nu era aglomerată. Însă vântul țiuia îngozitor, biciuindu-l. § ă Vreau să îl văd pe Osip Maximovici. Ochii gri și reci ai lui Vadim Vasilievici se uitiară în jos la individul amărât care tocmai se înfățișase la birourile editurii Atena. Gura sa mică se strânse a dezgust. ă și cine ești dumneata? Întrebarea fu ștrangulată de vocea de bariton forțat a bărbatului. ă Mă cunoașteți. M-ați văzut în casa Annei Alexandrovna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
ușor, avea o anumită pasivitate în ochii rămași deschiși. Acum cadavrul zăcea gol pe spate, iar pielea nu mai avea culoarea gri contaminantă a morții. Abdomenul se întindea înspre margini în grămezi moi și neegale, iar penisul era bleg și amărât, retras în sine. Avea fața rușinată a unui câine biciuit. Era greu să te gândești la altceva mai insignifiant. Porfiri își aminti întâlnirea de la casa de amanet când Govorov îl acostase și își întoarse privirea, roșind. Îi auzi întorcând corpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
era evidentă tuturor pe față. Majoritatea erau oameni săraci, servitori, croitorese, prostituate, gunioeri și servitori civili de rang inferior, tremurând cu toții în haine zdrențuite. Părea că pentru o clipă își găsiseră izbăvire din propria lor mizerie contemplând soarta unuia mai amărât decât ei. Cu toate astea, în ochii lor se putea citi sentimentul comunității și chiar al solidarității. Deși victima le era mai mult ca sigur străină, toți păreau să ia moartea acestuia personal și aruncau priviri neputincioase și resentimentare înspre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

apăsând-o cu putere pe buze, Iartă-mă, iartă-mă, repeta ea. Cipriano Algor vru s-o consoleze, dar cuvintele rostite, Lasă, la urma urmei, nimic nu contează, cu siguranță n-au fost cele mai adecvate intenției. Ieși în curte amărât de inevitabilul gând că se arătase nedrept cu fiica lui, și, mai mult, conștient că-i mărturisise ceea ce refuzase să admită până astăzi, că vremea lui de bărbat a ajuns la capăt, că, zilele astea, femeia numită Isaura Estudiosa nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Ba da, sunt mulțumită. Afară, câinele Găsit lătră, se mișcase vreo umbră a nopții. Furgoneta era încărcată, ferestrele și ușile olărei și ale casei fuseseră deja închise, mai trebuia, cum spusese Marçal cu câteva zile mai devreme, să ridice pânzele. Amărât, cu o expresie încordată, părând deodată mai bătrân, Cipriano Algor chemă câinele. În ciuda tonului lui de îngrijorare pe care un auz atent îl putea distinge, glasul stăpânului schimbă în bine dispoziția lui Găsit. Rătăcise prin curte, perplex, neliniștit, alergând de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
realitate. Vii la masă, întrebă Marta, Nu am primit ordin contrar, dar, dacă nu voi putea veni, telefonez. Ieși înainte să apuce nevasta să-i pună și alte întrebări, ușurat pentru că reușise să scape de curiozitatea ei insistentă, dar și amărât pentru că discuția nu fusese, din partea lui, un recomandabil model de loialitate, Am fost loial, da, domnule, protestă în sinea lui, am anunțat-o imediat că e vorba de un secret. În ciuda vehemenței și îndreptățirii protestului lui, Marçal nu reuși să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

cele mai mari. Dacă te hotărăști și cursa nu a Început Încă, nu pot să o anulez, evident... și ce dacă? Tu primești ce vrei, poate chiar te Înfrupți din chestia aia pînă apar eu și Îți cărăbănesc curul tău amărît din lumea asta. — Vezi tu, chiar asta-i problema. Nu sînt Încă gata. Și În afară de asta, nu mi-ai cerut să-ți aduc un dar, ceva care să-ți facă plăcere? — Dar mi-ai adus deja destul. Continuă, totuși, étonnez-moi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
oră mai tîrziu, sînt toți trei În drum spre locuința Reverendului, o casă veche și Îngustă, tip vagon, ascunsă de tufișuri dese de lemn cîinesc. Casele de pe stradă se reazemă unele de altele, ca și cum ar căuta sprijin, cu curticelele lor amărîte, despărțite de gunoaie și tot felul de vechituri ruginite. Camera din față este luminată de două lumînări negre, sfîrÎitoare. Wakefield reușește să vadă În penumbră mai multe lucruri așezate pe ceea ce par rafturi paradite de magazin: ierburi, uleiuri, tămîie, lumînări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

amăgești. Cafeaua e interzisă. Nu știu de ce, că trebuie fierbător, poate. Și fierbător canci. Carioci la set, trei bune. Pensulă de pictat, nu se prea omoară lumea. Pix, să fie sculă mai frumoasă, ce n-a văzut hoțul de mult. Amărâte, la una-două de fumat. Foarfecă, ac e interzise. Vrei să coși, vine ofițerul, tai, coși, te razi, le scoți afară. Mierea e mai cumpărată, e sătul hoțul de atâta gem de la cantină. Un butoi din ăla de un kil e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
la astea, drame... Ne uităm la știri. Se trăiește foarte greu afară. Și, dacă stau bine să mă gândesc, și infracționalitatea a crescut. Dar nu există știre să nu-mi dea câte două, trei, patru crime. A-nnebunit lumea. Lume amărâtă. Deci e greu afară. În România, deci, care are bani - trăiește; care n-are bani - nu trăiește ca ăla cu bani. Sunt importanți, că nu poți face cumpărături pe un nasture. Sau, eu știu, orice afacere se face pe bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
mamă, de la vârsta de un an de zile. Am rămas cu patru frați, iar tata s-a recăsătorit, la trei, patru, cinci luni. A ținut trei femei până când să găsească tovarășa să ne crească pe noi. Am dus o viață amărâtă. Vă dați seama, patru copii cu unul care muncește și cu soție care avea și ea un copil. Era vremea aia grea, de se lucra numai la CAP. Sunt din Spanțov, Călărași. Până în clasa a patra, amărât, cu lipsurile astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
fără unu - ca să învăț și eu carte și o meserie. Am plecat prin ’70. Am terminat a opta acolo. Am fost dat la Școala de meserii, electrician. Am terminat școala, am venit acasă, nu se găsea loc de muncă, chinuit, amărât. În mare, ce să vă spun? Am trăit printre străini, viață amărâtă. Am plecat în armată. Am făcut un an și patru luni, m-am eliberat, mi-a găsit, mulțumesc, un loc de muncă: ICSIM Oltenița. Acasă, tot greu, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
prin ’70. Am terminat a opta acolo. Am fost dat la Școala de meserii, electrician. Am terminat școala, am venit acasă, nu se găsea loc de muncă, chinuit, amărât. În mare, ce să vă spun? Am trăit printre străini, viață amărâtă. Am plecat în armată. Am făcut un an și patru luni, m-am eliberat, mi-a găsit, mulțumesc, un loc de muncă: ICSIM Oltenița. Acasă, tot greu, cu mamă de-a doua, orice aș fi făcut, bune-rele, tot nu eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
fii cuminte, mă, nu-i Rodica chiar așa. Te împaci tu. Am stat despărțiți o săptămână. Am mers la cămin să văd ce are de gând. I-am zis să meargă la ai mei la țară, a fost de acord. Amărât, necăjit. Tata a fost sărac, dar niciodată n-am dat în cap, n-am furat. Am trăit cât am muncit. M-am chinuit, am suferit din cauza la drumuri și la despărțirile astea, gândul meu era că eu eram la bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
sor-mea. E de acord. Sor-mea ne aștepta. Era muncă. Am plecat cu copiii. Era iunie. Am muncit la sor-mea două luni, două milioane de lei, plus geantă plină cu carne, făină, mălai, ceapă, cartofi, ca la niște oameni amărâți. Muncea și ea, nu știa ea chiar munca de țară, dar s-a obișnuit. Am venit acasă, serbarea lui ăl mic. Le-am zis la ai mei, las copiii, plec cu soția la sor-mea. Și sor-mea zice că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
pe ea care am iubit-o, plecase... Doamne, ce rost am, amărât, pe drum... Am încercat să mă spânzur și am fost surprins de un frate de-al meu, când confecționam. A trecut o lună, două. N-am aflat nimic. Amărât, nespălat, cu barbă. Toți, că las-o dracului în pace. Plângeam după ea când puneam capul pe pernă și eu, și copilul. Copilul mă împăca pe mine și eu pe el. De Sfântul Nicolae am plecat la Oltenița la copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
pe căminul unde trăiați. Am mers la ea, i-am propus să se întoarcă. O dată mi-a dat răspuns că nu se întoarce. Eram totuși mulțumit că am văzut-o. Bine, fă, te mai gândești. A venit Anul Nou. Supărat, amărât, l-am făcut la fratele meu. Fratele era cu familie... eu unul singur, de bine de rău a avut ce pune pe masă, cârnați, chifteluțe... n-am mâncat, n-am băut. Doamne, de nouă ani de zile am făcut revelioane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
țigări Plugarul și 3 Ness. Sunt din Balotești. Mai întâi, aș vrea să vă spun ceva. Deci, dacă vorbim despre fapte, nu vorbim decât despre cele care sunt condamnate. Cele care sunt în anchetă, nu vorbim. Sunt din familie foarte amărâtă. Fără bani, eu știu... nu puteam să spunem că n-avem casă, dar era o garsonieră, nu era o casă. Să stai cinci inși într-o garsonieră! E cam greu. Încă doi frați. Și mai erau și certuri în familie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
poză, cețoasă, hologramă, parcă, mama cu Marcel, la pușcărie. Fratele, Trandafir, de sub un cerb, făcea cartofi prăjiți în sobă cu lemne. „Era băiat ascultător, deștept, nu se apleca să fure nici o hârtie de pe jos. Dădea bună dimineața, bună ziua. Suntem foarte amărâți... sunt și lovit de mașină și doctorul mă tot amână să-mi scoată tija, mă amână de juma’ de an. Era muncitor la Casa Albă, la București. S-a îmbârligat cu unii și i-a dat lu’ mama un pumn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
un pumn și i-a zis, mamă, eu nu mai țin cont ce fac. Și, uite, și acum cade în genunchi la mama în pușcărie și se roagă, mamă, să mă ierți. După arestare ne-a văzut satul ca foarte amărâți. Toți vecinii au sărit că el era cuminte, că mergea la școală cu capul în jos... Că am o pensie, mă duc la el și de două ori pe lună, muncesc cu ziua. El cere oxiduri și vopsele să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
după pat. Dar până ce ne dă gratiile și atunci, alt aranjament. Apă bem de la chiuvetă. Mâncare bună, nu putem spune ce ne place nouă, e mâncare, mănânc ce se dă. Pește? Noi, nu. Cum pește? Lasă că sunt alții mai amărâți afară. Noi nu muncim deloc și ne vine rația pe vizetă. Am și ceva regim. Bolnav de gastrită, cu piatră la fiere, și trebuie să fac operație și aștept. Poate de la mâncarea de dinainte, că era spanac din ăla, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
nu mă caută nimeni, am ieșit iarăși pe stradă. Am spânzurat banii. Vroiam să am și la ăia din pușcărie, că dacă mă duceam cu o bară de salam, două sucuri, un carton de țigări, pentru mine mă simțeam sărac, amărât, mi-era mie rușine să mă duc. Că și la pușcărie e mândria pachetului. Du, dacă poți, traistele pline. Le făceam pachete la lună de două milioane. Pentru asta vroiam, că așa, de o fată, de o discotecă, aveam, mai furam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

se suprapunea imaginea câinelui mort peste cea a ucigașului. Oare pentru motivul că hoitul câinelui se asocia, oarecum, în mintea lui, cu imaginea lui Endō-asasinul? Sau pentru că ochii lui Napoleon, nemișcați și lipsiți de viață, îi aminteau de tânărul acela amărât, chinuit de accese de tuse, pe strada udă de ploaie din Sanya? Lătratul jalnic al câinilor de la ecarisaj i-a prevestit, probabil, același sfârșit și pentru Endō. Era sortit aceluiași destin. Nu peste multă vreme, avea să fie, ca și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]