1,253 matches
-
înfățișat ca într-o foarte proastă parodie la Monty Python. Și acesta a fost numai începutul drumului lui Ben către celebritate, adică un mic pas. Acum, numai câteva luni mai târziu, Ben stă cu adevărat bine: nu mai este un amărât de reporter, de-acum e prezentator. El este prezentatorul. Publicul știe că este disponibil, că are doi colegi de apartament (deși acum, că are salariul mai mare, a început să se uite după un apartament în care să stea singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mie ceva de lucru, sau dacă nu, să mă pună în legătură cu persoane care ar putea să-mi ofere de lucru. Adică, la naiba, nu e ca și cum aș pleca de la o slujbă fantastică, cine știe ce revistă fantastică. Nu, e vorba de un amărât de Kilburn Herald. ― În al doilea rând, continuă Brad, nu trebuie să-ți faci griji în legătură cu ce faci aici. Cunosc sute de persoane în industria televiziunii, așa că dacă hotărăști să rămâi, sunt sigur că-ți pot găsi ceva. Oricum, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
apoi se puteau descotorosi de el. Până la urmă, acestea erau adevăratele sentimente ale negustorilor. Samuraiul clipi. „Oare cu ce... sunt eu altfel decât negustorii?” Omul acesta pocit și sfrijit, omul acesta fără pic de onoare și fără mândrețe, atât de amărât, omul acesta de care te puteai descotorosi după ce te foloseai de el, omul acesta născut într-un pământ pe care samuraiul nu-l văzuse niciodată și mort demult. Samuraiul își zise că el n-avea nici o legătură cu omul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din toate acestea, dar își dădeau seama că era un moment solemn pentru ei. „Este doar de fațadă”, își zise iarăși samuraiul în sinea lui în loc să se roage. „Nici prin gând nu-mi trece să mă închin la omul acela amărât.” Un clopot se porni să bată. În liniștea bisericii, episcopul puse de-o parte pâinea, luă cu amândouă mâinile Sfântul Potir din aur curat și îl ridică deasupra capului. În clipa aceasta vinul devenea sângele lui Hristos. „Este doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ar fi avut o viață măreață și îmbelșugată, la care mie mi-ar fi fost cu neputință să ajung, poate că n-aș mai fi avut aceste simțăminte. Samuraiul nu putea înțelege vorbele fostului călugăr. — Omul acela înțelege inimile celor amărâți pentru că El însuși a dus o viață amărâtă. Și cunoaște, de asemenea, jalea celor care mor nefericiți, pentru că și El a avut o moarte nefericită. Omul acela n-a fost deloc puternic. Nici frumos. — Dar ia privește bisericile, ia privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai moare“. Al dracu’ de frumos, ce zici? Era foarte jenat pentru că vorbise despre lucrul ăsta, conform căruia trăise, dar mai văzuse băieți care se transformaseră-n bărbați și chestia asta Îl mișca Întotdeauna. Și nu era vorba de un amărât de majorat. Fusese nevoie de vânătoare asta ciudată, cu evenimentele ei precipitate care nu-i lăsaseră timp să i se facă frică, fusese nevoie de asta pentru ca schimbarea să se producă În Macomber, dar indiferent cum se Întâmplase, rămânea faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-nțeleg, spuse doamna. În fața noastră, marinarul localului stătea nemișcat. Nimeni nu-i dădea atenție. — Fă-ne nota, Îi spusei. — Oh, nu. Tre’ să mai stați. — Auzi, Îi spuse tânărul aranjat care scria la masă, lasă-i să plece. Aștia-s niște amărâți. Doamna mă apucă de mână: — Nu vreți să mai stați? Nu-l rogi să mai stați? — Trebuie să mergem, Îi spusei. Trebuie să ajungem la Pisa până diseară, poate până-n Florența chiar. Dacă vrem putem să ne distrăm acolo, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trec nici cinci minute și mai ies doi, după alte cinci minute încă doi și tot așa până se golește clasa. în urma lor cine credeți că iese? Habar n-aveți! Nimeni altul decât Bălineanu! Și uitați-vă la el ce amărât e că i-am tăiat ziua numai din cauza voastră, care ați jucat ieri mingea în curte, de nu avea omul dispoziție săși țină orele! La râsetele colegilor, eu, care după cum spuneam, deja mă cam consideram prieten cu directorul, am îndrăznit
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
da’ acu m-am lămurit că toți ățtia care nu vă mai săturați să v ă pricopsiți pe spinarea altora, aveți nițte găuri mari în cap, care nu vă lasă să gândiți normal ți aveți pretenția că noi suntem nițte amărâți. Nenorociților, vai de capul vostru! BATCA Cum zilele toride ale lui iulie nu ne mai lăsau parcă nici să respirăm, m-am retras cu un grup de prieteni la Oglinzi, în Tg. Neamț, unde liniștea spațiilor largi și adierea răcoritoare
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
la fapt de seară, într-un loc mai neumblat. Acesta, avea un picior împleticit pe după un ditamai ciomagul de corn, și îl târa trudnic după el, cerșind ca și țigăncile, milă și pomană din partea călătorilor. Eram întru-câtva obișnuit cu amărâții lumii, care colindau trenurile așa că nu i-am băgat în seamă. Într-o zi când se apropia ora venirii trenului dinspre Huși, iar eu eram în drum spre ferma partidului, care era cam la un kilometru de gară, am dat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și d-vs încă odată, ca să vă convingeți că, ori este o mare tâmpenie, ori este un fragment (un ciob prețios) dintr-o mare sforărie, hoțească al zilelor noastre căruia îi va cădea pradă, nu banul public, ci însăși bănuțul cel amărât al calicului, care ni-l ia lunar o instituție tip căpușă, care nu prea se știe ce hram poartă, și unii spun că era mai bine înainte de apariția ei. Cine a pariat pe al doilea aspect de mai sus, poate
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
lingurița), urmează să facă o „afacere” cu o firmă englezească, numită SC Nomura International plc., prin care să se pompeze aiurea, camioane de bani în conturile firmei englezești menționate. Ce motivează CNAS ca motiv pentru această nouă șmenuială pe banii amărâților? Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cică are o sumedenie de creanțe către farmacii, pentru medicamentele compensate, eliberate de acestea. Și, pentru că banii pentru creanțe trebuie „transferați în siguranță”, s-a apelat la firma sus amintită, denumită „aranjor principal“ în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
scăpat / Dar duci o luptă colosală / Cu prostul care are școală”. Eu mai scriu câte ceva, și de obicei scrisul meu alunecă ușor spre panta glumei, a umorului pamfletar și din această cauză am uneori surpriza, să observ pe câte-un amărât de acesta, care ar trebui să se ascundă undeva, pentru a nu i se observa lipsa lui capitală, el se apucă să facă teoria chibritului, pe locul unde eu doar i-am sugerat că ar fi un eventual chibrit. Dacă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
un cal pentru prizonier. Wolfhram, uimit peste măsură, întinse mâna spre marcoman și obiectă: — Dar... Prefectule... Uiți că omul ăsta voia... — îi plătesc eu calul și harnașamentul, i-o tăie Sebastianus. Și găsește-i și o manta; e așa de amărât, nu vreau să-mi îngreuneze călătoria. O să hotărăsc pe drum ce fac cu el. La urma urmei, gărzile mele l-au prins, nu? Wolfhram îl fixă pe roman ezitând, cu o expresie incertă, dar ofițerul îl puse la punct: — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aspect și veșminte, păreau de rang, nu șovăiră să-i oprească, cerșind de mâncare; copile cu chipul îmbătrânit înainte de vreme rătăceau cu privirea pierdură și inexpresivă ori trăgând cu ochiul fără pic de decență; capi de familie în vârstă ședeau amărâți cu capul în mâini pe treptele cădirilor, gândindu-se la proprietățile abandonate și devastate de barbari sau la cei dragi, care, cine știe cum, suferiseră de pe urma violenței lor. în privința dărilor - mari, insuportabile - administratorii cetății străluceau, ca întotdeauna, prin ineficiență, iar puterea militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu-i Întreabă nimeni de unde le-a cumpărat și dece nu fumează din patriotism țigările noastre comuniste. Da domnule maior Huzum,desigur, abuzuri grosolane s’au făcut de când se cunoaște istoria civilizației Însă, cei care jefuiau mai lăsau suficient bietului amărât ca să poată trăi și el. Pe câtă vreme acum...!! Omul de rând, la ora actuală nu are voie să gândească, să aibă opinie personală, nu are voie să agonisească nimic, În schimb are voie să muncească destul de mult și să nu ceară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Corect? — Până acum da. — Tatăl meu are boală pe de Gaulle pentru că Îi curtează pe arabi. Mie Îmi place de Gaulle pentru că e un monument. Și refuză să fie Îngropat la Dom des Invalides cu Napoleon pentru că era doar un amărât de caporal. — Da. — Însă israelienii voiau să-i ia o sută de mii de dolari pentru un loc În Mormântul Sfânt. — Asta era gluma. — Și de Gaulle a zis: Pentru trei zile? Prea mulți bani. Pour trois jours? Urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
adevărul. Așa că l-a trimis să-l caute pe Khidr, ca să învețe subtilitățile care-i scăpaseră. Ca să-i mai consume din aroganță. Fratelui meu îi place să creadă că el e un soi de Khidr modern, iar eu sunt un amărât de Moise, a intervenit Naji. Așa că mă tot consumă. Hap. Hap. Hap. Ahmad a râs. Jinei îi plăcea cum i se transforma chipul atunci când bărbatul râdea. Ochii lui serioși se ascundeau în spatele ridurilor; iar Jina i-a observat dinții, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să mergi acum undeva, rămâi și dormi la noi.” Am rămas. Dimineața m-am dus în campus, la Université Libre. Nu-mi puteau oferi nimic, nu primiseră la timp faxul meu, toată lumea era în concediu... M-am întors la Jan, amărât. Când m-a văzut, a râs. „Ți-am aranjat o cameră la parter, my friend. E mică, dar e confortabilă. Și poți să folosești frigiderul când dorești.” Jan fusese multă vreme atașat comercial pe lângă ambasada Belgiei din Congo. Era îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
forța pentru fiesta. Nu e munca scopul nostru, nu avem compulsie de winneri și de performeri, dar nici cultul fiestei, al bucuriei, nu-l avem. Această dublă castrare, de autoafirmare și de joie de vivre, dau împreună o hoardă de amărâți, adică de nevoiași triști și atât. Mihaela: Traume ascunse Zece ani e o criză de intrare în pubertatea democrației, maestre, cum zicea tovarășul Lenin, e boala copilăriei capitalismului, iar ce spui tu îmi amintește de mine ast-vară la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în față decât varianta consumului. Aici, în Oxford, locuiesc într-o casă „Jos capitalismul”. Are șase camere, două șemineuri, o grădină romantică in the backyard. Partea și mai spectaculoasă este aceea că actualmente doar Bill lucrează (e lector universitar). Din amărâtul de salariu academic întreține o soție și doi copii. Familia mea din țara lui „jos persoane” are un ministru secretar de stat, o profesoară universitară, un student cu bursă și locuiește într-un bloc proletar din Berceni. In the backyard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-și facă nodul la cravată „pentru că e o expresie a ageismului”, și dacă știu cumva pe unde se află Abisinia. Într-o după-masă ca aceea se răzbuna pe toate umilințele pe care le îndura într-o lună în orașul ăla amărât, unde partidul îi oferea toate condițiile unui înec lent. În rest, râdea, râdea de tot ce putea să-l facă pentru o clipă să uite că e umilit și că se ratează iremediabil. Una dintre sursele lui constante de amuzament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
al diverselor popoare. România a ieșit de departe pe ultimul loc, dar alături de grupa est-europeană. Nigerienii sunt cei mai fericiți. De ce m-am abătut? Fiindcă mereu încerc să îmi explic, în fel și chip, de ce naiba suntem noi așa de amărâți, și unul din răspunsuri este: fiindcă așa ne place: face parte din cultura noastră de bază, o cultură în care îți e rușine și e lipsit de nobilitate să te simți bine, să declari că te simți bine. Te întâlnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
retrăgea roșă și grăbită de la geam. Costică se plecă și ridică de jos o piatră: un biet câne ogârjit, alb, coastele ieșite, intrase pe uliță, cu coada dintre picioare, și mușluia pe sub garduri. Era așa de umilit și așa de amărât - și vântul de-ar fi bătut, l-ar fi dat jos. Cânii mahalalei îl simțiră și dădură năvală în uliță, care strecurându-se pe sub porți, care sărind peste garduri. Erau de toate neamurile și de toate mărimile: creți și lânoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ai putut să greșești așa... Ce-ai făcut tu, Haie? Fata întoarse capul fără putere, cu ochii aiuriți, c-o spaimă sălbatică năvălită în față. A doua zi Sanis, alungat de tânguirile și lacrimile femeii, porni la Pașcani, la rabin, amărât, fără să știe nimic. Se duse tropăind spre gară, molfăindu-și bucățica de pâne, și în sufletu-i întunecat abia acuma se lămurea o durere și creștea o nădejde. Iar în jurul fetei se adunară cele trei femei, cu vorba plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]