844 matches
-
brațe, spre a-i atrage atenția tovarășului învățător.Sigur nu mă vedea niciodată. Nu prea existam pentru el. Mai importantă era sticla lui, ce se odihnea veșnic după sobă. De aceea ne ținea mereu în pauză pentru a-și îneca amarul. Era prieten cu tata și ne vizita mereu, ba mai serveau un pahar de vin împreună. Îi spunea tatei că am cap bun, dar nu vreau să scriu frumos. După ce pleca, tata îmi cerea caietele, îmi lua ușor urechea între
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pentru că noaptea și apa amplifica strigătul.Apoi, mama a aflat că este ea pentru că a urmărit-o în timp ce se îndrepta pe lângă salcâmii noștri spre iaz...și ne liniștea: -Să nu vă fie frică. E mătușa Duntrăchița. Își strigă și ea amarul, biata... Se lăsa iar liniștea. Într-o vacanță de iarnă nu am mai găsit-o în casă. A venit o nepoată de la București și a luat-o.Din clipa aceea, nimeni nu a mai auzit nimic despre oarbă, nici dacă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Abia când revin pe mal, observ o bătrână suptă de nevoi, cu lacrimile agățate în colțurile ochilor. Fără să o întreb, mi se destăinuie: apa e tulbure, feciorul meu s-a înecat ieri aici, și aștept...poate apare... Își vărsa amarul pe cel care a făcut băutura... A lăsat trei copii singuri...Ce poate să le facă ea? Cum să-i crească singură?...Asta mă întreb și eu, dar nu găsesc răspunsul prin colț de gând chircit de milă. Mă privește
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Lumea îl numea „anticariat”. Aici zăceau vechii prieteni ai oamenilor. Unii plecați, alții emancipați, alții îndatorați. Marioneta asculta înmărmurită povestea fastuoasă a oricui. Părea că a nimerit în cercul „alcoolicilor anonimi”, unde sufletele solidare își varsă, pe umărul de lângă ele, amarul. Zâmbește trist, dar liber și simte voluptatea libertății ca pe o pasăre liberă a văzduhului. Păpușarul o zărește și-i strunește bine încheieturile. Aceeași impasibilitate i se reașază pe chip. Poveștile se mai aud, dar foarte departe. Nu le mai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
atent, ușor încruntat. Cămașa îi aluneca. Scotea la iveală umărul rotund, cu pielea deosebit de albă în contrast cu șuvițele negre de păr. Un umăr bărbătesc. Dar și o candoare aproape feciorelnică. Când ploua, rămâneau în odaie și servitorul le umplea cupele cu Amarul de Tupliash, preferatul prințului, un vin armenesc cu gust de mirt. Și pictorul îl asculta vorbind despre Armenia Mare și Armenia Mică, despre muntele Ararat și despre Leon Magnificul, regele care adusese o prosperitate fără precedent poporului său. Îi vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îl privise timid pe Sampath, iar Sampath îl privise pe el. În mod curios, fiecare dintre ei se simțise expus și vulnerabil în fața celuilalt. Nici unul din ei nu rosti nici un cuvânt în timp ce toți ceilalți începură, din nou, să-și verse amarul. Apoi Sampath se mutase pe pat astfel încât să-l privească printre frunze și refuzase să se întoarcă din nou cu fața, într-atât se temea de tare că va trece prin aceeași traumă care-i făcuse să-i fie rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
totodată, să-i vadă și pe bărbații ăia fatali la care o trimite, faliți, frumoși ca dracu’, mitocani, mârlani, iresponsabili, cretini și puși pe rele, drept pentru care ea, una, chiar nu vede rostul, păi, dacă e să-și mănânce amarul pe-aici, prin țara asta de rahat, încă și mai rău i-ar fi măritată, păi, asta-i trebuie ei acuma? Un soț și-un bărbat care s-o țină din scurt, care să n-o lase să plece afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
minuni jucând o criminală În serie psihopată. — Tu unde erai când Linda a fost omorâtă? Doar așa, de curiozitate, am spus eu, hotărându-mă să joc totul pe-o carte. În definitiv, nu era vina mea că Janice Își vărsase amarul unei străine, Într-o stație de autobuz. — Eram la serviciu În momentul acela! se rățoi ea. Presupun că mă bănuiești pe mine de moartea Lindei. Aveai un motiv să faci asta, i-am răspuns fără asprime. Spre surprinderea mea, Janice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
După cum nu era nici faptul că Încă mă atrăgea și că asta mă scotea din fire. — Ai de gând să-ți bei vodka, spuse el printre dinți, sau vrei numai să șezi acolo, În pardesiul ăla de exhibiționist, vărsându-ți amarul pe mine? — Dar, de ce nu ambele? Iar ăsta nu e un pardesiu de exhibiționist. Ei nu poartă haine din material sintetic negru, pentru că nu țin să atragă atenția asupra lor Înainte să comită fapta. Am ridicat totuși paharul și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
apucă fiorii la gândul că aș fi nevoită să experimentez singurătatea patului (n-am de gând să-l însoțesc pe Liam în alcovul lui de burlac) și n-aș face altceva decât să scrâșnesc din dinți și să-mi înec amarul în alcool. Nu, mulțumesc! Distrează-te singur! O tipă dă buzna în încăpere. E blondă și arată foarte bine, mi se pare cunoscută, e îmbrăcată în așa fel încât ai impresia că e suficient să tragi un șnur al rochiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
supărat-o pe Charlotte. —Și eu, recunoaște Daisy. Aproape că și eu, mă văd obligată să precizez la rândul meu. Ca de obicei, Jim se uită în pământ, așa că îl chestionăm pe Finn din priviri. —Eu nu mi-am vărsat amarul în felul ăsta. Parcă aș fi constipat. Sunteți mulțumiți? Dar n-am vrut... începe Jennifer. Glumește, Jennifer! o liniștesc eu. —Bine. E în regulă, atunci. Jennifer îi zâmbește lui Finn. Cred că Charlotte tocmai a trecut prin Pasul Patru, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Credeam că nu-mi vor fi devastat tot-tot, de aceea am alergat și iacă ce-am găsit! îi tremura glasul de durere și de mânie. ― Dați-vă la o parte să treacă trăsura! strigă sublocotenentul după ce bătrânul Ștefănescu își vărsă amarul față de tânărul Iuga. Țăranii încercară să se ridice, ca să facă loc. Ofițerul răcni speriat: ― Jos! Jos!... Soldat, pocnește-l!... Dă, soldat! Trăsura își urmă calea, prin Babaroaga și Gliganu, până la Lespezi, unde făcu un popas mai lung. Grigore, fără să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a-l atenționa neîncetat că veșnicia edenică nu se oferă din extensiile imanentului și că doar oglindiri paradisiace punctează efemer temporalul deșertăciunilor umane. Așa cum fericirea întâmpină insular tranzitarea de către ființa omenească a nebuloasei profanului, tot astfel și suferința își deschide amarul existențial în clipe de agonie și spasm, în tensiunea unor situări insuportabile ce induc senzația că derularea firesc-banală a vieții pășește brusc într-un gol incendiar și mistuitor. În cadrul acestei sfredelitoare experiențe, în parcursul unei astfel de sfâșieri sentimentul pe
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
evidențelor conștiinței. Aici sculptura exprimă o creștere din profunzime ce culminează cu deschiderea florală a transcendenței, cu o înflorire care își oferă tensiunea splendorii într-un moment de reprezentație abisală. Însă orice înflorire decade iar ofilirea își revarsă întru final amarul disoluțiilor necruțătoare. Desigur, transcendența nu se ofilește dar revelația ei se reascunde în enigma propriei departajări de imanent. Ne-desprinderea statuii religioase din fundalul ei grosier atenționează credinciosul că revelația trebuie asumată neîntârziat ea ne-menținându-se în timp ci doar punctându
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
adică nu sînt oficiale. Și vorbește astfel În timp ce taie varza pentru salată - cu care asezonăm conservele de șuncă presată și de fasole pe care le aducem noi. De parcă nu ar fi de ajuns, Florin bucureșteanul, colegul cu care Îmi Împart amarul În gardă, Îmi povestește Într-una din nopți, fumînd pe scările cantinei, că sora lui Ștefan (studentă la arhitectură) e În spital, În comă, a pățit ceva foarte nasol În timpul mineriadei. Florin bănuiește că a fost și violată. Nici măcar n-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la două amice cam de aceeași vârstă cu ea, de soțul ei, care, cum se exprimă ea cu o mare durere în glas, este un ”farfallone” (fluture, fluturatec). Degeaba încearcă să o consoleze prietenele ei; ea continuă să-și verse amarul, repetând aceeași expresie ”un grande farfallone”. Mă întreb, care suferă mai mult, fratele călugăr din biserică care așteaptă ore și ore și nu intră ”un'anima viva” (un suflet viu) în casa Domnului, sau nefericita aceasta de soție care are
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
văd cum decurg lucrurile. Și decurgeau bine. Asta mi-o confirma icnetele sergentului la fiecare îndemn al lui Toaibă. Acum s-o luăm din loc, că ne apucă dimineața la crâșmă, domn’ sărjănt! După ce și-a vărsat cât de cât amarul adunat până atunci, Toaibă s-a întors și mi-a raportat cu voce joasă îndeplinirea misiunii. N-am intervenit pentru ca sergentul să fie dezlegat, ci am lăsat ca lucrurile să decurgă după vruta lui Toaibă... Norocul meu că mai am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
rafinament, de seninătate, moralitate, minți luminate și suflete de aur. De cealaltă parte, întâlnirile cu cititorii, liceeni și studenți, pe care le-am avut în ultimii doi, trei ani mi-au rete zat pesimismul, mi-au tuflit cinismul și cenzurat amarul. La liceele Eminescu din Călărași, Unirea din Focșani, Bacovia din Bacău, Lahovary din Rm. Vâlcea, Jean Monnet și I. L. Caragiale din București, Gh. Lazăr din Sibiu, la libră riile Humanitas din Timișoara, Sibiu, București, la întâlnirea cu liceenii din cadrul programului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a rămas în Bârlad, fiind un veritabil om al orașului său adoptiv. Prin dimensiunea patriotică a Domniei Sale îl putem raporta la „poetul țărănimii”, George Coșbuc, care ne transmite însuflețit: „Sunt suflet în sufletul neamului meu Și-i cânt bucuria și-amarul.” Este și un statornic ,,amant al naturii” - asemenea scriitorului Calistrat Hogaș. Impresionantă este ,,odiseea” cireșului și dialogul pe care-l întreține cu cireșul personificat. Îl numește ,,dragul” și-și raportează propria-i existență la bătrânul cireș din curte, simțind ca
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
lui din cetate, din viață, din preajma oamenilor. Și, cum se știe, “poeții au militat dintotdeauna pentru apartenența la totul uman, din care nimeni și nimic nu-i poate alunga.” “Sunt suflet din sufletul neamului meu Și-i cânt bucuria și-amarul” R: Unii cred că poetul, mai ales dacă e vorba de un poet mare, dotat cu geniu și har, intră (în momentul când scrie) într-un fel de (haideți să-i spunem) transă creatoare; se vorbește insistent de o taină
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Călătoarea Elena Marin Alexe De ce în fața încercării mă simt tot mai debusolată și parcă-i tot mai greu pe cale, iar viața-mi pare așa ingrată? Amarul curge fără preget, de dimineață până-n noapte, iar dinspre Tine drag Isuse, aud tot mai puține șoapte. Deși mă lamentez în taină cu greu îmi plec genunchii Doamne, observ că umăru-mi coboară spre-a bătrâneței grele toamne. Pe fruntea mea
C?l?toarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83382_a_84707]
-
ei vagabonzi. Cei care intră, cei care ies au păreri împărțite atâtea rele mă-nțeapă c-un stres a foarte multor cuțite ascuțite. 2013 Poeții sunt îndrăgostiți Iubirea este ca nectarul și-ambrozia, ne dă vigoare; și trecem repede de-amarul atâtor semne de ntrebare... înaintăm senini în timp vedem ce-i plin și îndeajuns suntem ca zeii în Olimp avem la toate un răspuns. În vale oamenii cu rarele lor bucurii și cu oftaturi... noi peste tot depășim haturi și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ce-ai gândit, ce-ai socotit Când Domnia ai avut Ești nevrednic de Domn De te purtai bine în țară Dar nu ziceai Iorgule - așa. .............................. No. 81 Trăiesc în suferințe Departe de-al tău nume, De șase luni de zile Amarul mi-au păscut. De este dar o crimă De-a fi iubit de tine, De ce-ai fost criminală De-ai zis că mă iubești? Dar asta nu e crimă Să sufăr azi mânie Să-mi veștejesc junețea De ce tu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vă mai vine în cap să faceți? — Hei, doar tu ai spus „la atag“, răspunseră mai multe voci. În locu’ ăsta-nsingurat, Tu mila ta ne-ai dat Lumina-ți ne-a călăuzit în noaptea fără de sfârșit O, Isus, ascultă-mi amarul De la mine nu-ți lua harul. — Terminați cu cântecul acesta oribil, strigă Ignatius spre cor. Niciodată nu mi-au auzit urechile o blasfemie atât de enervantă. Corul se opri din cântat și privi jignit spre el. — Nu pot să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
săruta cerul de Apus și-i scoate ruji de sânge pe obraji. Trântit în iarba rup cu dinții gândind aiurea - mugurii unui vlăstar primăvăratic. Îmi zic: Din muguri amari înfloresc potire grele de nectar" și cald din temelii tresar de-amarul tinerelor mele patimi. NOI ȘI PĂMÎNTUL Atâtea stele cad în noaptea asta. Demonul nopții ține parcă-n mâini pământul și suflă peste el scântei ca peste-o iască năpraznic să-l aprindă. În noaptea asta-n care cad atâtea stele
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]