768 matches
-
să se infuzeze doar dulcele ei presentiment melancolic. Tânăra pereche de ieri sau de acum trăiește, sub oblăduirea căminului, efemeritatea clipei sărbătorești a iubirii și a nunții, recurente În șirul generațiilor, având ca martor, clopotul din „turnul vechi din sat”. Ambivalența sunetului „de nunta sau de moarte” - nu anunță decât că, misterioasa trecere a vieții, cele doua evenimente se legată de timpul aflat În eternă trecere. Aspirând prin iubire la eternitate, tânăra pereche va rămâne neschimbată doar „În ștersele portrete” din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
vizualitatea nu ar înlocui discursul lingvistic, ci l-ar face mai comprehensibil, mai rapid și mai efectiv. Cultura vizuală caută să identifice acele puncte de rezistență în criza informației și în viața de zi cu zi supraîncărcată vizual, explorând astfel ambivalența și interstițiile în care se plasează consumatorul de medii vizuale. În articolul său despre studierea culturii vizuale 102, apărut în aceeași antologie compilată de Mirzoeff, Irit Rogoff înțelege cultura vizuală ca studiu interdisciplinar de imagini care ar deschide o întreagă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
îl implică proasta autonomie a părților sufletești. Fără unitate organică poate apărea, metaforic vorbind, inițiativa sufletească rebelă, acea dedicare stranie care consumă energia și dispoziția reflexivă individuală în direcții neconforme cu definiția generală a ansamblului. Fără coeziune sistemică asistăm la ambivalența dublei vectorialități, la risipirea dilematică și nesfârșit alternantă a unui interes care a pierdut orientarea și care nu se mai ghidează decât după tendințele divergente ale propriilor dezordini. Este infinit avantajat și integrat normei reflexive individul care beneficiază de o
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
mai degrabă despre o lovitură de stat, de o revoluție de palat. Cu toate acestea, de-a lungul anilor totul s-a schimbat și nimic nu se mai articulează ca înainte: este vorba de o revoluție, însă doar în rezultate. Ambivalența extremă a acestui moment de ruptură punctează particularitatea românescă a ieșirii din comunism, relansând încă o dată și altfel complexul singularității... Erau însă inevitabile evenimentele din decembrie 1989? Acest tip de întrebare este discutabil, deoarece el presupune un fel de determinism
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
la început schimbarea. Trei au fost orientările care au inspirat realizările: respectul pentru drepturile omului, construirea democrației și economia de piață. Nu aș face totuși o interpretare directă a acestora, preferând să identific anumite manifestări concrete ale lor, fie în ambivalența lor empirică, fie în aspectul lor spațial. Primul succes: ieșirea din frica pe care o secretaseră peste tot regimurile polițienești și prezența trupelor Pactului de la Varșovia; accesul la libertarea de expresie. Al doilea succes (ordinea nu este decât aceea a
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
căutarea cetății"). Conducerea orașului se înfățișează astfel ca o prismă a interogațiilor noastre în privința modurilor, mai mult sau mai puțin democratice sau republicane, de a gândi liantul social. Analiza incidențelor concrete permite reformularea acestor orientări într-o manieră care depășește ambivalența obișnuită, pentru a o converti în obiect de deliberare. PROLOG: tendința istorică de scădere a autonomiei politice a orașelor De aproximativ douăzeci de ani, răspunsurile date crizei urbane sunt asociate în mod explicit cu necesitatea reînnoirii civice. Colocviile celebrează oportunitatea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
este un fenomen natural care se produce instantaneu, de la sine, odată ce a fost solicitată. Și totuși, avem surpriza să constatăm că ea afectează în egală măsură organizația și membrii acesteia, iar dorința de schimbare este caracterizată de ceea ce specialiștii numesc ambivalență. Este vorba de un balans între vechi și nou, între dorința de schimbare și nevoia de a menține o stare confortabilă, oferită de comportamentele înrădăcinate. Acest aspect aduce în atenția noastră problematica paradoxurilor care caracterizează procesul de schimbare a organizației
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
dezorientată parcă, fără culoare, părul ei ud leoarcă m-au făcut să mă gândesc o clipă la scheletul mamei din Psycho al lui Hitchcock, dar imaginea voit terifiantă din film a fost pe dată transferată asupra lumii, cu spaimele, cu ambivalența ei. Mai importante sunt ultimele trei versuri, care nu se dezmint în nimic din tot ce am scris. Mila pentru lumea pe care ploaia o întinează cu astfel de pete întunecate mă copleșește. Vorbești de distopie, și se poate ca
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ei poate fi făcut doar cu metode sociologice. Psihologia ca știință există doar acolo unde viața psihică poate fi studiată cu metodele sociologice; dacă este abordată și investigată din perspectiva științelor naturii, ea nu mai aparține psihologiei. Pentru moment, această ambivalență a vieții psihice a putut fi formulată încă doar separat, dar este expresia coacerii suficiente a condițiilor pentru apariția psihologiei ca știință de sine stătătoare. Evenimentul era pe cale să se întâmple, însă va avea loc în alt fel, în țări
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
scurte sau articole/ reportaje de amploare; * nu solicită nici un anumit fond cultural, nici o imaginație excepțională, tocmai de aceea este la îndemâna oricui. Michel Maffesoli (1992) Faptul divers: * are o funcție de agregare socială, generând un sentiment de apartenență în rândul indivizilor; * ilustrează ambivalența naturii umane; * reduce politica la anecdotic; * banalizează oroarea. Pierre Bourdieu (1996) Faptul divers: * reprezintă o derogare de la normele stabilite; * se referă la viața privată și cotidiană a indivizilor; * pune în scenă roluri stereotipe; * desemnează o disfuncție socială; * revelează un anumit
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
fascicolul de pericole. Este de fapt În firea lucrurilor ca de cele mai multe ori când se rezolvă o problemă, aceasta să dea naștere la multe alte probleme noi. Riscurile create de nou nu pot fi eliminate În Întregime. Nu numai din cauza ambivalenței științei și tehnologiei și În genere a acțiunilor umane, ci și pentru că noul, prin Însăși esența sa, creează, Într-o măsură mai mică sau mai mare și un context nou, ce nu poate fi Creativitate și progres tehnic 6 cunoscut
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
fascicolul de pericole. Este de fapt În firea lucrurilor ca de cele mai multe ori când se rezolvă o problemă, aceasta să dea naștere la multe alte probleme noi. Riscurile create de nou nu pot fi eliminate În Întregime. Nu numai din cauza ambivalenței științei și tehnologiei și În genere a acțiunilor umane, ci și pentru că noul, prin Însăși esența sa, creează, Într-o măsură mai mică sau mai mare și un context nou, ce nu poate fi Creativitate și progres tehnic 6 cunoscut
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
de educație și de formare pentru rolurile adulților. În sfârșit, există autori care susțin nu numai că adolescența este prezentă în toate societățile, ci și că ea corespunde unei perioade de învățare și de restructurare a rolurilor sociale, marcată de ambivalența menținerii unei anumite subordonări față de adulți și de pregătirea pentru vârsta adultă. Indiferent de gradul de dezvoltare al societății, adolescența ca stadiu al dezvoltării individului este prezentă, dar manifestările sale sunt foarte diverse. II.2 Adolescenta sau ” În căutarea unei
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
IV -a și a VI -a. S-a observat ă elevii cu performanțe scăzute din clasa a VI -a aveau cea mai mare nevoie de a primi ajutorul profesorului, dar și cea mai accentuată reținere de a-l solicita. Această ambivalență a elevilor (au nevoie de ajutor, dar nu îndrăznesc să spună) se acutizează la adolescență, când devin preocupați de felul cum sunt percepuți de colegi, dar și de beneficiile și costurile de a solicita ajutor). În cazul în care profesorul
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
însă, după cum am arătat în II.7.2.2., un asemenea raport nu este dictat de necesitatea sistemului, cum se întâmplă cu elementele din "tehnica (liberă) a discursului", ci doar de contingența unei tradiții codificate ca normă. Or, tocmai această ambivalență a unităților "discursului repetat" antrenează câteva consecințe capitale cu privire la modul în care ele se individualizează în raport cu "tehnica (liberă a) vorbirii", mai exact în raport cu determinarea și cu "cadrele" acesteia. 1.2. Astfel, se poate constata că elementele "discursului repetat" sunt întotdeauna
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
simbolice este o aptitudine de ordin subiectiv, o imagine fecundă în raport cu celelalte. Profunzimea de sens a imaginii se ilustrează în natura echivocă și ambivalentă a simbolizatului, imaginile apropiindu-se de nucleele arhetipale. De aceea, imaginile simbolice favorizează creativitatea imaginativă, în măsura în care ambivalența și opoziția devin factori producători de imagini esențiale. Gilbert Durand decelează operația participativă, declanșată de trecerea de la sensul propriu la sensul figurat al imaginii, care ia naștere din jocul subtil dintre absentia și praesentia. Făcând apel la problema platoniciană a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
încă din anii '50, de către Robert K. Merton care a transformat radical analiza funcționalistă, prin cercetarea fenomenelor anomice. Conceptele propuse de Merton ("funcție latentă" și "funcție manifestă", "consecință neașteptată", insiders-outsiders, deprivare relativă, strain theory etc.) sunt orientate spre ideea de ambivalență normativă, în care coeziunea și conflictul sunt posibile în egală măsură, în funcție de interpretarea dată normelor. Schimbarea intervine ca rezultat al amplificării consecințelor neașteptate ce rezultă din anomalii, conflicte și contradicții ale structurii sociale diferențiate. Conceptele propuse de Merton s-au
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
îl va ucide nu va fi judecat pentru homicid; în fapt, în prima lege a tribunilor se atrage atenția că "dacă cineva îl va ucide pe acela care, prin plebiscit, este sacru, el nu va fi considerat asasin""19. Această ambivalență a sacrului va fi refolosită odată cu identificarea evreului ca fiind criminalul care trebuie să fie deposedat de drepturile sale cetățenești și a cărui viață devine viață nudă, obiect al suveranității ca fiară, totul făcut în scopul declarat de salvare a
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
face o distincție între "simbolismul particular" al poetului modern și simbolismul larg accesibil al poeților din trecut. Această constatare conținea, cel puțin la început, o învinuire ; dar sentimentele și atitudinile noastre față de simbolismul poetic continuă să rămână în mare măsură ambivalențe. Opusul termenului de "particular" este greu de găsit : dacă am opta pentru ^convențional" sau "tradițional", am veni în contradicție cu dorința noastră ca poezia să fie nouă si surprinzătoare. "Simbolismul particular" implică un sistem, si un cercetător atent poate afla
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mai bun orice nouă operă va modifica, chiar dacă numai foarte puțin, ierarhia celorlalte opere. când Pope și-a ocupat poziția în rândul poeților englezi, Waller și Denham au câștigat și, în același timp, au pierdut prestigiu - ei reprezentau acea categorie ambivalență pe oare o constituie precursorii ; ei au făcut posibilă ascensiunea lui Pope, dar prin aceasta au coborât pe treptele ierarhiei. Există și o tendință contrară, manifestată de spiritele anti-academice dinăuntrul si dinafară universităților, tendința de a afirma tirania inconstanței gustului
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în primul rând: trei liberi cetățeni ai republicii universale a literelor. Sunt, în același timp, trei scriitori români și americani, români și elvețieni (și seria poate continua și cu alte exemple). Ei au o dublă identitate. Eul lor este multiplu. Ambivalența lor este reală și perfect legitimă. Departe de a vedea un defect în această ambiguitate, văd în ea un progres și o formă de integrare superioară, într-o nouă realitate istorică. Oricâte naționalisme și șovinisme s-ar mai dezlănțui, am
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
opri pe malul opus, înmânând depeșele guvernatorului de Galați și în același mod se vor da și răspunsurile. Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a reprezentat o schimbare de statut juridic, efectuata „prin noi înșine” speculându-se contradicțiile și ambivalențele Convenției, care nu se pronunța nici pentru, nici împotriva unirii, impunând un statut juridic echivoc și vag. Uniunea personală a reprezentat, în fapt, un statut tranzitoriu până în 1862, când recunoașterea Marilor Puteri, inclusiv a puterii suzerane, ia conferit dimensiunea juridică
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
lui Gogol, și sesizează posibilitatea unei semnificații religioase oblice, secrete, pe care o are respectiva haină atât într-o proză, cât și în cealaltă. De asemenea, numind această proză a lui Eliade o "rescriere nonconformistă a Mantalei", Matei Călinescu observa ambivalența simbolică a imaginii pelerinei, care devine o metaforă a textului. Considerăm că, alături de proza gogoliană, în care mantaua adorată aproape mistic este scară, fie chiar și pentru o singură noapte, în ascensiunea socială, poate sta ca termen de comparație Colonelul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Amazoane, trei zile petrecute la București de către Euphrosina, cu ocazia Congresului femeilor, oprirea tratamentului după trei săptămâni, reușita absolută a celor trei operații, trei căsătorii ale Sidoniei, trei zile până la nunta Isidorei. Doi, simbolul opoziției, al conflictului, al răsfrângerii, cifra ambivalențelor și a dedublărilor 759 se regăsește în cele două căsătorii ale Euphrosinei, două ceasuri de sfat de taină ale lui Zalomit cu Calinic, administrarea tratamentului de două ori pe zi, două săptămâni pe șantierul din Potcoava, două ceasuri petrecute de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui Andronic, caracterizat ca epifanic (înțeles ca alăturare andros + nike) este pus în relație cu "meseria" sa de aviator și atrage atenția "în limbaj intențional, asupra originii aproape celeste a eroului, restabilind sincronizarea cu simbolul mitic al șarpelui și al ambivalenței zeu-demon, lumină-întuneric, profan-sacru" (Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 194.). 162 Ștefan Borbely, op. cit., p. 142. 163 Matei Călinescu, op. cit., p. 124. 164 Sorin Alexandrescu, op. cit., p. 171. 165 Marcel Olinescu, op. cit., p. 268; Ion Ghinoiu, Comoara satelor. Calendar popular, Editura Academiei Române
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]