756 matches
-
sunt constante și ele constau în halucinații auditive sau cenestezice penibile, amenințătoare, cu caracter ostil și injurios la adresa bolnavului. 3) Tulburările afective sunt frecvente și specifice în cursul evoluției clinice a schizofreniei. Ele constau în afectivitate plată, ștearsă sau inadecvată. Ambivalență afectivă sau răceală. 4) Conștiința de sine este alterată profund prin pierderea de către bolnav a limitelor propriului său Eu. Se menționează o stare de perplexitate în legătură cu propria sa identitate, pierderea interesului pentru propria sa persoană și pentru sensul existenței sale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aspecte psihopatologice: severitatea procesului morbid, intens și distructiv, tinzând să afecteze întreaga viață a bolnavului; izolarea, închiderea în sine patologică a bolnavului, slăbirea relațiilor interpersonale ale acestuia; schimbarea afectivă în plus (euforie), în minus (depresie) sau cu caracter bizar, discordant (ambivalență, disforie, inversiune afectivă); tulburări în sfera intelectuală de tipul ideilor sau a interpretărilor delirante asociate cu tulburări de percepție de tipul halucinațiilor; regresiune globală a personalității la forme anterioare de dezvoltare (manierisme, bizarerii, puerilism etc.); tulburări ale conștiinței, imaginii de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apare în cadrul afaziei. Alienare mintală: stare psihopatologică desemnând ansamblul de tulburări psihice și consecințele acestora, fapt care face ca persoana respectivă să nu mai poată avea o viață normală și să nu mai poată participa la viața socială și profesională. Ambivalență: coexistența simultană a unor emoții, atitudini, idei, dorințe, cu caracter contradictoriu față de un obiect, o persoană sau o situație. Amimie: tulburare de expresie constând în imobilitatea mimicii. Amnezie: tulburare caracterizată prin incapacitatea evocării mnezice a unor evenimente anterioare, recente sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
J. Postel și Cl. Quétel Franța Nouvelle Histoire de la psychiatrie (1983) Hemm S., Sartorius N., Helmchen H., Lauter H., Germania Contemporary Psychiatry (2001) Index tematic Absență Abulie Acalculie Acatisie Achinezia Afazie Agitație Agnozie Agorafobie Agrafie Agresivitate Alcoolism Alexie Alienare mintală Ambivalență Amimie Amnezie Amuzie Andropauză Anestezie Angoasa Anorexia mintală Anormalitate Anticipație Anxietate Apatie Aprosexia Apsihia Arierație mintală Astenie Ataxia Aura Autism Automatismul mintal Automutilare Baraj Boală psihică Bovarism Bradipsihie Carență de autoritate Carență afectivă Catalepsie Cataplexie Catatonie Cenestopatie Ciclotimie Claustrofobie Cleptomanie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este neapărat în totalitate nouă. Dar natura neașteptată și scara uriașă a schimbărilor asociate cu sfârșitul Războiului Rece adaugă greutate argumentului că este posib ca sistemul internațional să treacă printr-o transformare foarte dificil de cuprins din unghiul perspectivelor dominante. Ambivalența privind semnificația sfârșitului Războiului Rece pentru cercetarea din domeniu generează dificultăți. Există foarte puține încercări de abordare sistematică a problemelor conceptuale ridicate de eșecul de a prezice colapsul Uniunii Sovietice, și de utilizare a cadrelor rezultate pentru analiza tendințelor din
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu calamitățile care apar atunci când oamenii Își dau frâu liber pasiunilor” (p. 51). Mult mai târziu, Weber consideră urmărirea sistematică a Îmbogățirii drept o componentă ascetică a eticii protestante. Traiectul ideatic prezentat de Hirschman se Încheie cu percepția contemporană a ambivalenței intereselor, Începând cu critica romantică a ordinii burgheze și continuând cu teoria marxistă a alienării care deopotrivă chestionează „inocența și blândețea” Înclinației de Înavuțire. Ideea că oamenii ce Își urmăresc interesele devin pentru totdeauna inofensivi a fost abandonată cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
benefic/nefast, lecuitor/otrăvitor). Într-o interpretare mai amplă a textului antic și în corelație cu alte concepte similare, J. Derrida „oferă” în Farmacia lui Platon o deconstrucție a semanticii pharmakonului, pliabilă pe „decompoziția” cioraniană. Pharmakon-ul este o structură de ambivalență și reversibilitate, un termen duplicitar, bipolar, cu eficacitate inversată. Acesta precede decizia (între ceva și altceva), o conține, o surmontează, nu se lasă redus la ea. Filosoful francez susține că „pentru Platon, scrierea nu valorează mai mult ca leac decăt
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
a studiat. Această colecție de cuvântări, de probleme prezentate într-o riguroasă, amplă și interdisciplinară documentare, presupune disponibilitate relațională deplină pe de o parte, iar pe de altă parte, empatie, generozitate, afecțiune și înțelegere. Din lectura cărții se desprinde o ambivalență, nu ușor de obținut căci: ea reclamă deopotrivă știință, cunoaștere în diverse domenii, ceea ce demonstrează că și psihologia își selectează în timp personalități de prestigiu. Oricine parcurge conținutul cărții poate asista la o lungă călătorie, în care va avea privilegiul
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
în primul rând: trei liberi cetățeni ai republicii universale a literelor. Sunt, în același timp, trei scriitori români și americani, români și elvețieni (și seria poate continua și cu alte exemple). Ei au o dublă identitate. Eul lor este multiplu. Ambivalența lor este reală și perfect legitimă. Departe de a vedea un defect în această ambiguitate, văd în ea un progres și o formă de integrare superioară, într-o nouă realitate istorică. Oricâte naționalisme și șovinisme s-ar mai dezlănțui, am
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
oligofreni și în demențe. 4.1.8.2. Tulburări calitative De asemenea, sunt întâlnite câteva aspecte care se referă atât la intensitatea cât și la conținutul afectivității modificate patologic; acestea sunt numite generic paratimii. Cele mai importante sunt următoarele: 1) Ambivalența afectivă care se caracterizează printr-o orientare nediferențiată, bipolară a afectivității în fața unor stimuli primiți din mediul înconjurător sau se referă la domeniul propriilor sentimente. Un bolnav se simte atras de o persoană, dar în același timp are și sentimente
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Afectivitatea paradoxală este caracterizată prin răspunsul contrar stimulului declanșator. O veste tristă deces în familie, determină o reacție afectivă de bucurie de bună dispoziție și veselie și invers, o veste bună produce o mare tristețe. Inversiunea afectivă, afectivitatea paradoxală și ambivalența afectivă sunt tulburări clinice frecvent întâlnite în schizofrenie. 4.1.9. Tulburările voinței Activitatea voluntară este activitatea psihicului uman care se manifestă prin acțiuni conștiente intenționale și dirijate spre realizarea unor scopuri gândite și elaborate anterior pe plan mintal. Voința
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
le manevrează cu stereotipie. Fizionomia îi rămâne inteligentă, dar nu mai face achiziții. Are comportament seneral retras. Schizofrenia infantilă (Bleuler) Debutează între 7 și 14-15 ani. Se produce o disociere între funcții dar și în cadrul fiecărei funcții. Se caracterizează prin ambivalență (nu are siguranță între ceea ce spune și ceea ce face). Elementul dominant este delirul de încorporare și delirul de relație (apare o relaționare particulară cu lumea). Funcțiile psihice alterate sunt percepția, gândirea activitatea, afectivitatea și personalitatea. Nu are conștiința bolii. (Gianina
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sa, astfel ca sânul care îl alăptează și mâna care îl culcă nu sunt percepute ca aparținând aceleiași entități, mama. Mai târziu copilul va integra elementele aparținătoare unei persoane, în special mama, într-o entitate ceea ce duce la apariția unei ambivalențe a sentimentelor: copilul iubește sânul care îl hrănește, dar detestă mâna care îl îndepărtează de el. În această perioadă copilul va manifesta temerea că ura pe care o are față de o anumită parte a mamei (mâna) ar putea să o
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
se insinuează neîncrederea față de "tehnoștiință". Rezistă, totuși, o atracție veritabilă pentru toate noile tehnici de comunicare și modul de reprezentare informațională a vieții, teoria informației constituind un instrument discursiv ce le permite unora să viseze la o societate unificată. Această ambivalență se regăsește de-a lungul întregii vieții a grupului, precum și în revistele publicate după aceea: Macroscope, la Lettre Science/Culture și Transversales. Edgar Morin vorbește despre complexitate, adică despre "datoria gîndirii de a face "să meargă împreună" logici care sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
stare de fapt. Pe de alta parte, referințele la etică devin din ce în ce mai ambigue, devierea intențiilor etice repre-zentînd o armă insidioasă, de unde dificultățile în a se ridica împotriva a ceea ce pretinde că dorește să realizeze o societate care favorizează dezvoltarea indivizilor. Ambivalența se afla, deci, în centrul istoriei Grupului celor Zece care, exprimînd convingeri umaniste și propunînd un model de societate egalitară, oferea argumente celor care, aflați de-parte de aceste preocupări, sau crezînd sincer că participă la construirea unei noi civilizații
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
pildă. Lipsește, mai întîi, complexul de inferioritate al dominatului căci, departe de a fi limba colonizatorilor, franceza reprezintă (sau, cel puțin, a reprezentat) o alegere estetică elitistă, o cale regală pentru a intra în "curtea celor mari". Totuși, o anume ambivalență subzistă, alimentată de înstrăina rea resimțită în acel între două limbi, între două culturi. Altfel spus, imaginarul și expresia acestor scriitori sunt marcate în același timp de dorința de deschidere spre lume și de înrădăcinarea în teritoriul cultural originar. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Littell. Prin urmare, confirmare de sine sau confruntare cu sine? Partea solară sau umbra din noi? Alegerile ne definesc, după cum bine știm. Lucrurile se complică atunci cînd scriitorii își folosesc talentul pentru a le expune pe ambele deodată, echivocul și ambivalența fiind mult mai greu de suportat decît opțiunile radicale. A accepta că fiecare dintre noi ascunde un zeu și un monstru reprezintă o gidiană "poartă îngustă" prin care trecem în vîrful picioarelor. Romanele nordice ale ultimilor ani îmi par cea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sa a răscumpărat orice ofensă imaginabilă și i-a redat verticalitatea. Acel om nu se gîndea pe sine în termeni definitivi, depășise condiția umană și, de altfel, de-a lungul întregii sale vieți și opere, a cultivat o formă de ambivalență și de ambiguitate, de suspendare a judecății, chiar și a celei etice, după cum stă mărturie, între altele, articolul său despre piesa L'Eglise (Biserica) de Céline, în care verva antisemită a marelui scriitor francez e deja prezentă ("A propos de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
opinia publică franceză care mă voiau politic corect au trebuit în cele din urmă să mă accepte așa cum sunt datorită acestei cărți". Altfel spus, o viață transformată în destin. Împlinită, chiar dacă empatia autorului nu e mereu prezentă, chiar dacă propria sa ambivalență îi determină uneori reacții de aprobare, alteori de condamnare a eroului său. Alegînd un asemenea subiect, Carrère se deplasează pe o muchie extrem de periculoasă, căci oricît de mult s-ar strădui să nu-și lase propriile sentimente să intervină, oricît
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
secolului trecut. Limba română i s-a părut prea tragică și violent primitivă pentru a încerca acest joc ontic, dar nu și franceza, limba Celuilalt, idiom riguros și limpede, și tocmai prin aceasta mediu ideal de expresie a echivocului și ambivalenței. Într-o limbă necizelată, contradicția sună mai degrabă a incoerență, a confuzie mentală, a întortochiere grobiană. Într-o haină lingvistică rafinată și subtilă, contrariile se ciocnesc pur și sonor, declanșînd un întreg mecanism recuperator ce somnolează în fiecare din noi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
știință compusă din legi ce-și asumau fenomenele ca fiind date în mod natural și care folosește concepte obiective ca interesul național; o știință care poate ajuta atît la explicarea, cît și la îndrumarea comportamentului politic în sfera internațională. În ciuda ambivalenței sale, menționate în capitolul precedent, Morgenthau a contribuit totuși la progresul cercetării behavioraliste și din ce în ce mai matematice, pe care a disprețuit-o atît de mult (Morgenthau 1970). O REVENIRE ASUPRA DILEMEI SECURITĂȚII: REALIȘTII ȘI ATENUAREA ANARHIEI Din momentul în care mulți
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de Partidul Social Democrat German. 3 S-a vehiculat că Lenin se considera un Robespierre de ultimă oră. Este interesant că s-a ridicat o statuie în memoria lui Lenin nu numai în Rusia ci și în Franța, ceea ce denotă ambivalența franceză relativ la această figură istorică. 4 PCF chiar avea câteva "fortărețe", de exemplu, în unele părți ale Bretaniei rurale, în zonele viticole din Midi și chiar din Corsica, dar militanții din aceste zone au aderat strict la linia centralistă a
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
În al doilea rând, scriitura baudrillardiană este în sine postmodernă; Baudrillard utilizează o gamă largă de genuri (eseu, jurnal de călătorie, studii filosofice și politice, memorii, articole, interviuri), de stiluri de scriitură (analitic, poetic, retoric, sentențios, fragmentar) și strategii discursive (ambivalența, ironia, radicalizarea ipotezelor, inversiunea etc.). Efectele textuale și hermeneutice pe care le provoacă o asemenea scriitură sunt exemplificatoare pentru discursivitatea postmodernă, Baudrillard deținând un tip special de discurs, care, în același timp, expune, dar și ilustrează concepte postmoderne în propriul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
moarte ale trecutului. În mod fundamental, el amestecă optimismul renascentist cu cel al futuriștilor, dar este pesimist în legătură cu identificarea oricărui punct de salvare, fie acesta tehnologia, o societate fără clase, o meritocrație sau o organizare rațională a economiei mondiale"34. Ambivalența atitudinii față de trecut pare să fie astfel o caracteristică a postmodernismului în ansamblu, care este prins între reinventarea, revizitarea și utilizarea sa, și nevoia de a-l depăși prin crearea unor forme de expresie complet noi. În susținerea aceleiași idei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lui Descartes și cea a Iluminismului), prin intermediul cărora modernitatea a devenit în special o idee. Revoluția industrială, progresul științei și tehnicii, diviziunea muncii au introdus în conștiința socială dimensiunile inovației și schimbării, dar și instabilitatea, tensiunea și criza. De altfel, "ambivalența modernității"100 a fost subliniată și de David Lyon dacă, pe de o parte, modernitatea a contribuit la apariția unei noi ordini sociale și politice, bazată pe raționalizare, calcul economic, urbanizare, noi forme de protecție socială, pe de altă parte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]