761 matches
-
femeii cunoaște trecerea ireversibilă a timpului, poate îmbătrâni, așa cum se întâmplă în Sonetul XLIV, în care poetul își imaginează iubita cu părul argintiu, fața ridată, ochii pierzându-și strălucirea, iar glasul blândețea. „Această brutală descriere misogină este caracteristică pentru viziunea ambivalentă pe care o are Boccaccio asupra femeilor și a dragostei și pentru trecerea sa frecventă de la imagini exaltate la un realism popular.”585 Sesizăm așadar o perspectivă duală asupra femeii, pe care o regăseam și la Geoffrey Chaucer, pe de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
obiectiv: Chaucer insistă pe faptul că femeia nu este o creatură eminamente negativă, așa cum o portretizau unele scrieri antice sau medievale, are și calități ce nu pot fi contestate, este o complexitate, de aici derivând, după părerea noastă atitudinea lui ambivalentă. Aceste observații considerăm că sunt perfect aplicabile și în cazul creației boccaccești. Cresida rămâne un personaj feminin controversat. Nu deducem foarte clar, din întregul ansamblu al operei, dacă a fost victimă sau o forță distrugătoare. Este un personaj veridic, deoarece
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nuntă din Obroga, în formă de pasăre cu pui, reprezintă un simbol al fertilității.233 O altă constantă prezentă în mitologia românească este "pasărea-suflet", sculptată în lemn și așezată pe stâlpul de pe morminte.234 În mentalitatea arhaică românească, pasărea este ambivalentă, întruchipând atât forțele întunericului, cât și puterile luminii, prevestind binele sau răul, supunându-se metamorfozelor continue pentru a răstălmăci lumea înțelesurilor simbolice. Astfel, în hieraldica românească, pasărea prezentă este corbul, corbul valah și corbul corvinilor. În unele steme, corbul este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
oprește-te, nu zbura / și prinde a întreba / din femeie în femeie / orbalțul să nu steie, / Ia-l din cap, / de sub cap, / omul să rămână curat, / luminat, / precum maica cea sfântă l-a dat."315 În descântece, pasărea este ilustrată ambivalent, de la negrul htonian al fierului, asociat forțelor primordiale, ca simbol al transcendenței absolute, la albul purificator, al mutațiilor ființei, prin moarte și renaștere: "Păsărică albă / cu aripa albă, / din piatră ai crescut, / cu nor te-au bătut, / trei picături din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
viii." Balaurii stau la Dumnezeu de jucărie; peste ei pune Dumnezeu pe Sfântul Gheorghe de-i orânduiește. Câteodată sunt pe lângă soare de ajutor, când nu se coc grâiele, ajută și ei cu focul lor."359 În mitologia universală, balaurul este ambivalent, ca simbol al forțelor demonice, păzind comorile ascunse Lâna de aur, Grădina Hesperadelor, iar în China, Perla dar este și un principiu activ, ordonator și creator, ipostază regală care străjuiește ritmurile vieții. Liant ontologic între cer și pământ, balaurul simbolizează
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de Dumnezeu e lăsat / Și de oameni buni îndemnat.../ Să-i puie perina mă-sei șerpi / Și așternutul ciulini / Să nu se poată odihni, ostovi, / Până la mine n-o veni."377 Arhetip fundamental al mitologiei universale, șarpele este un simbol ambivalent, încorsetând sau eliberând cunoașterea, plăsmuind sau distrugând lumea ancestrală. Categorii ale cunoașterii soarele, luna, pasărea, șarpele se deschid înțelegerii umane, printr-un exorcism al timpului, într-un spațiu sacru, recuperat ritualic, pentru a reinstaura ordinea cosmică primordială. CONCLUZII GENERALE Lucrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Fără să-și dea seama, capul femeii se înclină ușor spre umăr (gest ce exprimă interes, plăcere, admirație), exact ca și pisica ce observă un șoricel sau un ghem mișcător. Ulterior, femeia ,,mustrată de conștiință" începe să transmită bărbatului mesaje ambivalente formate din gesturi de apropiere și distanțare, de încurajare (privire provocatoare, zâmbet ușor) și respingere (evitarea privirii, colțurile gurii întoarse în jos). În concluzie, gesturile joacă un rol esențial în transmiterea și recepționarea mesajelor de seducere, în activarea și dezactivarea
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
guvernează valorile individualității, Neptun are Într-adevăr legătură cu colectivității. Ca Întotdeauna, aspectele cele mai puternice sunt conjuncțiile. Efectul lor este pozitiv sau - dacă se produc În semne de apă sau În cazul unei persoane fragile și nu prea echilibrate, ambivalent. Opozițiile, apoi cuadraturile au și ele un efect destul de vizibil, În general tulburător, iar trigoanele sunt mai degrabă agreabile, dar adesea iluzorii. Cât despre sextile, efectul lor este cvasi-imperceptibil. Durata tranzitelor lui Neptun se suprapune rareori cu evenimente nete și
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
patru procese cognitive legate de dependență, și anume propria eficacitate, așteptarea rezultatelor, atribuirea cauzei și procesele de luare a deciziilor (p. 35); ● Motivația schimbării; această idee a fost preluată de la Miller și Rollnick (1991), care explică dependența printr-o atitudine ambivalentă în ceea ce privește schimbarea. De asemenea, tot în cadrul acestui model sunt prezentate șase etape ale schimbării, după Prochaska, Di Clemente și Norcross (1992): precontemplarea, contemplarea, pregătirea, acțiunea, menținerea și recăderea; Un model de schimbare și vindecare; sunt descrise șase etape de schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
în fața unei noi situații de viață. I se deschide o nouă perspectivă ontologică, un nou „drum”. Angoasa va reprezenta „vertijul libertății” care i se oferă ca perspectivă. Libertatea este opusul liniștii din etapa de inocență adamică. Ea va trezi sentimente ambivalente. Angoasa ne revelează dimensiunea timpului care „începe să se scurgă” în sensul de „cum” și de „ce va fi ?” Din acest moment, perspectiva viitorului omului este pusă sub semnul angoasei. Ea devine, în sens ontologic „frica de viitor”. Angoasa este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să schimbe lumea; egalitatea pe care o enunță nu privește relațiile între oameni pe pămînt. Totul era perceput din perspectiva relației individului cu Dumnezeu și a Bisericii fraterne. Se pare că, explică Louis Dumont 88, scopul ultim este o relație ambivalentă cu viața în lume, căci lumea prin care peregrinează creștinul în această viață este în același timp un obstacol și o condiție pentru mîntuire. Cea mai convenabilă este perspectiva ierarhică, căci nimeni nu respinge sau neagă în mod direct viața
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fost create. După cum am precizat anterior, există organizații politice la nivel universal sau regional, organizații cu caracter militar și de securitate, de protecție a mediului, profesionale, și alte tipuri. În general, organizațiile internaționale cu vocație de universalitate au un caracter ambivalent, determinat de o întrepătrundere între elemente de natură politică și tehnică 167. În funcție de gradul de structurare, există organizații informale, caracterizate de relații spontane, flexibile, cu scopuri nedefinite și structură neexplicită și organizații formale, cu structură clar definită. Deși statele rămân
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
pentru care au fost create. Există, astfel, organizații politice la nivel universal sau regional, organizații cu caracter militar și de securitate, de protecție a mediului, profesionale, și alte tipuri. În general, organizațiile internaționale cu vocație de universalitate au un caracter ambivalent, determinat de o întrepătrundere între elemente de natură politică și tehnică. Guvernarea internațională, în înțelesul de reprezentare a tuturor cetățenilor din societățile cunoscute, încă se concentrează excesiv asupra guvernelor naționale care interacționează și își coordonează politicile în cadrul organizațiilor interguvernamentale clasice
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
decăt ca otravă (...) leacul este neliniștitor în sine (...) nu există leac inofensiv. Pharmakon-ul nu poate fi niciodată pur și simplu binefăcător”. Întălnim specificații similare și la pharmakonul cioranian: descrierea sinelui (fie pentru sine, fie pentru alții), eseistic sau aforistic este ambivalentă: încăntarea stilistică vine cu tristețea metafizică, umorul discret cu cel mai adănc pesimism, elogiul muzicii cu pulverizarea divinității ș.a., fapt ce l a făcut pe exegetul Stéphane Barsacq să afirme că „dacă Cioran a fost un scriitor atăt de dezamăgit
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
celorlalți, un imbold pentru a trăi autentic. Radicalismul (uneori, demi-sofistic) scriiturii cioraniene, reprezintă „întotdeauna, o problemă de viață și de moarte” (J.D.), în altă ordine de idei, privat denker-ul romăn scrie pornind de la două limite: Dumnezeu și finitudinea. Nimic mai ambivalent decăt aserțiunile constante și variate privindu-l pe El: „D-zeu nu a încetat să mă băntuie și să mă tortureze, suferințele pe care mi le-a provocat sunt măndria zilelor mele, un dezastru nesperat, un iad care mă răscumpără
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
cauza autorilor. Rezervat în elogii, ca și în reproșuri, criticul pare să ia de fiecare dată înapoi cu o mână ceea ce a dat cu alta. Riscul acestui tangaj exegetic este că judecățile de valoare se dizolvă uneori într-un discurs ambivalent; așa se întâmplă în cronica la Bunavestire, unde „teribila ambiguitate, de fond, a romanului” se repercutează și asupra discursului critic. E drept că, pe de o parte, o astfel de identificare se explică prin preocuparea criticului de „a evita [...] de-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
desfășurate pe fondul evenimentelor din ultima perioadă, în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, în cadrul Comisiei de Afaceri Externe (sub egida Parlamentului European), a reieșit că "majoritatea grupurilor politice au criticat lipsa unei voci unite europene, ca reacție la eventualele proteste, cât și ambivalenta sprijinului european în ceea ce privește contestatarii și cauzele lor".1132 Împărtășesc, totuși, convingerea că modificările aduse de Tratatul de la Lisabona (și aici mă refer la cele care vizează în special acțiunea externă, a se vedea în principal nou-înființatul post permanent, de Președinte
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de a păstra ordinea socială (Bok 1978:165-170). Însă, dacă el a aprobat sau nu "minciunile nobile", rămîne un subiect deschis discuției (Arendt 1968:232, 298 n.5; cf. Bok 1978:305-306; Toynbee 1935:93; Voegelin 1957:104-108). Aceeași atitudine ambivalentă față de minciună este întîlnită și în miturile și în basmele populare, probabil din folclorul oricărei comunități; poveștile despre înșelătorii și vicleșuguri sînt abundente. Mai mult, protagoniștii acestor acțiuni nu sînt înfățișați drept personaje negative. Odiseu este numai un exemplu din
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
el și pe Machiavelli avocați ai înșelătoriei și violenței. Pledoaria lui Nietzsche avea totuși un caracter diferit și era însoțită de un accent pus pe slăbiciunea muritorilor de rînd și pe tendința lor de a se lăsa păcăliți. Atitudinea lui ambivalentă este bine ilustrată de unul din "principiile" sale: Există o anume ură față de minciuni și disimulare, care este rezultatul unui delicat simț al umorului; există de asemenea o ură similară care este însă rezultatul lașității, provenind din aceea că falsul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și m-ajută și-l plătesc. Altfel altă treabă n-avem cu rromii, că numai pagubă din partea lor" (G.F., 53 de ani, Tălmăcel) Dar care este atitudinea rromilor față de români? Daca urmărim tabelul 5.10, observăm că aceștia au atitudine ambivalentă față de români (îi consideră răi, dușmănoși, bârfitori dar și harnici și cumsecade), opțiunile fiind împărțite în ce privește respectul nutrit pentru aceștia. În schimb există un consens puternic în respingerea de către rromi a propriei lor etnii. Tabel 5.11 Analiză factorială pentru
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
scriitor în cel mai prost sens al cuvîntului. (C,p.434) Din fericire, el nu va adopta niciodată acel "eu" de portăreasă, dacă lăsăm deoparte acuitatea observației și plăcerea pe care o resimte adesea de a "pișca" slăbiciunile contemporanilor săi. Ambivalentă, deci, imaginea portăresei, așa cum sunt practic toate ideile și personajele ce străbat opera cioraniană. De fapt, distorsiunea gîndirii inerente punerii în cuvinte este ocolită, în măsura posibilului, prin fulgurația scriiturii fragmentare și prin frecventa utilizare a paradoxului. Cioran pare să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fi exemplificată prin faptul că dilema securității, și nu natura umană, este din ce în ce mai mult considerată a fi cauza care stă la baza politicii internaționale a puterii. Prin urmare, una dintre dezbaterile centrale ale acestei perioade, dezbaterea polaritate-stabi-litate, va ilustra amestecul ambivalent de behavioralism și teorie a sistemelor. În secțiunea finală va fi rediscutată poziția ambivalentă a lui Morgenthau din timpul dezbaterii, pentru a pregăti critica conceptuală ulterioară a colegilor săi realiști. Falsificaționismul Falsificaționismul este o metodologie: el indică o regulă specifică
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
considerată a fi cauza care stă la baza politicii internaționale a puterii. Prin urmare, una dintre dezbaterile centrale ale acestei perioade, dezbaterea polaritate-stabi-litate, va ilustra amestecul ambivalent de behavioralism și teorie a sistemelor. În secțiunea finală va fi rediscutată poziția ambivalentă a lui Morgenthau din timpul dezbaterii, pentru a pregăti critica conceptuală ulterioară a colegilor săi realiști. Falsificaționismul Falsificaționismul este o metodologie: el indică o regulă specifică pe baza căreia o disciplină academică poate susține că anumite afirmații sînt valide sau
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
teoretică a conținutului îngrădirii se va referi în principal la părintele ei spiritual, realistul George F. Kennan. În a treia etapă, cîteva cazuri remarcabile, incluzînd planul Marshall, doctrina Truman și războiul din Vietnam, vor fi examinate pentru a ilustra aplicarea ambivalentă a îngrădirii. În ultima etapă va fi abordată reformularea îngrădirii în timpul destinderii relațiilor politice, reformulare ce va fi analizată în detaliu în capitolul 7. ORIGINEA ÎNGRĂDIRII: AXIOMELE DE LA RIGA În anii '40, în administrațiile Roosevelt și Truman, se înfruntau două
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
urmează diferă în unele locuri de interpretările obișnuite. Deși textul lui Waltz a fost lăudat ca riguros, dar și disprețuit ca fiind simplist, eu cred că, în esență, textul este în cel mai bun caz cu multiple fețe, dacă nu ambivalent. Waltz nu rezolvă nici una din tensiunile conceptelor realiste centrale, cum ar fi anarhia, puterea sau balanța puterii. Teoria sa se bazează pe o serie de dihotomii, reminiscență a disputei realism-idealism, pe care nu le probează în întregime. Într-adevăr, problema
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]