866 matches
-
o zi cîteva pahare de vișinată și s-a moleșit de tot cînd Eugen, un zdrahon de golan, a strîns-o în brațe ca într-o menghină și a făcut ce a vrut cu ea. După ciudată întîmplare, rămasă singură și amețită, Ileana l-a văzut pe Vasile Ciupercă holbîndu-se la ea. Rîde moale și molîul vine îndrăzneț cum nu-l puteai bănui și o strînge și el în brațe. Nu avea aceiași putere ca Eugen, dar Ileana se simțea tot bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
marea se liniștea și noi reluam joaca. Valul cel nebun venea la intervale regulate, apoi din ce în ce mai des. Noi nu realizam pericolul și lăsam copiii să se hîrjonească prin apă. Un alt val furios ne trîntește la pămînt. Raluca se ridică amețită, tușește puțin și nu realizează că nu mai are sutien. Pudicii se uită fugitiv, lacomii boldesc ochii, iar Ionică țipă disperat: Fii atentă... Ce? întreabă Raluca. Sutienul! zbiară Ionuț. Un țipăt studiat și o fuguță spre haine, nu prea repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pierdut prin preajmă bulz mămăligă în brânză prăjită pe jar bumb nasture bumbariu îmbufnat bumben înțepenit, rece buna, bunu bunica, bunicul bundăhaină îmblăită buștină ceață butuc buștean C canapei canapea ce se strânge ziua cale drum îngust de hotar căldărit amețit, beat cănceu cană pentru apă capeneață cutie cărigă roată cărare drum de picior, potecă căroaie căruț cu două roate tras de om cărăbănit dus căscat nesimțit, nepăsător cătrăniță chibrituri cârpuță batistă cefăi(a) a clefăi, a mînca cu zgomot celar
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
poeziile sale." Fără îndoială că nu se pot relaționa în nici un chip aberațiile lui Grama cu contestările mai mult sau mai puțin docte de azi. Răzbat, însă, ici-acolo, și sonuri cunoscute, deși mai altfel formulate. De pildă: "Tinerimea noastră, amețită și îmbătată de atâtea laude grămădite pe capul lui Eminescu"... Ori: "Așa rușinos ca jugul lui Eminescu n-a fost nici unul, căci în acelea ne-au înjugat străinii, în al lui Eminescu ne-au înjugat, însă, românii... (am relocat noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
oglinzi de apă fosilă ce-și trimit curenți reci spre apus, croncănit funebru de vulturi ce plonjează cu mare rapiditate spre Înșfăcarea posibilei victime...Lipsa de oxigen, altitudinea, oboseala se fac simțite, Îmi curge puțin sânge din nas și sunt amețită. Fac un popas și constat că am rămas singură, eu și pustietatea Înghețată, Într-o lume ce pare eternă... Privesc În sus spre cărarea ce urcă abrupt spre Înălțimi amețitoare, unde se vede un petec de cer siniliu, privesc În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
expert de către preotul de veghe de lângă moaște. Un alt preot are gestiunea acatistelor și a containerului metalic sigilat conținând banii introduși de pelerini, aflat chiar la urcarea pe scenă. După ce ies din acest tunel al întâlnirii cu sacrul, oamenii par amețiți și fericiți. Slăbiți chiar, unii dintre ei. Florile și busuiocul depuse pe racla Sfintei sunt redistribuite de un grup de tineri celor din jur. 15 octombrie 2009 Întoarcerea acasă. Mai multe racle, mai mulți pelerini. Eu cred în felul meu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Iubito, de ce să nu rămâi acum aici? — Nu se poate să fie atât de devreme. Drumul până la mine acasă durează treizeci și cinci de minute, iar Ben se întoarce de obicei în jurul orei unsprezece. Se ridică de pe scaun și spuse: mă simt amețită, nu sunt obișnuită să beau vin, trebuie să plec. Se răsuci pe călcâie, apoi se repezi dintr-o dată la mâna mea și se uită la ceas, după care scoase un strigăt ascuțit ce semăna cu un vaier. — E unsprezece! E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
picioare, îngrozitor de amețit, m-am târât până sus, m-am trântit pe pat, și am căzut într-un soi de somn, asemănător cu o comă. M-am deșteptat târziu, nesigur dacă e dimineață sau după-amiază. Mă simțeam ceva mai puțin amețit, dar mă apucase un soi de turbare. Am coborât în bucătărie, am mâncat puțină brânză și m-am culcat din nou. După aceasta, lucrurile au devenit din ce în ce mai confuze. Probabil că am zăcut în pat cea mai mare parte a acelei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dejunat à deux. Elisabeta ceva mai bine. Ora 10½ Rosetti, care își depune demisia la Cameră. Ora 11 Brătianu, discutat despre situație. După-amiază vizitat cu Monaco lucrările de la Dâmbovița, Văcărești, Filaret. La Elisabeta, care are febră ceva mai mare, foarte amețită. Ora 6½ cinat cu Monaco. Orele 8½-11 la teatru, pentru circ. Monaco merge la soirée. Elisabeta are dureri puternice. Paroxisme, care se repetă în fiecare clipă. Foarte slăbită. Noaptea febră, e foarte slabă. Miercuri, 13/25 ianuarie Vreme minunată. Dejunat
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
termenul atribut circumstanțial se acordă în gen și număr cu regentul substantival (pronominal): „El! luptătorul pentru libertate, să ajungă la bătrânețe subdirector a ce? a unui stabiliment oficial de robie - pușcăria locală!” (I.L. Caragiale, III, 203), „Din Vasilescu și Marmoroșblanc, amețiți după cât se pare de berea băută, (...) nu erau atenți la povestirea lui Gheorghe.” (M. Preda, M. Sg., I, 15), „... Caracterul simbolurilor, utilizate ritual, e de a fi necesitate.” (G. Călinescu, U.P., 236) Când atributul are dezvoltare propozițională, predicatul atributivei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în miniatură și totul e dezlănțuit.” Personajul nu are nimic spectaculos, în afara nesățioasei sale senzualități care o transformă într-o femeie care în timpul războiului avea o singură preocupare:” să-și scoată hainele, goală să se încolăcească frenetic de iubit și amețită să-și dea tot corpul, tot sufletul.” Nuvela Desirée prezintă o egală a naratorului care o anunță pe Ioana cea inteligentă de mai târziu. Fata, colegă de bancă în școala primară și apoi camaradă în timpul studenției trăiește prin portret:”era
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
sexului personajului. Hamlet e fetiță, lady Macbeth e bărbată, Lear e babă etc."21. Opinii exagerat nefavorabile are Sîrbu și despre "generația '60", despre Nichita Stănescu ori Marin Sorescu: "(...) să revin la Nichita; am citit la acest poet - îi umblau amețite și verbele - care ajunsese să scrie orice și oricum (și cu toate acestea curgeau fluvii de laudă spre El, iar El le primea ca o Sahară nesătulă, transfigurat de baia asta de lingușiri totale), versuri ca: " Viața s-a născut
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
veșnică pendulare între tragedia care înspăimântă și cea care aduce cu ea o fascinație imposibil de evitat. Limitele temporale sunt și ele fluide, tranziția se face cu ușurință, "pluteau în desfrunzire prin natura nopții/ din evuri în evuri în zbor amețit". Marile obsesii ale liricii lui Tonegaru se regăsesc și aici, universul acvatic, cel selenar și fascinația zborului. Ca semn distinctiv identificăm și structura în simetrie, deschisă. Finalul reia exclamația din prima strofă, modificând-o, deturnându-i sau poate clarificându-i
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
răspunde astfel lui Jean Paul Sartre care în amintirile sale despre rezistența franceză remarca: "Nu am fost niciodată mai liberi ca pe vremea ocupației germane". Barrett continuă: "Libertatea este în esența ei negativă, deși această negativitate este de asemenea creativă. Amețită sau sub influența chinurilor la care o supunea călăul, s-ar putea ca victima să-și piardă controlul asupra propriei conștiințe și să mărturisească. Dar atâta vreme cât își păstrează luciditatea conștiinței, oricât de îngustă ar fi aria în care ea poate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
petele lui dispăruseră când se lăsase, la o dată ulterioară, de fumat. Uitasem de ale mele, dar am observat cu uimire că nu le mai aveam. Ori de câte ori mă ridicam brusc, mai ales din baie, vedeam în fața ochilor pete luminoase. Mă simțeam amețit, de parcă eram gata să leșin. N- am corelat niciodată treaba asta cu fumatul. Credeam că e ceva absolut normal și că i se întâmplă oricui. Doar acum cinci ani, când un fost fumător mi-a spus că nu mai are
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
S-a fumat în fața sălii și s-a băut în holul mare, în pauze. Măsura a stârnit unele nemulțumiri. Atmosfera a fost mult mai liniștită ca la alte ediții, dar au fost și excepții. În ultima seară, niște spectatori bine amețiți și înnebuniți de farmecele solistei nigeriene au dat chiar ei un adevărat spectacol. Enciclopedia Kronos Quartet Luiza Vasiliu Duminică, 11 mai, Kronos Quartet (David Harrington - vioară, John Sherba - vioară, Hank Dutt - violă, Jeffrey Zeigler - violoncel) au cântat pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
și mister în atitudine, de parcă ar fi înfățișat un simbol. Se întrebă ce simbol putea înfățișa o femeie stând pe trepte, în umbră, și ascultând o muzică îndepărtată“. Femeia înfățișa moartea. Încercați să vă imaginați sfârșitul petrecerii: toată lumea ghiftuită, toată lumea amețită, îmbujorată, prin ușa întredeschisă frigul se insinuează punând culoare în obraji celor Trei Grații... brusc, lumina se stinge, un singur reflector luminează o femeie stând pe treptele scării, de undeva, de departe, răzbește o voce răgușită, cântând stângaci. Gabriel le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
personalități marcante, cu acces pe o poartă specială. La casieriile de la tribune se cumpără biletele și se plătesc pariurile câștigătoare în pauza dintre curse. Cei mai siguri și dezinteresați dintre spectatori par englezii care se plimbă de ici colo, puțin amețiți, cu sticla de bere în mână, strigându-se unii pe alții și comentând evenimentele. De altfel aici jos, lângă tribune, stăm alături de micii pariori și de consumatorii de bere. Avantajul constă în faptul că ești mai aproape de cai și le
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
-și petrec timpul liber cu familia, ci la crâșmă. În Italia, baru rile sunt pline de dimineață cu oameni care mănâncă un corn și-și beau cafeaua. În România, barurile sunt pline de la ora 6 dimineața cu bărbați beți sau amețiți deja. La un moment dat nu le mai pasă nici de muncă, între timp au văzut că femeia se descurcă și singură. Dacă femeia mai pleacă și în Italia, e și mai bine. Poate am greșit procentul. Poate sunt mai
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
violente, castroanele cu măsline și migdale sărate, mesele mici", o uimește și o cucerește. Simone își bea pe nerăsuflate cocktail-ul, și cum nu mai băuse picătură de alcool în viața ei, în scurt timp tânăra "simte că plutește". Ușor amețită, vorbește cu clienții, dă pe gât un al doilea pahar de Martini în spatele tejghelei și, "ca să fie la înălțime", sparge de podea două sau trei pahare. Vărul său Jacques râde. Ea e în al nouălea cer. Se duc atunci într-
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
va fi în afară de orice pericol, iar flirtul dintre cei doi tineri reîncepe și mai abitir. Poate pentru a sărbători însănătoșirea fiicei lor, părinții tinerei dau pe 25 noiembrie un bal, la care este invitat și naratorul. Tânăra Louise, un pic "amețită" de lumini, de șampania care curgea în valuri, pune în sfârșit capăt rigorilor erotice de până atunci. "Tinerii domni și tinerele fete se așezaseră pe treptele scării, notează naratorul a doua zi, aflând aici un locșor care părea cât se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
voia lor. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Aș fi vrut să scriu în așa fel... Emil BRUMARU Aș fi vrut să scriu în așa fel, încât fiecare cuvânt, auzit (mai ales cel șoptit...) să-și lase ultima silabă pe pat, moale, amețită, sfârșită într-un abandon plin de promisiuni și împliniri tainice, pătând așternuturile în lumina copleșitoare a după-amiezii de atunci, din copilărie... Mama, răbdătoare, mare, albă în capotul lejer, verde, mă momea mereu să dorm în timpul zilei, măcar un sfert de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
invocând răcoarea serii. "Răcoare, ce răcoare? Nu simt nicio răcoare. Dar poate că asta îți face plăcere, ceea ce e altceva." Dumitale nu?... O strânse lângă el, cuprinzând-o cu brațele și sărutând-o pe gură. Era goală sub rochie. Simți, amețit, țesătura alunecându-i pe pielea netedă. Ea se desprinse și-și recăpătă răsuflarea. Spuse, după o clipă: "Sper că o să fie bine." Ah, da, vorbea despre puștiul care trebuia operat a doua zi... Realitatea, Filip, realitatea! Abia la următoarea întâlnire
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și însuflețit, îl proiectează spre ea fără a-i mai lăsa timp să-și termine fraza. Evident, e ziua ciocnirilor!... De data asta, se ține bine, dar temperatura sânilor ei, sfidând grosimea hainelor, îi taie respirația. Rămâne lipit de ei, amețit, asurzit, moleșit, mică insectă prinsă de o hârtie de muște! Vai! Țigăncușa îi prinde din urmă: "Ei, boierule, vestitoarele primăverii te-au înveselit, da' buchetul nu mi l-ai plătit!" Începe iar să se caute prin buzunare, cu furie, dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să cunoască abisurile de oroare în care poate coborî omenirea. E mai bine să-și păstreze, spunea el în marea lui disperare, câteva iluzii despre oameni... Ultima scrisoare, foarte scurtă, fusese expediată în noiembrie 1942, anul Stalingradului. Visătoarea e tot amețită și istovită. Îi merge chiar foarte rău. Asta nu o împiedică să facă proiecte. Dacă s-ar duce, de exemplu, la Bugaz? Nu mai există restricții, frontierele sunt deschise, ar putea face foarte bine o scurtă călătorie ca să revadă Bugazul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]