3,529 matches
-
nu se trezească. Într-o oră îl vei avea aici pe Bruno Serafian și jumătate din armele noastre. — În cazul ăsta, într-o oră o să aveți apă suficientă ca să supraviețuiți o zi. Dar nici un strop mai mult! - își ridică degetul amenințător. Și dacă o să vă treacă prin cap să mai veniți pe aici, o să fim neîndurători. Bruno Serafian lăsă să-i scape o înjurătură porcoasă înainte de-a întreba: — Să mă ia prizonier...? Ai înnebunit? — Asta vor. Dar de ce eu? — Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
propus lui Tom să presteze ceva imposibil din punct de vedere anatomic. Tom a pus din nou accent pe importanța lucrului pe care trebuie să mi-l spună. Doug sau Bob s-a întors în scaun, cu o altă sugestie amenințătoare pe buze, în comparație cu care prima ar fi fost o soră mai mică și timidă; apoi l-a văzut pe Tom, conturându-se deasupra lui, mare ca un jucător de rugby selecționat de mai multe ori la naționala Irlandei, și dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
liniște. Din când în când în Highgate Hill se auzeau sunete specifice, zgomot de roți, de mașină mare sau tren subteran care trece abia simțindu-se, ca un tunet la mare distanță. Liniștea nu era deloc pașnică. Atmosfera era statică, amenințătoare, ca și cum casa s-ar fi izolat într-un mod bolnav de restul lumii, infectând aerul din jur. Lucrurile care nu erau folosite putreziseră și parcă infestau toate împrejurimile. M-a trecut un fior. Dacă ar trăi vreo vietate sub această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tău îți permite așa ceva, și imaginează-ți cum ar fi la poliție. —La poliție? a repetat Harriet, ca și cum nu mai auzise cuvântul ăla până atunci. Bineînțeles că la poliție, femeie proastă. M-am oprit în dreptul ei și am privit-o amenințător. —Ai comis furt și nu doar o dată - pentru care ai putea pleda drept impuls de moment. Ci de trei ori. Dacă ar ajunge la tribunal, ai fi închisă. Nu e doar un joc care a dat greș. Dacă agenția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să-și piardă calmul. Dar probabil o dusese pe Lee în fundul grădinii în încercarea de a o convinge să nu le spună lui Shelley și Judith despre tablourile furate. Poate că ea a refuzat și el a făcut un gest amenințător; Lee s-a dat înapoi să-l evite, probabil s-a împiedicat de o cărămidă, a căzut și s-a lovit de alta. Așa voiam să-mi imaginez evenimentele care au dus la moartea ei. Voiam să cred că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pixul pierzându-i-se printre degetele lui ca bananele. —Bună, Sammy, a spus el vesel. —Te ții de haiku-uri? Tom nici măcar nu a clipit. De obicei când îmi băteam joc de muza sacră a poeziei își ținea arătătorul îndreptat amenințător spre mine, urlând „Anticristul“ pe cea mai groasă voce a lui. Probabil că îi mergea foarte prost. —îmi fac bagajele și mă duc să predau copiilor din clasele mici, a spus. De data asta chiar am să o fac. Tre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
clar cine este. Chiar dacă originalul nu s-ar fi găsit tolănit pe canapeaua mea în acel moment. * * * L-am auzit pe Nat cum se rotește pe canapea. Dintr-odată, zgomotul scos de arcuri era de o mie de ori mai amenințător. Tot universul era dat peste cap. —Tone de facturi? a spus. —Și o scrisoare. —Ceva interesant? Nu avea de unde să știe că Walter a apucat să-mi scrie. Poate că în momentul ăla îl urmărea. Scrisoarea era plină de panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fără să plătesc cu durere. Mirosul de sânge devenise și mai puternic, mirosul vieții. Până la urmă profesorul Amorel a smuls acel punct pulsând de viață nouă din mine. Operația era terminată. Un moment de groază, umilință și durere. Auzeam voci amenințătoare, clinchete de metale și vuietul mării. Ca și cum forțe iraționale strigau după recunoștință, arătându-și prezența prin sunet. Doream să mă așez imediat în pat, m-am ridicat, dar am leșinat. Profesorul nu mă putea ridica, întreba îngrozit: - Ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mari și necruțătoare. În fiecare zi lucram în sufragerie la masa mare, privind din când în când către colivia lui Sucki. El părea melancolic și se uita printre zăbrelele subțiri direct prin fereastră unde se vedeau corbi și coțofane zburând amenințător, parcă ar fi fost într-un război continuu unii cu alții, pentru a-și apăra spațiul vital. De fiecare dată când eram profund concentrată pe lucrul meu, Sucki începea să cânte - ca și cum gândurile mele le întâlnea, pe ale lui altundeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
viață, valurile băteau alte țărmuri. În loc de dansul păsărilor, seara ne așezam la masa cu douăsprezece lumânări și o sticlă de vin roșu. Datoriile soțului meu crescuseră între timp și el căuta acum o cale suprarealistă de a ieși din mizeria amenințătoare. Umplea cu mare răbdare foi întregi cu cifre, vertical și orizontal, formând o caligrafie fină. Trăsăturile feței lui erau umbrite parcă de ramuri de copaci ce veneau de la jocul de lumini și umbre al lumânărilor. În acel chip încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dezvăluit nu era de ajutor nimănui. Am aflat repede că starea atmosferică a vieții era la fel de plină de capricii ca și cea a timpului. Cu toate că o scurtă perioadă de vreme valurile încetaseră să bată, un vânt nou începuse să sufle amenințător dintr-o poziție frontală. În curând apăruseră semnele furtunii și vântul ridicase valuri înalte ca zidurile. Soțul meu avea un prieten evreu, medic de profesie. Ne vizita destul de des, după orele de lucru. Era un bărbat puternic, blond, cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Dar Sucki nu era pe nicăieri. Colivia era murdară și goală. L-am căutat în toate camerele și până la urmă l-am găsit ascuns în frunzele dese ale unui ficus. Privirile mele pline de dor au întâlnit privirea lui sălbatică, amenințătoare, plină de reproș. Era așezat pe frunze, în plină lumină, ca să primească cât mai multă căldură. Am încercat să-l fac să vină pe mâna mea, dar a refuzat categoric, întorcând capul în altă parte, exact cum face un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Sugismundo era incapabile acum de cel mai mico gesto, influențând de asemenea suo armada, care se căca pe ea de fricăn. Arabon revenirăn, iar ceea ce părea a fi un fel de dezastro per la întreaga civilizația del Occidento, se contura amenințătore. Nimeni nu știa ce faco și toți se luară cu mâinile del capo, en smulgândo sua păr din naso. Oribilones. Dar iată că inefabilo, neașteptabilo, răsturnaren incredibile del situațione se-ntâmplă din nou, de bine ce muslim barbarung se bucuraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cuvintele preotului erau atrase de polul magnetic al zâmbetului lui Burkeviț. Parcă Burkeviț era cel care a înjurat și parcă ultimele cuvinte despre Pușkin și Lermontov i se adresau numai lui. — Dumneavoastră, părinte, interveni Burkeviț cu un glas stins și amenințător, se vede că îi cunoașteți pe Pușkin și pe Lermontov numai din manuale și considerați că e de prisos să-i cunoașteți mai bine, pentru că acest lucru v-ar face inutilă opinia. — Da, îi răspunse ferm părintele, pentru voi consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
doar cum, atingând ușorul ușii, într-o frumoasă curbă, rasa violetă dispare pe cealaltă ușă. În clipa în care ne-am aruncat cu toții unul spre celălalt, vorbind agitați și fluturând din mâini, undeva, jos, se porni un vuiet care creștea amenințător, de parcă în clădire ar fi năvălit un val uriaș care se îndrepta spre noi. Din cauza acestui val se cutremurară geamurile, pereții și podeaua. Apoi vuietul explodă în coridorul nostru prin ușile deschise de la clasele a șasea și a șaptea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am trecut pe lângă o poartă întunecată deasupra căreia un felinar nevăzut își arunca lumina galbenă pe numărul opt compus din două cerculețe cochete, care nu se atingeau, și după ce birjarii au sărit din trăsuri și cu un ton jignitor și amenințător ne-au cerut un preț mai mare, Nelly și Kitty ne-au prins de mâini și ne-au tras pe o scară neluminată. Moșmolindu-se mult timp cu niște lacăte, ne-au introdus apoi în coridorul întunecat al unui apartament necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
momentul acela, undeva pe coridor s-a auzit cum o ușă se deschide încet. Apoi niște pași s-au apropiat și s-au oprit lângă ușa noastră. Imediat am văzut cum clanța începe să se miște în jos, încet și amenințător. La început apăru în ușa întredeschisă un ochi speriat, după asta ușa fu deschisă cu putere și fără menajamente, și în cameră păși, hotărâtă să facă scandal, o siluetă de fată într-o pijama bărbătească, cu gulerul ridicat în jurul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și tremurătoare a luminării, între portieră și dulap, stau înghesuiți Nelly și Zander. Stau cu gâturile întinse. Nelly are gâtul strâmb și-și ține capul într-o parte; mi se pare că tocmai din direcția aceea vin spre noi șoaptele amenințătoare ale camerei întunecate. Ochii lor au o fixitate dementă. Totul a încremenit în cameră, doar buzele se mișcă. - Șșșt - șșttșșș, - șuieră Nelly, într-o șoaptă rapidă. - Vine cineva, - șoptește Zander, cineva vine aici, strigă el în șoaptă, și capul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
prelungea efectul narcotic cam douăzeci și șapte de ore; dar această insațietate, pe de o parte, și dorința de a înlătura orele îngrozitoare ale reacției, pe de altă parte, dădeau amintirilor care apăreau după ședințele de cocaină un caracter din ce în ce mai amenințător. Nu știu, sporirea dozei sau organismul dezechilibrat, sau amândouă împreună au fost cauza faptului că învelișul exterior pe care-l dobândea fericirea mea de cocainoman devenea din ce în ce mai amenințător. La o oră după ce luam prima doză, puneau stăpânire pe mine tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
parte, dădeau amintirilor care apăreau după ședințele de cocaină un caracter din ce în ce mai amenințător. Nu știu, sporirea dozei sau organismul dezechilibrat, sau amândouă împreună au fost cauza faptului că învelișul exterior pe care-l dobândea fericirea mea de cocainoman devenea din ce în ce mai amenințător. La o oră după ce luam prima doză, puneau stăpânire pe mine tot felul de manii stranii. Câteodată mă apuca mania căutatului; când se golea cutia de chibrituri, începeam să caut chibriturile, mutând din loc mobila, trăgând sertarele de la masă; deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se uita la ei. Femeile se opriseră din mestecat în ceaun, în timp ce bărbații din apă se ridicaseră de șale așteptând să vadă ce se întâmplă pe mal. Atmosfera devenise dintr-o dată ostilă iar Cristi avea impresia că toți îi privesc amenințător. Nu, spuse el repede, nu-i nevoie. Se îndreptă totuși spre construcția rudimentară, pe care o examină aparent indiferent. Un pat de dulapi geluiți, lat de doi metri era rezemat pe câțiva pari înfipți în pământ, la nu mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scăzuse foarte mult și detaliile se distingeau tot mai anevoie. Își alungă din minte gândul acesta și porni întins mai departe. Trebuia să iasă urgent din pădure, să scape odată de sub copacii care acum îi făceau impresia că se apleacă amenințător peste el. Schimbă iarăși direcția de mers, pornind din nou de-a dreptul la vale. Singurul lucru care îl mai îmbărbăta era faptul că printre brazi apăreau tot mai mulți stejari și fagi, ceea ce însemna că se apropie de poale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de nu te ia și pe tine? Cum faci de pe tine te iartă? Tu nu ești tot om? Ori poate că nu-i place gustul ciolanelor bătrâne? Ochii lui Calistrat aruncau acum fulgere. Se ridicase de pe laviță și ridicase toiagul amenințător spre polițist. Părea dintr-o dată mult mai înalt decât înainte și avea o privire sălbatecă. Ileana interveni imediat și calmă tensiunea dintre cei doi: Lasă-l, ți-am spus că de acum mă ocup eu! spuse Ileana fără să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
comportă ca o maimuță beată". Acum, pentru că se afla lângă toiag, putea să vadă și el bestia. Era în fața lor, dacă întindea mâna chiar ar fi putut s-o atingă. Un ghem dens, mai negru ca noaptea care se apleca amenințător peste ei. Dinspre arătarea aceea venea un val copleșitor de ură amestecată cu o suferință nemărginită. Un urlet cumplit de furie amestecată cu neputință îi inundă timpanele, făcându-l să încremenească pentru câteva clipe. Nu știa că bestia are glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avusese dimineață, pe drumul spre vale, când fusese lovit în moalele capului de omul lui Godunov. Fără îndoială că îi căzuse din mâini acolo, în pădure. Vâlva era de acum la intrare chiar sub capac. Putea să-i simtă prezența amenințătoare chiar în fața sa. Închise ochii strâns, încordându-se ca un arc. Era speriat dar pregătit pentru orice. Îi trecuse chiar prin minte să se repeadă spre ieșire, în speranța că, luând-o prin surprindere, ar fi putut trece prin ghemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]