964 matches
-
lupta pentru supraviețuire Îi face pe oameni naivi. Vreau să spun că dorințele lor fanteziste scăpaseră de sub control. În concordanță cu o Înțelegere tacită, Începi prin a accepta termenii, invariabil falși, sub care ți se prezintă ceilalți. Capacitățile critice Îți amorțesc. Îți Înăbuși discernământul. Până să‑ți dai seama, plătești o exorbitantă indemnizație de divorț unei femei care‑ți repetase Într‑una că nu Înțelege nimic din chestiunile bănești, că În materie de bani e tămâie. În abordarea unei personalități ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tu să mânânci. Nopțile mele pe insulă deveniseră neliniștite - inima mi‑o luase razna. Mărisem dozele de chinină prescrise de doctorul Schley, cardiologul. Înghițeam hapuri și beam pahare de apă cu gust de chinină. Capul mi‑era limpede, dar Îmi amorțeau tălpile picioarelor. - Un fel de curent neplăcut Îmi străbate picioarele, mă plângeam. - Poate că‑i din cauza felului În care stai așezat. Încearcă să lucrezi În picioare. Sau poate că exagerezi cu chinina, Își dădea Rosamund cu presupusul. - Doctorul Schley mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai aștepte. Pe urmă frații mei s‑au retras sau au fost retrași. Eu nu mă gândeam la mine ca la un om pe moarte. Capul Îmi colcăia de amăgiri, halucinații, cauze și efecte aiuristice. Se spune că Versetul Îți amorțește memoria. Dar memoria mea a fost Întotdeauna rezistentă. Îmi aduc aminte că eram mereu Întors când pe o parte, când pe cealaltă. Câte o soră sau o infirmieră care știa ce face mă lovea pe spate și Îmi poruncea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
încuiați o fântână? HAMALUL: He-he-he... Păi... (Năuc.) Păi, cum? Păi, dacă n-o încuiem... vreți să se scufunde păsările în ea? Să spurce apa? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din nou înfrânt.): Da... Așa e... (Brusc începe să-și agite brațele.) Am amorțit... Am amorțit în scaunul ăsta. HAMALUL: Să vă dau o înghițitură de rom? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Rom? Hm. N-am băut niciodată. HAMALUL: E foarte bun. Luați o înghițitură și-o să vă încălziți. Scoate sticla de rom, soarbe încet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fântână? HAMALUL: He-he-he... Păi... (Năuc.) Păi, cum? Păi, dacă n-o încuiem... vreți să se scufunde păsările în ea? Să spurce apa? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din nou înfrânt.): Da... Așa e... (Brusc începe să-și agite brațele.) Am amorțit... Am amorțit în scaunul ăsta. HAMALUL: Să vă dau o înghițitură de rom? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Rom? Hm. N-am băut niciodată. HAMALUL: E foarte bun. Luați o înghițitură și-o să vă încălziți. Scoate sticla de rom, soarbe încet de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pă câte unul la distrugere, nu-l mai lasă până într-a șaptea viță. Nepot și băiat de profesori și s-a profilat pe haznale. Încercă să râdă. Dinspre plămâni, sfârșeala aceea se scurgea, ca o apă răcorelnică, înspre picioare. Amorțea toropit, cu carnea dințuită, furnicată de mii de țepușe. Mormăia, mai mult pentru el. - L-a mai ajutat și Burtăncureanu, după ce mai prinsese și el cheag, când s-a uitat chestia cu pușcăria de-o făcuse. Îi dăduse ceva pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să o mai facă toate astea, când va veni momentul ca viitorimea care se uită acum la voi, așa cum ne uităm noi acum la televizor, s-o ceară? Martirii și eroii cine o să-i preaslăvească?!“ Coborâ mîinile, frecându-și-le. Amorțise. Continuă înflăcărat: „Tovarășul Nisip cunoaște cel mai bine. Are un mare martir al democrației chiar la el în familie. L-a adus personal de la securitate și l-a îngropat creștinește în țărâna sfântă, strămoșească. Răpostul părinte Macovei, vărul Prea Sfântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Foarte bine. Toate se întâmplau exact pe dos, și cred că extrăgeam din aceste evenimente ceva din plăcerea vrăjitoarelor atunci când îl invocau pe Satan. Dacă ei îi plăcea ceva și mie nu, aș fi găsit suficientă plăcere în a-mi amorți gusturile și a mă minți. Aș fi vorbit cu pasiune despre Bruckner și despre condiționările sociale, despre tema ei de licență și despre Anna Lesko, despre orice căcat. Poate că, amintindu-mi după o vreme de seara asta, m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să intru în flăcări ca să-l salvez pe vreunul, dar nu trebuie să-mi fac griji în această privință, sobele nu funcționează, gazul a fost tăiat din toamnă, iar mobilierul primit din Belgia e din plastic ignifug. Problemele de conștiință amorțesc în mintea mea, ba chiar întreaga minte îmi amorțește, fiindcă - mi se pare mie sau e aievea? - în școala asta se petrec lucruri foarte ciudate. Întâi am crezut că e vorba de un chiul. Pe urmă ne-a frământatat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dar nu trebuie să-mi fac griji în această privință, sobele nu funcționează, gazul a fost tăiat din toamnă, iar mobilierul primit din Belgia e din plastic ignifug. Problemele de conștiință amorțesc în mintea mea, ba chiar întreaga minte îmi amorțește, fiindcă - mi se pare mie sau e aievea? - în școala asta se petrec lucruri foarte ciudate. Întâi am crezut că e vorba de un chiul. Pe urmă ne-a frământatat pe toți gândul sinuciderii, așa cum s-a mai întâmplat anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nerăbdător al Mițoiului. Probabil stă întinsă pe spate, cu lăbuțele în aer, așteptând să o mângâi pe burtică... Adorm. - Ce cauți aici? Mă frec la ochi. Am căzut pe o rană, lungit lângă perete. Culoarul e mochetat, dar mi-au amorțit încheieturile. Mă ridic cu greu. - Trebuie să vorbim. - De ce ai venit? Puteai să ai un accident pe drum... - Puteam. Era mai bine... Nu vorbi prostii! Ce vrei? Intrăm. Mă așez la masă. Să-i spun? Să nu-i spun? Să
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pe rând, tot mai numeroși corespondenți locali ai Radiofuziunii treceau, cu vocile lor imbecilizate de entuziasm, prin spațiul miraculos al emisiunii "De la unu la trei" și-și deversau relatările lor destinate amorțirii populației. Rulat sub banchetă, taximetristul scutură și el amorțit un picior. Parcă regretând, străinul își introduse degetul mare și degetul arătător sub viermele însiropat al limbii și fluieră prelung, șerpește, de trei ori. Deodată, din hățișul de măselariță, boz, dud și mur sălbatec de pe marginea dreaptă a autostrăzii năvăliră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dată, pozele, regele ăsta ți le și învie. De poți să te chiombești o viață la ele, ca la televizor... Altui rege îi e dat să cânte atât de frumos, de se zice că înmiresmează cerul urechilor la îngeri. Gudulanul amorțește păsăretul în zbor. Scrântește berzele, pe care le-a căpiat întîi cu glasul lui, și le înfige în cioc. Coboară îngerii câte doi, câte cinci, în copacii de la Universitate, se tolănesc cu bucile lor roze pe bordurile de la crengile alea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să clănțăne tăblăriile de pe tramvaie... Acum, mare belitorule de energii!... Abia atunci va auzi și cel de-al cincilea rege al orașului București că i se strigă: - Pîști, hoarcă!... Acu-i momentul să le iei noroiul de pe glande! I-am amorțit pe ăștia, de ne țineau damigenele ascunse!... Acuma, mare Chiose și fă-i de intervenție chirurgicală!... Ciumpănește- i tu cu cuțitul și ferchezuiește-i, de doar să le azvârle groparii pământ pe coșciug!... ...Închipuiți-vă rușinoasa noastră derută... strigă transfigurat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dar severele aperitive. Orele în care desprinzi, cu briceagul, minuscule firimituri de pe o coajă mucegăită de pâine, au ceva misterios și esențial în comun cu aburul dumnezeiesc și somptuos al marilor supe. Și orele și aburul la fel te amorțesc și-ți primenesc stomacul pentru încercarea cea grea, lovitura de pușcă a leșinului, palier de la care sigur îți devii hrană, moment de la care intestinele deranjate singure se pornesc să-și absoarbă pântecele ca pe o friptură. O ultimă delicatesă, cea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lor: "Prea neînfricatule Alcibiade!..." s-a descolăcit din ghem și-a 368 DANIEL BĂNULESCU Doamna Iosif Petrică, doldora de temperament. Doamna Vinea, plicticoasă. Doamna Ion Pillat, nici n-o simțeai. Doamna Vasile Voiculescu, evlavioasă. Doamna Gellu Naum, fistichie, de te amorțea și te lăsa fără grai. Doamna Nichita Stănescu, pe numele său Dora, era într-atît de frumoasă, încît, observînd-o la cumpărături prin Piața Amzei și cîntărind-o cât era de chipoasă, din invidie, madam Nicolici nici nu i-o mai cără în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era neliniștit. Gheorghe îi spuse: - Ai răbdare. Lasă-i să se matolească nițel. Din groapă nu se auzi multă vreme nimic. Se potoliseră și armăsarii. Bozoncea se tîrî până la ei. - Acum, Paraschive! șopti. Trecuseră trei sferturi de ceas și le amorțiseră oasele. Pământul era rece. Cel tânăr se ridică ușor și vesel. Animalele îl simțiră. Ridicară gâturile, sunând din căpestre. Merse drept la iepele din față, apucă o mână de fân de sub picioarele lor și le mângâie coama umedă. - Lolica, na
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
jos. Numai aproape, spre mahalaua Filantropiei, pâlpâiau felinare cu gaz, chioare și rare, pierdute sub oțetari sălbatici. În urma 59 cailor rămânea o dâră lungă de praf, care se așternea greu peste iarba scurtă a maidanelor. Drumul era lung și pungașul amorțise. II durea spatele și i se făcuse somn, hâțânat pe șira ascuțită a calului. Mânzocul alerga sprinten alături. Trecu de Tarapana, mai mult pe sub ulucile din margini, auzi vioriștii cântând încă chefliilor și se așternu la drum. Frumoasă noapte! Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
geamul cu cotul, să-l spargă și să strângă muierea de gât. Auziră și geamătul bărbatului, întărîtat și furios, plin de bucurie și de mânie. Și totul se stinse într-un țipăt ascuțit. Cerul era alb. Bătea vântul. Ucenicului u amorțiseră mâinile. Din casă nu se mai auzea nimic. Paraschiv își aminti chipul Didinei, dinții ei deși, buzele pline și părul aspru, aruncat cu mândrie peste umeri când își desfăcea cocul în fierbințeala jocului. Cine știe cât timp avea să treacă până s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se-ncumete la o povară ce n-o presimte? Și-ai putea să-ți lepezi otrava sorbindu-ți primăveri într-o tinerețe defunctă? Sau să pătezi ochi nevinovați cu greul întristării? Ce virginitate nu-ncetează în preajma lui? În carnea lucidă amorțește seva și ochi stinși se aprind într-o tomnatică ofrandă, culeasă de palorile unei iubiri. De când Eva a trezit pe Adam din somnul inutilei perfecțiuni, urmașele ei continuă opera de dezmorțire și până astăzi ele ne ademenesc în neființă. Privirea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prelungită care se mlădie pe lungimile timpului și pe întinderile spațiului trebuie "săltate" în ardoare și fanatism. De la infinitul negativ al dorului, la infinitul pozitiv al eroismului este drumul pe care trebuie să-l străbată sufletul românesc, pentru a nu amorți învăluit în umbre. Aceasta este problema psihologică a României. O mișcare politică n-are nevoie de "idei generoase" pentru a triumfa și a realiza efectiv. Este destul să cultive idealuri eroice și să valorifice posibilitățile de fanatism din om. O
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
direcțiunea casei. - Nu! Noi abia ieșisem din oraș, și tu ai căzut aicea fără simțiri. - Va să zică am visat? zise el râzând nebunește, știam eu c-am visat! Nu se putea altfel... nu se poate. Vocea sa era frântă, plîngeroasă și amorțită de durere. - Hai acasă - răcești! - Tu n-ai auzit acea muzică divină, acel înger murind, acel bătrân disperat, n-ai văzut nimic? - Dar, pentru Dumnezeu, ce vrei tu cu bătrânul tău și cu îngerul tău murind? Ce vrei să fi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și înțepeniți în albia cărărei. Săream peste năruituri și baricade și-am mers mereu, până ce luna apusese, focurile se stingeau, cântecele încetară, iar răsăritul se roșea slab de faptul zilei. Aerul răcoare al dimineței îmi pătrundea pieptul, simțeam cum îmi amorțește gâtul de răceală... până ce văzui salul meu, cu căsuțele lui mici, acoperite cu paie și risipite prin creierii de piatră a muntelui, de ți se părea un sat de cuiburi de vultur. Trecui prin mijlocul lui, pe lângă mica bisericuță de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Buciumele sunau din vârfuri astfel încît ți se părea că sufletele de aramă a munților se trezise și suna a moartea lumei. Culme cu culme ardea, atâția uriași ochi roșii, câte unul pe o frunte de deal. Codrii bătrâni trosneau amorțiți de iarnă, stelele și luna erau mai palide-n cer, cerul însuși părea mai sur. Era unul din acele spectacole mărețe, din acele tablouri uriașe pe care numai Dumnezeu le poate zugrăfi pe tabla întinsă* a lumei înaintea ochilor uimiți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că femeile respiră lateral, dar acest fapt se datora corsetului pe care sunt obligate să îl poarte ca să intre în canonul de siluetă impus doar femeilor. - Prin intermediul exercitării depline a drepturilor, femeile vor să se sustragă protecției bărbaților. Protecția „ne amorțește voința, ne paralizează creierul și ne micșorează personalitatea” (subl. M.M.) (Buțureanuxe "„Buțureanu,Maria", ibidem). - Dacă femeile nu fac politică în mod direct, ele o fac oricum în culise, prin intrigi. Cert este că e mult mai bine ca ele să
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]