1,430 matches
-
tabloului, deocamdată nu-i decât o pată uriașă de culoare, și eu nu îndrăznesc să-i fac vreo observație cu privire la culorile ce dau pe dinafară și se-ncalecă una peste alta, Și totuși, tabloul lui nu-i numai o masă amorfă de vopsele, prinde contur, pare să se lege, chiar dacă ochii lui au pierdut măsura exactă a luminii, roșul de sânge înfipt ca un cuțit netrebnic în galbenul de soare, Autoportretul unui orb, așa am să-i spun, vorbește el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o larvă obscură hrănindu-se cu imageria visului. Corpul meu se surpă lent În propria-i materie, agonizând În licărul Întrevăzut al unor metamorfoze cosmice. O stare indefinită mă cutremură; deodată, simt cum trupul Începe să se dilate, crescând mușuroi amorf, insensibil la orice reacție exterioară. Mi se umflă capul, un deal fără limite precise, iar ochii, ca două telescoape, se deschid asupra unei lumi gigantice, pe care o cuprind ca-n palmă, În timp ce nu mai observ nimic din spațiul familiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
grupă; că nu mă comport colegial, că sunt excentric, egotist, că Îi disprețuiesc pe toți etc. Dar ce, trebuie să fiu un parvenit? Ei vor să fiu un produs de serie la fel cu ceilalți, să mă pierd În anonimatul amorf al lingușitorilor, al vânătorilor de note mari și de fuste. Nu mă interesează cloaca aceasta, nu vreau să iau note mari, nu vreau să mă culc cu Angela sau cu Mariana sau cu Caterina... Eu vreau să fiu eu: orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
euforică. Sunt aspirat de geniul buretos al lui Călinescu, care parcă ne absoarbe pe toți, scoțându-ne din materialitatea clipei, ridicându-ne din condiția fenomenală și purtându-ne spre imponderabilitatea spiritului. Mă uit În jur. Iată-i striviți În masa amorfă chiar și pe unii dintre adversarii săi de ieri și de azi; sunt și aceștia transfigurați de vraja geniului, s-au contopit În această Încleștare, s-au topit În marea de extaz ce ne cuprinde pe toți nediferențiat. Profesorul lansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la o rotație ascendentă a polilor săi; s-a petrecut atunci o fisură din care a curs ceea ce devenise autonom printr-o evoluție interioară Îndelungată. Așa, În spațiul infinit, probabil că se repetă periodic asemenea fenomene misterioase prin care materia amorfă se autosemnifică, devine conștientă de sine, iar când se ajunge În punctul de vârf, totul se autodistruge și se reia apoi de la capăt pentru alte câteva milioane de ani. În asemenea momente, când mă apucă spontan această stare, simt cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ea divulga o completă supunere, dată de comunicarea reciprocă a două ființe pure, ce se abandonează necondiționat una alteia; renunțând la ambiguitate, atracția ce se stabilise Între noi era reperabilă de acum În clasă, creând izolarea noastră specială În masa amorfă, ca un cuplu ce se deosebește de ceilalți; tensiuni existențiale maxime se citeau În mimica noastră; de aceea, ne priveau cu invidie și răutate, cu gelozia dată de ceva la care ei nu aveau acces; exista un ghiduș al clasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un cimitir de cuvinte. Dan Lotoțki le trage pe roată. E vremea marilor disperări. Neputându-se Împotrivi vălăului de lături rămase de la porc, scurgându-se ca o lavă rece În panta abruptă a dealului. Foile de hârtie, cimentate definitiv În amorfa masă de scârnă și gunoaie aruncate de secole din cetate. Niște foi de jurnal. 24 februarie Un vis cu doi câini mari, fioroși. Coborând spre sanatoriul T.B.C., o altercație cu doi milițieni beți. Au cap de câine. Sunt chiar câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de cașmir în continuare. Iar eu o să-ți dau articole despre tulburările obsesiv-compulsive. Se vor obișnui și ceilalți. O să rezolvăm cu sărbătorile și... cu toate celelalte lucruri. Dar noi șase fuseserăm apropiați din facultate. Crescuserăm împreună, într-o singură masă amorfă, fiecare dintre noi constituind un element fix în această structură. Eram sudați împreună de trecutul pe care-l împărțiserăm și nici unul dintre noi nu putea ști ce s-ar fi întâmplat dacă una dintre legături se rupea. Am continuat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și bogată, care contracta o boală fatală, care amenința să o Împiedice de la a trăi experiența iubirii, și care era exploatată de prietenii mai săraci și mai lipsiți de scrupule. Dar dezvoltarea narativă posibilă a acestor idei rămânea vagă și amorfă, iar el se temea să se lanseze În vreun proiect important În lipsa unei hărți detaliate după care să navigheze. Dacă născoceai intriga pe măsură ce scriai, exista Întotdeauna pericolul de a te rătăci În prea multe direcții, de a pătrunde În conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu plastica! - masă mucilaginoasă cenușie, pe jumătate lichefiată. Comeseanul, emancipat În fine de cele cinci mult trâmbițate savori, poate comanda, după propriu-i chef, o tocăniță de găină sau un coq au vin, dar totul, se știe deja, va avea amorfa contextură de rigoare. Azi ca și ieri, mâine ca și azi, și așa mereu. O singură nepotrivire aruncă o umbră asupra panoramei: ca și numeroși alți precursori, Praetorius nu admite nici cel mai mic pas dincolo de drumul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Pe partea opusă celei de unde Începuseră explorarea, descoperiră o serie de șanțuri spiralate, săpate Într-un model complicat pe suprafața sferei. Modelul atrăgea atenția, deși Norman nu-și putu da seama imediat prin ce anume. Nu era geometric și nici amorf sau organic. Greu de spus ce anume era. Norman nu mai văzuse ceva asemănător și, cu cât privea mai mult, cu atât avea certitudinea că un asemenea model nu avea o proveniență terestră, că nu fusese creat de om și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și să ajungă să fie persecutată de aceasta. Era ceva diferit față de Harry. Harry Își nega temerile și astfel imaginile Înfricoșătoare se manifestau de la sine. Dar Beth Își nega propria putere, așa că se manifesta printr-un nor Învolburat de putere amorfă, necontrolată. Harry era un matematician care trăia În lumea conștientă a abstractelor, a ecuațiilor și a ideilor. El putea fi terorizat de o formă concretă, de genul calmarului. Dar Beth, zoologul care lucra zilnic cu animalele, ființe pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
terorizat de o formă concretă, de genul calmarului. Dar Beth, zoologul care lucra zilnic cu animalele, ființe pe care le putea vedea și pipăi, crease o abstracție. O forță pe care n-o putea atinge și nici vedea. O forță amorfă și abstractă care o amenința. Și, pentru a se apăra, Împrejmuise habitatul cu explozibile. „Halal apărare“, Își zise Norman. Doar dacă nu voiai, În secret, să te sinucizi. Groaza inspirată de situația critică În care se afla se contura tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
înălțat pe cruce. Că, dincolo de vanitatea mea, strîngerea care mă ține alăturat mie mă va opri s-ajung acolo. Mă recuz de la blasfemie. O simt și-mi vine greu să accept că „eul“ e fărîmat într-o sumă de „proto-euri“ amorfe. Dar trebuie să fie așa ca să pot de vina pe ele pentru prostiile pe care le fac. Cum să fiu? Aș vrea să mă întrebe mai degrabă ce disprețuiesc. Doar poți cunoaște foarte bine omul și așa... Mi-e frică
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la tîmpenie. Cînd iese din gîndul comun fiecare e liber, fiecare are dreptate iar mai multe adevăruri înseamnă nici un adevăr. Căci, în final, căile eliberării se neagă una pe cealaltă și singura certitudine în care se mișcă rațiunea rămîne prostia amorfă. Dar, ce-mi pasă? Trăiesc o existență ipotetică, lipit de un frate geamăn siamez care suferă animalic, așa că-mi pot permite chiar și varianta prostiei. De ce să mă judece V. cel din spital? Orice nonconformist va sfîrși prin a fi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
gratuită, perversiune. Căci orice letargie îmblînzește timpul. Te aruncă înapoi într-un trecut fantastic ca o uitare de zei. Îl văd pe V. tînăr întorcîndu-se în zîmbetul său și înțelegerea mea trece brusc înăuntrul lui, eu rămînînd pentru cîteva momente amorf. Un luciu inocent pe suprafața vitraliului. V. tînăr presimt strategia Doctorului. E o metodă subtilă de a-și aduce pacienții la fructul imediat al vieții pe care-l pot ușor atinge. La plăcere. Dar cuvîntul sună frumos doar cînd aceasta
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a raiului murdărit de păcat. N-a ajuns să-l distileze și să-și ascută chinul. Visează încă o întoarcere la gemă. Tot atît de aproape de paradisul pierdut ca și sinucigașul în visul său. Mai ușor de mîntuit căci păcatul amorf n-a prins încă structură dar fericirea sa cunoaște lacrimi și durere. Neputîndu-și-o proiecta, n-o poate înălța la visare. O bea ca pe orice licoare euforizantă și fără să știe, locuieste într-un infern rudimentar ca și inima sa
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
marea schimbare produsă la majorat? Te umpli de zoaie (pentru că ești altfel sau vrei să fii altfel) și te prăbușești, de la înălțimea la care te-ai ridicat singur, într-o băltoacă stătută, cu apă puturoasă, unde se bălăcește o gloată amorfă care de-abia așteaptă să te tragă și pe tine? Așa se petrece când devii major? De asta plângea mama cu sughițuri în dormitor? De asta (îmi amintesc eu subit) o fi spus tata că de-abia așteaptă să mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ființă decât cea în pielea căreia trăise atâta vreme. O ființă vulnerabilă, înfricoșată și foar te nesigură. O ființă de care nu avusese habar. Pe de altă parte, nici nu mai găsea ceva important cu care să-și petreacă timpul amorf. Ar fi vrut să o vadă pe Clara însă - nu pentru că i ar fi fost dor de ea, ci pentru că simțea că în aces te momente prezența Clarei i-ar fi făcut bine. Cu ceva timp în urmă îl fermecase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu alții. N-ar fi trebuit să cedeze presiunilor atât de ușor. Dar se lăsase dus de val. își spusese că nu strică, la urma urmelor, să-și reia vechiul mod de a fi. Să facă parte dintr-o lume amorfă, în care el să poarte semnul distinctiv de persoană interesantă. Aici era buba: întotdeauna tânjise să fie altfel decât îl vedea toată lumea - dar numai Clara îl făcuse să simtă că poate fi alt fel. Pesemne de asta avusese de la început
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
scurt că nu avea nici ea amintiri prea plăcute din copilărie și adolescență și că, în general, nu era adepta întoarcerii spre trecut. Doamna Ionescu se gândea foarte rar și cu destulă neplăcere la trecut. Era o bucată de timp amorfă, neșle fuită, rămasă undeva în ceață și ei nu-i plăcea ceața. îi plăcea să fie totul clar și fără echivoc. Domnul Ionescu o măsurase atent, zâmbise cu înțelepciune și o aprobase plin de elan: — Ai dreptate, și eu cred
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
imaginea, să individualizeze din mulțime. Știința este În mare parte dedicată acestui scop: de a oferi etichete specifice, explicații pentru anumite mecanisme și ecologii, pe scurt de a sorta și ordona ceea ce pare adunat de-a valma Într-o masă amorfa. Până și simpla cunoaștere a numelor și comportamentului florilor sau copacilor declanșează acest proces de diferențiere sau individualizare, Îndepărtându-ne cu un pas de realitatea totală către antropocentrism; cu alte cuvinte, acționează mental ca un echivalent al teleobiectivului camerei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de la domnia regelui George al III-lea în Marea Britanie pînă la Germania nazistă și Libia lui Gaddafi, sub titlul de "non-poliarhice". Rezultatul e o întindere conceptuală dincolo de limitele bunului simț. În efortul de a nu face "non-poliarhiile" o categorie marginală amorfă, Freedom House caracterizează regimurile ca libere, parțial libere și nelibere (vezi figura 1.1). Însă sînt multe căi prin care poate fi guvernată o țară neliberă. Savanții din America Latină au inventat cuvinte hibrid care să facă distincția între diferitele forme
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
sublimul, reprezintă dezechilibrul. Dar, în timp ce sublimul este un dezechilibru pozitiv, tinzând spre valorile majore, urâtul se caracterizează printr-un dezechilibru negativ.Trăsăturile urâtului pot fi definite prin antiteză cu cele ale frumosului. Astfel, notele carcteristice ale urâtului sunt: diformul, caracterul amorf, lipsa de unitate în varietate prin domimarea varietățiiși a particularului, exagerarea tinzând spre caricatură. Urâtul se mai caracterizează prin: dezacordul dintre formă și conținut, lipsă de armonie. Receptarea urâtului determină un sentiment de neplăcere. Încă din antichitate, Aristotel și Plutarh
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
fată prea frumoasă poate fi ocolită, ca și una prea urâtă. Desigur, e vorba de un anumit gen de frumusețe și de un anumit gen de urâțenie și anume de acel gen în care sufletul care o poartă e neclintit, amorf... Încolo, un suflet care se mișcă imprevizibil, indiferent cu ce mască l-a dăruit natura, ne poate face să asistăm la drame sau fericiri incredibile, dar firești în ordinea pasiunilor umane. Cele nefirești aparțin sufletelor amorfe, neclintite. Este exact ceea ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]