1,343 matches
-
după N., trebuie să se producă treptat, de aceea el și condamnă importul grăbit de civilizație. În totul, se manifestă ca un spirit moderat, omagiind eroismul femeii române de la 1848, dar totodată socotind că la acel an „politica predomnind, literatura amuți”. Nu s-a agitat nici pentru Unire, fără să fie împotrivă, după cum reiese din broșura Despre capitalia României (1861). De altfel, în 1862 va vota și el unirea definitivă a Principatelor. În 1867 este chemat ca membru în Societatea Academică
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
extrem când nu există nici echivalență semantică, nici categorială, când nu corespund nici termenii și nici structurile de semnificații de la nivelul culturilor. Conform argumentării mele, aceasta ar fi o situație de pe urma căreia ar beneficia poeții, căci analizele sociale sistematice ar amuți. Problema observatorului și a observatului reprezintă o problemă inerentă și specifică științelor sociale. Totuși, aceasta nu constituie o barieră de netrecut. Ca oameni de știință care încercăm să înțelegem modul în care operează societatea umană, trebuie să întocmim în mod
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cărui ochi scăpărară în întuneric aidoma unor licurici. Doar de funie poți muri! Ă Vrei să spui, de ștreang!... Așadar sînt nemuritor, pe mare ca și pe uscat! exclamă Ahab rîzînd batjocoritor. Nemuritor pe mare ca și pe uscat! Amîndoi amuțiră apoi. Zorile cenușii răsăriră iar oamenii adormiți se sculară din fundul ambarcațiunii. Pînă la amiază, balena moartă fu adusă lîngă corabie. Capitolul CXVII SEXTANTUL Sezonul de vînătoare de la Ecuator se apropia de sfîrșit. Ori de cîte ori Ahab ieșea din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu vorbește despre viața ei acolo, dar era foarte supărată pentru că i-au luat banii și s-a întors cu mâinile goale. Nu mai are probleme cu tatăl ei: două lovituri în cap cu o bară de metal l-au amuțit pentru totdeauna. Bețivul s-a mutat în canalele orașului de frică... Corina are aproape 17 ani. Un copil în pântecele care-i pare un miracol... nu este disperată, este dură, așa cum a fost viața cu ea. Urăște tot ce este
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Senat și drept de eligibilitate la Senat. Ele au fost chemate, cum o ceream noi, a activa pentru apărarea țării, în caz de război. Munca socială, decretată obligatoriu pentru ambele sexe, descentralizarea administrativă este desăvârșită; politicianismul se spune că a amuțit. Deci programul Grupării este pus în aplicare și s-ar părea că femeile nu mai au ce cere, și totuși cea mai însemnată dintre reforme rămâne o dorință vie: reorganizarea spirituală a nației ce nu se îndeplinește prin decrete-legi, ci
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
a fost de-a lungul veacurilor, Femeia. Cum noi care am cerut drepturi, care am luptat programatic pentru atâtea înfăptuiri, care am ținut o uriașă adunare la Geneva pentru dezarmare, care ne-am străduit să împiedicăm acest grozav război, deodată amuțim și nu mai găsim un cuvânt pentru a înfiera lucruri ce ne-ar fi cutremurat odinioară? Am mulțumirea că Consiliul Național al Femeilor Române prin mine, din primul ceas a conceput și a susținut proiectul zonelor de protecție în contra bombardamentelor
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
o „gheată desperecheată”, zgomotele străzii sunt de-a dreptul obiecte agresive, palpabile: „sfredele, tirbușoane, spirale de sârmă, burghie/ațintite spre tine”, liftul ia chipul unui „bătrân castor” ce umple clădirile cu roboții diurni, încât „stăm demult clădiți pe etaje, tronsoane/amuțiți, sortați oscior cu oscior, după specii/familii întregi de șobolani, paianjeni/tihnă peste tihnă suprapuse/în hăul unui bloc”. Versurile acestea au fost eliminate de cenzură, însă întregul volum poartă o încărcătură subversivă. În Ucroniile (1988), spațiul „Recluziunii” împrumută chipul
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
când, în același volum, reapar laitmotivele liricii sale anterioare: singurătatea, sentimentul iminent al morții și, mai ales, spaima că ar putea fi trădat de cuvinte. Într-un remarcabil poem dedicat „zeului” său tutelar - Lucian Blaga - o spune explicit: „Cuvintele-au amuțit lângă frunte, / nu ca negrele pietre funerare. / La cumpăna luminii ar vrea să înfrunte / obositele ceasuri, întinsele-amare” ( Poetul). Ca autor al antologiei 13 poeți - 13 poezii de dragoste (1943), C. rămâne același poet sensibil, receptiv însă și la producțiile lirice
CALEDONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
pe o fâșie de pământ acoperită de trupuri tăcute sau care urlau. Cu toate astea, el continua să audă refrenul despre cei care se puneau la adăpost și șmecherașii de la intendență. Acum, își dădea seama că la disciplinari afirmațiile astea amuțiseră. Moartea aflată mult prea aproape înlătura falsele străluciri ale numelor sau ale originilor. — Mă numesc Marelst. E un prenume... Pavel se uită la el cu atenție, fără a se putea împiedica să zâmbească: era înalt de statură, foarte slab, cu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lângă gară... Pavel îl împinse pe măturătorul care voi să-l înșface, se întoarse și văzu că ceferistul nu mințea: un ofițer și doi soldați veneau spre ei, de-a lungul căii ferate. Izbi cu pumnii pentru a face să amuțească urletele celor doi. Unul din pumni i se strivi de o gură jilavă, alunecoasă, celălalt lovi o bărbie. Dar strigătul continuă, mai ascuțit. Iar degetele se răsuceau, agățându-i-se de tunică. Mai izbi o dată. Lanterna căzu, se rostogoli pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și-l pândeam în acea solitudine. Tu, în fața unei ferestre întunecate pe care o lumina vâlvătaia incendiilor de pe străzile vecine. Tu, cu ochii închiși, lungită alături de mine într-o noapte de la sfârșitul luptelor, povestindu-mi o zi de iarnă, pădurea amuțită sub nămeți, o casă pe care o descopereai după ce traversai un lac înghețat. Tu... Mă ridicasem, observând că nisipul începea să se coloreze de la prima licărire a zorilor. Noaptea, mereu negativul ăsta care mă adăpostea, avea să evolueze spre gama
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aude ciocănitul. Se suie pe scară, iar nimic. Măi, comedie ! S-a lăsat mama atunci pe scară, în vine, ș-a sprijinit cu capul capacul. Când a auzit al treilea ciocănit, odată a săltat mama capacul... Ce credeți ?! întreg taifasul amuțise. ...Un omuleț cu nas roș ca pliscul de cocostârc, în straie verzi, fugea crăcănat către fundul podului. - Măi oameni buni ! își clămpăni gura căscată un moșneag. Bag samă, era Michiduță. - Nu, fără șagă ! Cu chipuri spâne și buimace, cei doi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la Desdemona. Ea era Încă În prag. Aștepta. A luat cutia pentru viermi de mătase din mâinile lui și s-a Întors În bucătărie. În acest moment Capitolul Unsprezece a reușit să arunce o privire În Încăpere, unde toate femeile amuțiseră. S-au dat la o parte ca să treacă Desdemona și În mijlocul camerei s-a ivit mama. Tessie Stephanides stătea rezemată de spătarul unui scaun de bucătărie, țintuită sub mingea imensă, Întinsă ca o tobă, a pântecului ei de gravidă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
săptămâni: ― Ridicați ancorele! Porniți motoarele! Cu toată viteza Înainte! Pe mal, Lefty și Desdemona priviră cum se Îndepărtează flota grecească. Mulțimea năvăli spre mal, Își ridică cele patru sute de mii de mâini și Începu să strige. Apoi tăcu. Toate gurile amuțiră când lumea realiză că propria lor țară Îi abandonase, că Smirna nu mai avea acum nici un guvern, că nu mai era nimic Între ei și turcii care avansau. (Și v-am spus cum, vara, străzile din Smirna erau pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
electrificat. Înăuntru, bărbații stăteau În grupuri formate după limbă. Deși se spălaseră pe față Înainte de a veni la lucru, Încă mai aveau prin urechi cenușă de un negru persistent. Tramvaiul porni din nou. Curând spiritul jovial se risipi și limbile amuțiseră. În apropiere de centru se urcară câțiva negri, care rămaseră afară, pe trepte, ținându-se de acoperiș. Și apoi marele Rouge se profilă pe cer, ițindu-se din fumul pe care Îl genera. La Început se vedeau doar vârfurile celor opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ieșind de după barul unei alte Case a Zebrei, bunicul meu va avea răgazul necesar ca să-și amintească visele din tinerețe, cu roți de ruletă. Atunci, Încercând să recupereze timpul pierdut, avea să ajungă la pierzanie. Și vocea lui avea să amuțească pentru totdeauna În viața mea. Desdemona și Sourmelina rămaseră la etaj, unde creșteau copiii. Ceea ce Însemna, practic, că Desdemona Îi lua din pat dimineața, Îi hrănea, Îi spăla pe față și le schimba scutecele Înainte de a-i prezenta Sourmelinei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să vibreze. Acum, de aproape, Îi penetrează tot corpul. Fiorii i se răspândesc În jos, pe brațe, până când Începe să simtă furnicături În degete. ― Ce mai face Lefty? Întrebarea asta o aduce pe Desdemona din nou cu picioarele pe pământ. Amuțește. Se gândește la mai multe lucruri deodată. În primul rând de unde știe Fard cum Îl cheamă pe soțul ei, oare i-a spus ea sorei Wanda? ...și, apoi, dacă e adevărat că le știe pe toate, atunci trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o făcură să se prăvălească Într-o parte, ca un bețiv. Gloanțele pulverizară geamul cabinetului veterinar și trecură mai departe prin pereți, până la cuștile animalelor din spate. Ciobănescul german care a lătrat non-stop timp de trei zile și două nopți amuțește În cele din urmă. O pisică se răsucește În aer, dând drumul la un țipăt, iar ochii de un verde aprins i se sting ca o lumină. Deja e o luptă În toată regula, cu schimb de focuri, o bucățică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
speciale necesare nu-mi sunt la Îndemână, dar ceea ce aș vrea să vă imaginați este chipul palid al Clementinei apropiindu-se de al meu, ochii ei somnoroși Închizându-se, buzele ei dulci țuguindu-se și toate celelalte sunete ale lumii amuțind... Foșnetul rochiilor noastre, mama ei numărând extensiile de picioare la parter, avionul de afară făcând un semn de exclamare pe cer - toate se scufundă În tăcere când buzele supereducate, de opt ani, ale Clementinei le Întâlnesc pe ale mele. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fel de explozie În capul său. Sângele Îi inundă creierul pentru ultima oară, Înecându-i până și ultimele fărâme de identitate. De la Început a existat un echilibru straniu Între mine și bunicul meu. Când eu plângeam pentru prima oară, Lefty amuțea; când el Își pierdea treptat capacitățile de vedere, gust, auz, gândire și chiar de memorie, eu Începeam să văd, să gust și să-mi amintesc totul, chiar și lucruri pe care nu le văzusem, mâncasem sau făcusem. Înăuntrul meu, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bestseller pe care Îl găsisem pe noptiera mamei mele.) Acum am ridicat privirea. Pe o cărare maronie și prăfuită, printre acele de pin, Jenny Simonson se apropia, Într-un costum de baie roșu cu alb și albastru. Toată natura a amuțit În fața acestei priveliști. Păsările au tăcut. Lebedele de pe lac și-au Întins gâturile nemaipomenite ca să arunce o privire. Chiar și o drujbă din depărtare s-a oprit. Am admirat măreția lui Jenny S. Lumina aurie, de amiază târzie, se intensifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nu, n-aș spune că Marele Lac Sărat a trecut prin vreo transformare geologică... ― Lasă că a trecut fața ta, bubosule! ― E la fel de plat ca Întotdeauna. Perfect pentru o pistă de ciclism. Dar apoi Milton strigă: ― Fir-ar să fie! amuțindu-ne pe amândoi. Am crezut că se săturase de ciorovăiala noastră. ― Să-l ia dracu’ de judecător! Nu se uita la noi. Se holba la prima pagină a ziarului The Detroit News. Se făcuse roșu la față și apoi - din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o flatez. Chiar era talentată. Pe scenă, neastâmpărul Obiectului dispărea. Atitudinea i se Îmbunătățea. Și, desigur, mai era simpla ei prezență fizică, lama Însângerată care era, revolta de culoare care atrăgea atenția tuturor. Naiul se opri și terenul de hochei amuți din nou. Oamenii tușiră, pregătindu-se de spectacol. Am aruncat o privire afară de după perdea și am văzut Obiectul pregătindu-se să intre. Stătea chiar În dreptul bolții din mijloc, la cel mult trei metri de mine. N-o mai văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Plus că ginecologul face tot felu’ de glume proaste În timp ce-și bagă nasul pe-acolo. Dar cel mai nasol e ce-ți face cu mâinile. ― Ce? ― Păi, Își cam bagă mâinile Înăuntru până când te gâdilă pe omușor. Deja amuțisem. Complet paralizată de șoc și spaimă. ― La cine te duci? Întrebă Obiectul. ― La unul pe care-l cheamă doctorul Bauer. ― Doctorul Bauer! E tatăl lui Renee. E un pervers notoriu! ― Cum adică? ― M-am dus o dată la Renee să Înot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făcut atâta cât crezi. ― Mie așa mi s-a părut. ― Cel puțin nu-i fratele tău. Se ridică În picioare, fioroasă. Părea gata să izbucnească În plâns. Nu se ștersese la gură. Era plină de gem și de firimituri. Mă amuțise priveliștea acestui chip mult iubit, care ajungea Încetul cu Încetul la o expresie ce părea a fi ură. Probabil că și fața mea reacționa cumva. Simțeam cum ochii Îmi devin mai mari și mai Înfricoșați. Obiectul aștepta ca eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]