3,631 matches
-
a întîmplat cu La citta del sole (1603), a lui Tommaso Campanella, sau cu textul de referință care e Utopia (1516) lui Morus, citat de toată lumea, dar de nimeni citit astăzi. Personajele acestor cărți, cu platitudinea perfecțiunii lor l-au amuzat pe Cioran, care le reia spre a le desființa (Istorie și utopie). Înainte ca acești autori să-și fi conceput plăsmuirile utopice 19, Machiavelli scrie, cu metodă și realism, prima antiutopie din istoria lumii, deloc impresionat de Republica lui Platon
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Nu, domnule profesor. Activitate obișnuită la această oră. Dimineață a fost o urgență. În rest... ― Te rog să vii până la mine. ― Am Înțeles, domnule profesor. După un timp, s-au auzit bătăi În ușă. ― Intră - a răspuns directorul, privind puțin amuzat spre ușă. Îndată, a pășit peste prag doctorul Pas. Un bărbat cu o statură impunătoare, cu păr coliliu și cu zâmbet bonom sub mustața bogată. ― Să trăiți, domnilor profesori. M-am prezentat. ― Bine ai venit. Ia loc, În fața domnului profesor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și se uită lumea la noi. Când s-au văzut În cabinet, profesorul l-a invitat să ia loc. Se vedea că vestea venirii părinților lui Gruia la Iași i-a Încălzit sufletul peste măsură. ― Te-am văzut nedumerit și amuzat când am pomenit de cele două babe. Gurile rele spun că două femei au stat la pușcărie În aceeași celulă o viață. Când au ieșit, Însă, abia ducându-și anii În cârcă, pe una din ele o mânca limba. ”Zănovii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a Întâmplat, omule? ― Iaca că tocmai am avut oarece „discuție amicală” cu portarul și mai-mai să... - a răspuns Petrică, lovind cu bastonul În dușumea. ― M-ai făcut curios. Povestește-mi. Petrică i-a descris Întâlnirea cu ipochimenul de la poartă, amuzându-se. În final, a răbufnit: ― Dacă acestor porci nu le dai peste sfârlă, ai pierdut partida. Acea Încrâncenare de pe front, unde nu aveai de ales - trăiești tu sau dușmanul? - s-a Întipărit În toată ființa noastră, a celor care am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În cabinetul său, nu Înainte de a-i spune lui Gruia. ― Fii bun și cheamă-i aici pe doctorul Vatră și pe Despina. ― Numaidecât, domnule profesor. În câteva minute, invitații erau prezenți. Profesorul Își arunca din când În când privirea puțin amuzată către Despina, care aproape că nu clipea... ― V-am invitat ca să hotărâm echipa care va face intervenția chirurgicală de mâine la bolnavul cu acel neoplasm gastric. Pacientul este pregătit. Medicul de gardă din această noapte va urmări dacă Între timp
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nu voiam să mai dăm ochii cu un nechemat și am plecat mai repede. Am vrut să nu te las noaptea singură. ― Chiar veneam singură tati, fiindcă... ― Apropo. Ce face?... ― E de gardă În astă noapte. Gruia mergea În urma lor, amuzat de felul cum se Înțelegeau cei doi; tată și fiică. Când au ajuns la poarta profesorului, s-au oprit. ― Sunt sigur că ai să-mi pui o mie de Întrebări, dar nu merită să-ți faci probleme. Mâine voi lămuri
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a răspuns profesorul destul de răstit. Ușa s-a deschis repezit și În cadrul ei a apărut căpitanul Vătrai, cu o mapă sub braț. ― Bunăăă sea... ra - a salutat el surprins. ― Bine ați venit. Luați loc. Erați așteptat - a răspuns profesorul, puțin amuzat de descumpănirea securistului. ― Dar... Când am stabilit să mă aștepți nu am vorbit și de alți indivizi - a vorbit securistul, căutând din ochi un loc unde să se așeze. ― I-am invitat și pe dânșii, fiindcă v-am spus ieri
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apucat mâna profesorului și a sărutat-o... ― Lasă, Stăncuțo, că doar nu-s popă. Ne-am bucura dacă ne-ai chema la nunta ta. Frumoasă ești, bună de măritiș ești, nu rămâne decât să spui „da” - a răspuns profesorul privind amuzat la Gruia. În jur s-au auzit discrete chicote de râs... Fata a lăsat privirea În jos, roșindu-se până În albul ochilor. ― Hai, Stăncuțo, fii cuminte. N-am vrut să te supăr - a vorbit profesorul, mângâind-o pe frunte părintește
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
domnule profesor. Nu cred Însă să fi priceput individul că a predicat ca Moise În pustiu. Și cine era „tovarășu’ organ”, care Îl va „trage de răspundere” pe secretarul de partid? ― „Tovarășu’ organ” era de fapt securist - a răspuns profesorul, amuzat de felul cum a pus Întrebarea Gruia. ― La asta mă gândeam și eu. ― Acum, te rog să pleci acasă și În zilele ce urmează să te relaxezi. Urări de bine pentru toți ai tăi. La revedere. ― Vă mulțumesc pentru această
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
printre studenții care așteptau cu diverse treburi la ghișeu. Dumneata de ce râzi, domnule student? Ce este de râs aici? îl apostrofă profesorul, dând ochi cu el, atunci când reapăru pe ușa secretariatului. Victor îl salută cu respect, apoi îi răspunse: Mă amuzam, domnule profesor, fiindcă sunt în facultate de o jumătate de oră și n-am auzit încă nici un muget și nici un răget!... Câteva studente aflate în preajmă chicotiră înfundat la auzul acestei remarci. Păi nici nu trebuia s-auzi vreun muget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îl auzise și-l înțelesese și se opri pe marginea trotuarului. Ajunseseră pe neobservate în dreptul intrării principale în parcul Cișmigiu, cu aleile aproape pustii la acea oră. Iar eu vă spun tot așa, pe bune, îi dădu de veste fata, amuzându-se să folosească și ea același stil verbal, dar cu o intonație mai ironică, că aici trebuie să ne despărțim. A, da?! exclamă Victor surprins. Credeam că mai avem de mers! La revedere! îi spuse fata, întinzându-i mâna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
era, însă, neîntrecut. Dacă apuca să golească o halbă de bere, nu se mai oprea decât atunci când apărea ospătarul, de obicei întovărășit de un milițian, ca să-l dea pe ușă afară. Aflând de la Victor de acest lucru, profesorul Barbilian se amuză copios și declară că, dacă i-ar mai fi stat în putință, l-ar fi trimis pe studentul în cauză pentru un an-doi în Germania, unde se școlise și el pe vremuri, nu de altceva, dar ca să vadă și "junele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
greu de înțeles, fiindcă el, după ce-l asculta pe Părcălici câteva minute simțea că își irosește vremea și se retrăgea în curte, ca să-și ocupe timpul cu ceva mai folositor. Nu tot așa stăteau lucrurile și pentru Virgil, care se amuza să-l asculte pe țăran istorisind lucruri năstrușnice, în care credea din tot sufletul. Omul ăsta e un sac de palavre, ar trebui să nu-l mai încurajezi să vină așa des pe aici! îi tot atrăgea atenția Stelian fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
când zic asta nu mă gândesc la tata Marx, dumnezeu să-l ierte!... Ma gândesc la Brâncuș al nostru, măi..., la Poarta Sărutului..., dacă știți voi cu ce se mănâncă!... Victor zâmbea auzind discuții de acest fel, tot așa cum se amuza să audă și alte glume inspirate de idila lui cu Felicia și intrate deja în folclorul studențesc. Uneori, câte una dintre prietenele Feliciei se enerva și se strâmba la auzul lor și le taxa drept bancuri proaste, dar Victor râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tăi nu le place că ești prietenă cu un student de la matematică!... Și o privi insistent, curios să-i audă răspunsul. Ei, doamne, nu, nici despre asta nu-i vorba! negă ea fără să stea pe gânduri, cu un surâs amuzat în colțul buzelor. Continuând să se țină de mână, intrară în marele parc și o luară pe niște alei lăturalnice, căutând din ochi un colțișor retras și liniștit. În cele din urmă se așezară pe o bancă stingheră, între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu ton cântat de mezosoprană : Vă rog să fiți cât mai liniștită, să nu vă lăsați rațiunea invadată de teamă. Da, somnul rațiunii naște, naște... se bâlbâie Dora neîndrăznind să spună nici că naște "monștri" nici "pui vii" cum se amuzau cândva între prieteni. Ceea ce se va naște mâine din colaborarea noastră pusă în slujba perfecțiunii mâinilor profesorului nu poate fi decât pozitiv. Vă va aștepta probabil o vindecare temeinică și cu siguranță o stopare a progresiunii răului care vă chinuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trei fetițe și doi băieți, au mâncat cu plăcere dulciuri după care au început să se joace : mașini teleghidate, roboți și avioane, nimic nu lipsea din panoplia de jucării ale lui Justin. Sărbătoritul s-a bucurat la început, a suflat amuzat în cele opt lumânărele, a început să se joace cu ceilalți copii și a dorit să le arate jocul primit în dar de ziua lui. Dintr-o dată, fără vreo motivație aparentă chipul i-a devenit purpuriu și a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Negre" și au fost osândiți la moarte sau la muncă silnică pe viață. Vladimir Voitonel... Se vorbea despre el ca despre un erou, ca despre un sfânt. Și Constantin Cenușă... "Moș Cenușă, Moș Cenușă, nu te-ascunde după ușă...", mă amuzam eu în mintea mea, ca un copil prost ce eram ! Mă amuzam, dar nu suflam nimănui nici o vorbă. Nici măcar lui Dragoș. Tata a fost arestat odată cu cei din grupul Motrescu, care a căzut ultimul în lațul Securității. Numele tatei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
viață. Vladimir Voitonel... Se vorbea despre el ca despre un erou, ca despre un sfânt. Și Constantin Cenușă... "Moș Cenușă, Moș Cenușă, nu te-ascunde după ușă...", mă amuzam eu în mintea mea, ca un copil prost ce eram ! Mă amuzam, dar nu suflam nimănui nici o vorbă. Nici măcar lui Dragoș. Tata a fost arestat odată cu cei din grupul Motrescu, care a căzut ultimul în lațul Securității. Numele tatei nu figura pe listele membrilor Sumanelor Negre, dar sunt mândru că, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ei, așa cum îl văzuse ultima oară cu vreo cincisprezece ani în urmă, când reușise să vină la ei, în Franța pentru prima și ultima oară, este clară de parcă l-ar vedea în realitate. Îl vede îngenuncheat împreună cu Dorina, printre jucării, amuzându-se cu un spiriduș care face tumbe ciudate, jucărie simplă din lemn pe care o adusese în dar nepoatei lui. Bunic și nepoată șușotesc complice și râd din toată inima. Dintr-o dată, imaginea se tulbură. Chipul tatălui capătă rigiditatea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să te întâlnească dar numai dacă o vei chema tu, numai tu Dora, fiica ei iubită. Dar spune-mi, vreau să știu câte ceva despre Dorina. Pe pământ am văzut-o o singură dată, era micuță. Mă jucam cu ea... Ne amuzam cu spiridușul din lemn cioplit de Vasili pentru Minodora. În lumea spiritelor am întâlnit-o pe sora ta și știu tot ce a pătimit aici, pe pământ. Pătimit... Și ea ca și mama ei." "Nu te chinui cu gândul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aruncată în învălmășeala aceea a abecedarului. Pruncii de clasa I se adunau în cerc, prin pauze, în jurul meu, și mă arătau, hlizindu-se, cu degetul, ca pe o stafie, strigând în cor: "Z! Z! Z! Z!" Nu cred că se amuzau așa de copios nici la circ. În asemenea momente îmi era însă clar că trebuia să scap de acest prenume, să-l ucid, dar moartea cuiva era pentru mine o adevărată dramă. Prima oară când am avut un cadavru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de toate prenumele astea noi care fuseseră lipite cu drag de mine, dar, recunosc, atunci când mă strigau unii 31, 26, impedanță, număr natural, atomicul, impedanță electrică sau Z mă simțeam aidoma insului fără memorie prea bună și, uneori, nu răspundeam... Amuzându-mă temperat, am aflat mai târziu că bogata gură a târgului broda voluptuos pe ideea că Andra mi-ar fi dat papucii și la sugestia unui unchi de-al ei, nu doar din cauza sentimentelor noastre obosite și a prenumelui meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
citești și la care te-am rugat să nu răspunzi. Sunt liberă astăzi? Niciodată nu suntem liberi, cu adevărat. Omul s-a născut liber și este pretutindeni în lanțuri. Îți amintești de vorbele astea, ale nu știu cărui filosof, de care ne amuzam la începutul căsniciei noastre? M-am temut de sclavia căsătoriei și am devenit sclava șevaletului, supusa unei bucăți nenorocite de lemn care mă târăște prin lume. Într-o relație conjugală, ca sclav, ai uneori ocazia să comunici cu stăpânul, înjurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
floare la căpătâi. Pentru mine, tu ființezi într-un fel de cimitir migrator, ești un dispărut ciudat, așa că, și dacă aș vrea să-ți pun o floare lângă cruce, ar fi greu să te găsesc. De aceea-ți scriu... Mă amuză faptul că, fără să vreau, aflu de la diferite cunoștințe, de prin ziare sau de pe net mereu vești despre tine. Se zice c-ai fost în Mongolia. M-am prăpădit de râs când am auzit c-ai fost acolo însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]