3,538 matches
-
fost dezamăgit și și-a exprimat nemulțumirea în discursul ranchiunos de la nuntă, plin de ironii pedante și insinuante la adresa membrilor familiei lui Dan și a invitaților care, provenind din clasa de mijloc, mai educată, crezuseră că încerca doar să fie amuzant. Nici unul dintre ei nu era credincios, iar lista de cadouri fusese deschisă la Heal’s. Mama lui Carol n-a fost chiar atât de dezamăgită. Știa că fiica ei îi seamănă, se comportă bine sub influența celor de același fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și pauzele din care îi era construită povestea se potriveau atât de bine cu expresia-i blajină și invectivele abia sugerate care îi învăluiau personajele, încât am început să mă simt prost... Profesorul ăsta efeminat și sardonic, cu povestea lui amuzantă, deși neplăcută... La naiba, era prea bun ca să fie autentic. Luminile din vagon se stinseseră, ne opriserăm din nou, iar un Intercity 125 trecu în viteză pe linia principală. Vârful trabucului licărea în întuneric. Profesorul își curăță gâtul de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ură? Sau, în orice caz, înverșunarea pe care o simți în fața unei lovituri sau insulte, fie ea reală sau imaginată. Vocea îi răbufni din nou: — Mă analizezi, băiete, nu-i așa? Mă transformi în ceva ce nu sunt. Un personaj amuzant, o ciudățenie, o figură! Cu fața la mine, se ghemui și îngenunche pe jumătate în spațiul strâmt dintre scaune. Mă privi intens, ca și cum ar fi încercat să se hotărască într-o anume privință, după care, aparent satisfăcut, se îndreptă din nou. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai avea nevoie de o confirmare, am primit-o în doar câteva secunde, când, în loc să sară la mine sau să se transforme în cine știe ce monstru, profesorul reluă povestirea pe același ton rapid, dar echilibrat, cu care o începuse. Nu era amuzant pentru el să mă insulte direct - sau cel puțin așa credeam. Voia să sufăr și eu alături de Dan și de Carol. Dan își petrecuse restul serii în sufragerie, urmărind o reluare a unui episod din Doogie Howser MD. Mâncă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
joc. Era o ironie? Femeia asta habar n-avea ce-i aia reputație. Spre lauda lui, Bull îi răspunse: — Nu cred că-l citești cum trebuie, Juniper. Ai răbdare până la interviu. O să vezi că e doar un tip cu înfățișare amuzantă și cu un complex de inferioritate, care la școală își făcea colegii să râdă ca să nu fie terorizat și umilit. Acum are impresia că asta e marea lui șansă. Du-te și vorbește cu el. Aș fi foarte surprins să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
frumos. Contemporan cu marele poet clasic Qu Yuan, creatorul stilului poetic Chu, caracterizat prin frumusețea limbajului ales, Song a fost un continuator și reprezentant eminent al acestui gen de poezie. Un articol intitulat " Slăbiciunea pentru femeile frumoase" conține o povestire amuzantă legată de acest poet. Song Yu și Deng Tuzi au fost amândoi slujbași la curtea regală a statului Chu și apropiați ai suveranului. Invidios pe talentul lui Song, Deng îl vorbea de râu în fața regelui ori de câte ori avea ocazia. Într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
firesc. Așa că am dat pur și simplu pagina și am continuat să citesc. M-am așteptat să se Înfurie că am tras cartea afară din raft și am trîntit-o pe jos, Însă el a găsit situația cît de poate de amuzantă. CÎnd și-a revenit din șoc, a rîs chiar cu voce tare, lucru care nu se Întîmpla prea des, iar hohotele lui au reverberat pînă la tavan. După asta, n-am mai ezitat și, ori de cîte ori eram plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
plăcea mult cînd se apuca să le caute stînd În patru labe. Parcă era un urs. Cred că aș putut foarte bine să i le caut și să i le dau eu, Însă n-am făcut-o niciodată. Și era amuzant să-l văd așa aplecat deasupra lucrului, cu ochiul mare acoperit de albeață, privind cîș. Arăta ca un copil prins că face o năzbîtie. Și, ori de cîte ori reușea Într-adevăr să resusciteze cine știe ce drăcie muribundă, era atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îmi par cît se poate de adorabile acum, mersul ei ciudat, sforăitul ei asurzitor, laptele ei cu gust straniu. Nici o carie, doar amintirea, corozivă, ca o carie. Constat că nu mai rîdeți la glumele mele. Nu vi se mai pare amuzant ce spun ? Odată ce am avut acces la Lift, mi-am făcut un obicei din a coborî În librărie, ori de cîte ori Jerry era plecat. Am reînceput chiar să mă duc să văd cîte un film la Rialto. Era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
știam. Nu mă mai puteam da peste cap ca lumea din cauza piciorului beteag, a vîrstei Înaintate și a căpățînii ce-mi atîrna greu și, de fiecare dată cînd am Încercat, am aterizat pe spate, ceea ce, s-a dovedit, era la fel de amuzant. După asta, m-am dus la o carte și m-am făcut că citesc. A rîs. Însă, orice-aș fi făcut, ea avea să plece. Dincolo de fereastră, am văzut cum se crapă de zori. — La Casino lucrez doar de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dezaprobă fratele, dar se desolidarizează de el aproape total, singura lor colaborare fiind În domeniul colectei de Îmbrăcăminte. Rowe avu impresia că fetei Îi lipseau farmecul și dezinvoltura fratelui ei; aceeași experiență care dezvoltase În el un soi de nihilism amuzant, Îi lăsase fetei un fel de tristețe, de parcă ar fi coborît pe o treaptă mai joasă și mai nefericită a acestei experiențe. Rowe se Îndoia că rănile li se cicatrizaseră. I se părea că fata simte adînc ceea ce fratele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
după aceea... — După ce anume? Întrebă Rowe. — După spectacolul de la care nu putem lipsi „cu nici un chip“, zise Hilfe, aruncîndu-i o privire malițioasă și incitantă, În același timp. Încep să cred că ne-am Înșelat adăugă el În șoaptă. E foarte amuzant ce se Întîmplă aici, dar nicidecum primejdios. Încearcă să-i iei În serios, Îl sfătui cu blîndețe, strîngîndu-l ușor de braț, și nu cumva să rîzi! Nu uita că e vorba de o prietenă a reverendului Topling. Era limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu expresii vetuste, care făceau din vorbirea lui un soi de dans al ghilimelelor. Recunosc, urmă el, „te-am dus cu preșul“, iar acum „am făcut-o de oaie“... Aruncă o privire spre sfeșnicul din mîna soră-si și spuse amuzant, culcîndu-se pe spate, ca și cum jucaseră toți trei un joc: — Mă predau. — Unde e? Îl Întrebă Rowe. — Să facem un schimb, un „troc“. Ai fi zis că oferă niște timbre străine În schimbul unor bomboane. — N-am nevoie de nici un schimb. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
desfacă sticla, să pună gheață-n coniac, Luca m-a întrebat: - Și? Cum ți se par? - Foarte drăguți, am răspuns. Voiam acasă. - Bănuiesc că vrei acasă, mi-a ghicit Luca din nou gândul. Ai puțină răbdare, te rog. Va fi amuzant. - Sper, am oftat eu. Barmanul mă anunță că a băgat dopul în sticlă, dar că mi-o dă cu 10.000 mai ieftin. Era ok. Ne-am întors la masă, unde se vorbea, bineînțeles, despre filme. Discuția era cam dezlânată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o fac, am s-o fac... - Fără să-ți pese de ce simt eu sau de ce gîndesc... - N-ai de ce să gîndești sau să simți ceva... Contele Îmi e prieten, iar eu Îl Însoțesc pentru că mi se pare plăcut, interesant și amuzant - Îl cercetă nu fără uimire. Dar ce găsești nepotrivit la călătoria asta? - Îl cunosc pe contele de Rioseco, veni răspunsul. Ăsta se culcă și cu nevasta prietenului său, ba chiar și cu prietenul său, iar casa lui e faimoasă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rîs al lui atît de Înfricoșător, În care Întotdeauna Își arăta dinții mîncați de carii. Îți Închipui cum ar fi dacă, fiind fată, ar semăna cu mine? Ea Îl fulgeră cu o privire severă. - Nu văd ce-i așa de amuzant, spuse ea. - Mie mi se pare nostim, replică el. Mă gîndesc la o femeie care să aibă picioarele tale, talia ta, pieptul tare și fundul ăsta incredibil și căreia, În vîrful tuturor acestor lucruri, să i se trîntească o față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
peștii nu se ridicau la suprafață, oricîte feluri de momeală ar fi Încercat să le dea cei de la bord. Norvegianul Începu subit să cînte Într-o dimineață, cu toate că avea buzele crăpate de sete, iar cîntecul i se părea, probabil, foarte amuzant, de vreme ce din cînd În cînd izbucnea În rîs, agitîndu-și scandalos, cu gesturi mari, brațele. În cele din urmă, azvîrli vîsla În apă și, cu toate că Oberlus Îl lovi cu furie, o aruncă din nou după ce a recuperat-o și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trase un șut lui Ferreira. Portughez nenorocit, spune ceva, sau te arunc și pe tine În apă. Nu ești decît o povară. Vorbește sau vîslește, dar fă ceva... Celălalt abia deschise ochii: - Mi-e foame, murmură. - Vai, vai, vai! Ce amuzant! exclamă Oberlus, batjocoritor. Ți-e foame... Asta nu-i nimic nou... Tuturor ne e foame, pentru că sînt deja trei zile de cînd frumoasa noastră timonieră ne-a mîncat ultimul cartof. - O să mor, suspină Ferreira abia auzit. Dar nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nume prostești pentru oameni în carne și oase. Ca și cum ai tăia o păpușă de cârpe, și-ai găsi înăuntru: intestine adevărate, plămâni adevărați, o inimă care bate, sânge. Mult sânge încins, lipicios. Și-ar fi trebuit să scriem povestiri. Povestiri amuzante. Eram prea mulți, noi, ăștia izolați de lume pentru o întreagă primăvară, vară, iarnă, toamnă - un întreg anotimp al acelui an. Nu conta cine eram, cel puțin pentru bătrânul domn Whittier. Dar nu ne-a zis asta de la început. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prezinți produsul. Asta dacă nu te aruncă în segmentul F - ultimul - acolo, în jumătate din AID-uri, ești scos pur și simplu din grilă fiindcă segmentul anterior a fost prea lung. Vreun invitat a fost atât de fermecător și de amuzant încât l-au reținut și după publicitate. L-au „întins” pe două segmente. Sau a intervenit rețeaua cu o știre despre vreun vas scufundat. De-aia e la mare căutare segmentul A. Începe emisiunea, prezentatoarele pălăvrăgesc puțin de „încălzire”, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-o când era clar că emisiunea se lungea. Apoi s-a cărat Cartea pentru copiii programată în segmentul D. Tristul adevăr e că poți să-ți tot vopsești părul în culoarea potrivită și să te prefaci că ești un material amuzant și tonic, chiar și atunci un terorist înarmat cu un cutter s-ar putea să-ți sufle cele șapte minute. Sigur, pot să te înregistreze și să te dea a doua zi, dar nu prea se întâmplă. Au materiale pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
larg în jurul unui deget rigid și subțire ca un vreasc. Domnul Whittier clipește din ochii lui lăptoși, acoperiți de albeață, spunând: — Ce zici, nu vrei să vii cu mine la banchetul de absolvire...? Și îngerițele roșesc. Chicotesc de bătrânelul ăsta amuzant și inofensiv. I se așează în poală, în scaunul cu rotile; coapsele lor musculoase, lucrate cu antrenorul personal, se lasă pe genunchii lui ascuțiți și osoși. Firește, într-o zi, una dintre femeile astea se va scăpa. Va spune sorei-șefe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încerca s-o picteze când fusese arestat. Tipul era principalul critic de artă al unui concern de publicații. Era un prieten al judecătorului din seara precedentă, și criticul ăsta a zis da, și lui i se părea al domnișoaracului de amuzantă toată povestea. Chiar și în mirosul dulceag al fructelor putrezite, printre muștele care bâzâiau, omul a spus că i-ar plăcea să-i vadă lucrările. — Foarte bine, a spus criticul, privind pânză după pânză, fiecare îndeajuns de mică încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
proaste. — Stând în pat zi după zi, spune doamna Clark, îți dai seamă că nu țărușii ucid vampirii. Ci balastul emoțional și dezamăgirile pe care le duc în cârcă secol după secol. Îți place să crezi că devii tot mai amuzant și mai deștept. Cât timp faci eforturi, te îndrepți înspre Marele Pot. Așa trebuie că te simți ca vampir în primele două sute de ani. După aia rămâi doar cu aceeași relație eșuată înmulțită cu două sute. Și ce. Problema tinereții veșnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
unui doctor să-ți spună că boala ta e mortală sau unui judecător să pronunțe o condamnare la moarte, au terminat. Soții Clark își făcuseră unul altuia toate lucrurile imaginabile. Le mai rămânea doar montajul. Asta trebuia să fie partea amuzantă. Diferența între cum arăți și cum te vezi e de ajuns pentru a-i omorî pe cei mai mulți dintre oameni. Și poate că vampirii nu mor pentru că nu se pot vedea în poze sau în oglindă. — Oricât montaj am fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]