1,257 matches
-
mascau activitatea lui mentală considerabilă. ― E cam ciudat pentru mine, Îmi spuse. ― Și pentru mine e ciudat. O clipă mai târziu pufni În râs. ― Uau! Ciudat! Al dracu’ de ciudat, futu-i! Dădeam și eu din cap, cu o disperare amuzată. ― Așa e. Frățioare. Confruntați cu imposibilul, n-aveam altă soluție decât să Îl considerăm drept ceva normal. Nu dispuneam de un registru elevat, ca să spun așa, ci doar de gama de mijloc a experiențelor noastre comune și a modului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai perfecte trupuri din America, spuse Kitty, care știa că era drăguță, dar nu se considerase niciodată o frumusețe uluitoare. — E adevărat, sunt multe trupuri superbe aici. Știu și eu ce să zic - să-i spunem norocul Începătorului, zise Diane amuzată. Kitty roși, Încântată. Îi plăcea ideea de noroc al Începătorului. — Deci cum e viața amoroasă În L.A.? Întrebă Kitty. Cum a fost la tine cu norocul Începătorului? Te Întâlnești cu cineva? Nu, răspunse Diane, ușor tristă. Tu? — Nici eu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vadă ce se petrecea În mintea lui. Haide, Charlie, dă-i drumu’, știu că ai ceva de comentat, Îl provocă Desert Rose. Ți-am spus doar că-ți pot citi gândurile! Crezi doar că mi le poti citi, zise Charlie amuzat. — Te cunosc atât de bine, se lăudă ea și Îi zâmbi ca o diavoliță. Aș putea să pun pe hârtie chiar acum tot ce urmează să faci, știu cum funcționează mintea ta până la ultimul detaliu. Știu ce gândești, știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
e prietena mea, Kitty. Într-o secundă, Pedro se năpustise la Kitty, Îmbrățișând-o fulgerător și strigând: — Vreau să mă căsătoresc cu femeia asta! — De parcă nu toți ar vrea asta, pentru vreo șaizeci de secunde, cel puțin, spuse Desert Rose amuzată. Tu și toți ceilalți bărbați. — Dar fii liniștit, ești singurul care m-a cerut pe ziua de azi. Pedro se scotoci În buzunare, prefăcându-se mirat: — Unde naiba e inelul ăla? glumi el. — Pedro are o colecție de inele, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am nici mașină, iar taxiurile costă sute de dolari, indiferent de destinație. Dacă părăsesc un bărbat În toiul nopții, nu pot să mă Întorc din drum să-i cer bani pentru taxiul cu care vreau să fug. Diane o ascultă amuzată. Mecanismul complicat al apărării pe care și-l țeseau oamenii părea să o fascineze. — Bine, atunci să zicem că ai putea Întâlni pe cineva care să Îți ofere o slujbă de vis! — Nu visez la nici o slujbă! Sincer, nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
devreme. — Mă numesc Robert Glass, am o expoziție de fotografie aici. Aceste fotografii sunt ale mele, zise el, arătând spre peretele din dreapta al rulotei. Cum vă numiți? — Kitty. Sunt prietenă cu Desert Rose. Lucrările ei sunt pe perete, zise ea amuzată. Bună seara, perete drept! — Bună seara, perete stâng! Liniște stânjenitoare. — Ar trebui să fiu curator pentru peretele stâng, zise ea În cele din urmă. Dar ce știu eu despre artă? Ce nu știu, inventez. Apoi cercetă repede peretele lui, acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
adresa vreunui hotel celebru, să-l impresioneze! — Dorm În rulotă, zise ea. — În rulotă? chicoti el. — E amuzant, spuse Kitty, stânjenită că vorbea ca o femeie de lume cu prietenii lui, dar dormea Într-o rulotă. — Sunt convins! zise el amuzat. — Ei bine... Se uită În ochii lui, Încercând să-și dea seama dacă erau albaștri sau gri. — Ei bine? repetă el. — Ar fi fost minunat dacă nu era atât de frig. Dintr-un motiv care-mi scapă, nu există curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
e pe plajă. Ești bine-venită să-ți petreci noaptea În ea, dacă vrei. Nu cred... zise ea prudentă. Decât dacă Îmi promiți că voi avea camera mea. Matthew nu zise nimic, zâmbi doar. — Ai o cameră de oaspeți? Părea din ce În ce mai amuzat. — Da. Kitty mări miza. — O cameră separată nu e suficientă. Dacă vin, am nevoie de un etaj Întreg. Trebuia să-l facă să-nțeleagă foarte clar că, deși era atât de dezarmant de fermecător, nu voia sub nici o formă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Patrick veniseră și ei, curioși să urmărească evoluția situației. De la distanță Kitty o vedea pe Desert Rose vorbind, foarte supărată, cu ochii azvârlind săgeți, de parcă fiecare cuvânt urât trimis spre Charlie o satisfăcea sexual, iar el asculta cu un rânjet amuzat. Toată povestea dură zece-cincisprezece minute. Când i se păru că terminaseră, Kitty se apropie de Desert Rose. — Vii, draga mea? Desert Rose Îi aruncă o privire sălbatică, ca și când i-ar fi Întrerupt ritualul de Împerechere. — Nu pot să vin, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
puțin descurajată. Nu voia să-l roage pe Matthew să o ajute cu geanta, În mod ciudat se simțea intimidată de el. — E vreun dormitor la parter? Îl Întrebă ea. Aș prefera să nu duc bagajul sus. El o privi amuzat. Avea o casă imensă, cu tot ce-ți puteai dori, mai puțin un dormitor la parter. — Nu, răspunse el. Dă-mi voie să te ajut cu bagajul. După ce Îi duse geanta sus, Matthew intră În bucătărie să facă o omletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din comunism, cu greu Îmi puteam permite o pereche de jeanși, costau mai mult decât câștigam eu Într-o lună. Și eram virgină! Mă iubea atât de mult, Încât a insistat să facem dragoste abia după căsătorie. — Serios? zise Matthew amuzat. Dulce inocență! — Mie nu-mi păsa, voiam s-o facem Înainte, zise ea frivol, mângâind aerul cu mâna. Dar el a insistat să-mi protejeze onoarea. Totul era minunat. Până am ajuns la vila lui imensă, exact ca a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
m-am Întristat când am ajuns aici și ți-am văzut casa. Încă nu fac parte din „familie“. Câțiva ani după ce am rupt logodna am fost disperată, oricum. Așa am ajuns eu ultima virgină din facultate. — Chiar așa? Întrebă el amuzat. — Din fericire, acum nu mai sunt, zise ea, aruncându-i o privire ghidușă. Matthew nu era un puști, ca Stefano. Era bărbat, iar dragostea din prezent era mult mai bună decât cea din trecut. După ce terminară micul dejun merseră lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu măiestrie acest minunat colț de lume. Nevasta lui Gică picior de lemn, Îi primi cum se cuvine, afișând un zâmbet curtenitor. „Vă rog, luați loc la masă... Aduc Îndată, ceva de băut...” „Desigur, neapărat trebue să bem ceva - zâmbi amuzat Tony Pavone - abea a trecut o jumătate de oră de când am lăsat jos paharul”. Cercetând Încaperea cu ochi de cunoscător, Tony Pavone află puțin mai lateral o masă cu douăsprezece scaune de foarte bună calitate, unde scaunele erau așezate Într
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tari. "O, Victo-raș!" mi-a zis, înainte să fi ajuns pe aceeași treaptă, rânjind cu buzele până la urechi, 144 "What's a nice kid Hke you doing in a place lîke this?" Ne opriserăm față-n față. Monstrul mă privea amuzat, mișcând șoldurile înguste. M-a luat de braț și s-a întors cu fața spre conac. Am urcat amândoi treptele și am pătruns pe ușa cu ochiuri de cristal. "Vino, vreau să-ți arăt ceva." Nu puteam fugi, nu eram
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
muzică ce înviorează, de obicei, orice petrecere. Din când în când, ne aruncăm privirile spre trotuarul învecinat. „Florin Fermecătorul“ și-a scos femeia în oraș și dansează în fața ei cu aceeași inconfundabilă mișcare din șold. Așa l-am botezat noi, amuzate. Are ochii verzi și se luminează tot când ne surprinde privirile. Probabil e mândru. După piesele de pe albumele mai recente, Goran cântă Kalashnikov, In The Death Car și favorita mea, Mesecina. Se încing hore. „Ui sing conserts bicoz ui don
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
plutitoare cercuri, Picabia, știință, homosexuali. Schimb diafragma! Tu în club, eu în pivniță. Click! Dimineață. Soare... ... Epilog. Uimitor! Mă ridic de pe jos, mă șterg de praf. Lângă statuia din fața Buckingham Palace mănânc prăjitură făcută în casă. Cercul mă primește, zâmbesc... ... Amuzați și adrenalizați de aceeași gelatină sulfuroasă aruncată random prin sală, pierzând și ultimul tren de noapte și hălăduind prin Soho-ul cu gay bars Oscar Wilde style, cu corsete, bastoane, blănuri și freze gelate, ajungem separat în liniștea răsăritului din Nothing
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
cunoscut pe Beppo de mult. - Știu cine ești, i-a strigat Beppo. Ești Jacopo! Apropiindu-se de masa necunoscutului, Beppo văzu cât de slab era, dar ochii albaștri erau vitali, urechile clăpăuge roșii, exact ca ale lui Jacopo. Bărbatul părea amuzat. - Nu contează cine sunt, i-a răspuns el amabil, mai ales când vrei să întâlnești un prieten vechi. - Gândește-te că eu și Edith credeam că tu și cu tovarășii tăi ați fost mâncați de rechini! Omul începu să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de om, cu ce ai putea tu să faci un copil cu fata asta frumoasă? Arată că ai ceva acolo jos! Dudu fusese repus pe propriile picioare și barmanul, cu o singură mișcare, îi dăduse jos pantalonii, lăsând vederii martorilor amuzați sexul lui Dudu, atât de mare în comparație cu picioarele subțiri de copil. Ca final al răutăților, barmanul smulsese din mâna Ninei cutia în care ea pusese la adăpost cărăbușul, îl scosese de acolo și-i dăduse drumul să zboare pe fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și-a regăsit respirația și noi ne-am înveselit. - Ești un papagal prost, i-a spus soțul meu lui Sucki. Pe scara zoologică te afli mai jos decât un șobolan! - De ce tocmai mai jos decât un șobolan? a întrebat prietenul amuzat. - Nu știi că bărbații beți vorbesc mult despre șobolani? am răspuns eu. - Pentru că, a explicat soțul meu, chiar și un șobolan prost are cel puțin o gaură, iar un șobolan inteligent are mereu mai multe găuri! - Voi doi sunteți niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
acțiuni de orice fel, care cerea încheierea unui pact pe bazele... Mă uit - în altă - parte - dacă... sau cam așa ceva. Urmă un moment de pauză. După care "vocea" tinerei femei vorbi prin creierul acelui îndepărtat Gosseyn Doi. Tonul" părea puțin amuzat, de parcă acesta ar fi fost un subiect la care nu se mai gândise până acum, dar dacă s-ar fi gândit, ar fi fost foarte distractiv. "Dacă ai să consulți memoria comasată Gosseyn, ai să-ți amintești că eram cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
oprit de la o experiență terifiantă și totuși orbitor de frumoasă. Cred că nu era deloc greu de observat că nu puteam suporta privirile ei, că mă pierdeam dacă întîmplător îmi adresa câteva cuvinte. Prima, firește, a observat chiar ea și, amuzată, a început să-și facă din ce în ce mai mult de lucru cu mine. Pe atunci apăruseră și la noi în clasă "oracole" de mai multe feluri, adică liste de întrebări legate de dragoste, la care trebuia să răspunzi cu "da", "nu" sau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
frunze uscate. Atunci mi-a povestit, cu o expresie pe jumătate copilărească, pe jumătate afectată, despre "prietenul ei de la facultatea de matematică", acel Silviu care avea să fie coșmarul meu timp de luni de zile . Dar în acea după-amiază zâmbeam amuzat, cu gândul aiurea, îi vedeam atât de bine defectele: mintea de vrăbiuță alintată, pretențiile de cultură, gesturile ușor manierizate. Râsul ei mă făcea și pe mine să râd, căci atunci își dezvelea niște dințișori strâmbi, nostimi, ca de liliac malițios
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
afectate păreau înfloriturile ei retorice, expresiile franțuzești și nemțești pe care le risipea nepăsătoare în jur! Era un limbaj de bătrână cochetă, de prețioasă ridicolă, particular și, pentru mine, atrăgător, în ciuda disprețului meu pentru histrionism și afectare. Uneori mă gândeam amuzat cât de potrivit e cuvântul "perla" pentru fiecare vorbă a Ginei, cât de bine exprimă el amestecul de magie și superficialitate care o caracteriza; în ziua aceea m-am străduit să nu-i arunc nici o privire. Mi-am făcut de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și cu sentimentul, reînnoit, că nu sânt bun de nimic, că nu pricep nimic din viață. Aproape în același timp cu profesoara s-a strecurat pe ușă, ca un șoricel, și Gina, zâmbind cu gura până la urechi. Era atât de amuzată, încît unul dintre dințișorii ei inegali îi ieșea dintre buze, dîndu-i un aer malițios, de vrăjitoare drăguță, în sarafanul bleumarin, cu un lănțișor fin de aur care se vedea prin gulerul bluzei albastre, părea și mai mică, aproape cât o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și din cauza îngălbenirii fotografiilor - sau îmi proiecta diapozitive pe perete, care erau tot fotografii de-ale ei, în culori. De ce ieșea atât de tristă în toate pozele? Chiar când râdea din toată inima, chiar când era cu adevărat fericită și amuzată, iradia tristețe. Nu, Gina nu era doar o "demimondenă", cum scrisesem în jurnal. Nici n-aș fi putut să iubesc o demimondenă. Fusese crescută rău, avusese tot ce-și dorea, dar rămăsese o ființă neliniștită, predispusă, dincolo de aparențe, la suferință
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]