1,352 matches
-
o înghițitură și alergă imediat la fereastră s-o scuipe. Goli restul paharului în pământul uscat de la flori. — Oribil suc, spuse strâmbându-se când inspectorul sanitar șef intră. De ce nu bei mai bine suc de portocale? îl întrebă. Sau de ananas? Oamenii de la templu băteau zgomotos în ușă. Ce individ nepoliticos, își zise ofițerul, privind paharul gol. Întâi îi băuse tot sucul de ceapă și apoi avusese îndrăzneala să-l mai și critice. De ce-l băuse în primul rând? Hotărî imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Era un plan absurd și de ce să-l accepte dacă al lui fusese respins cu atâta promptitudine? Nimeni nu fusese drăguț cu el, așa că nici el nu va fi drăguț cu Verma. — Categoric, nu, spuse. De ce, ce-are sucul de ananas? E un suc foarte bun, zise Verma, uimit. — Mă refer la planul tău, strigă furios inspectorul sanitar șef. (Vai, acum avea să aibă parte de un alt ulcer pe fond de stres, își zise, într-o străfulgerare rapidă.) — Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
un makeup artist i-o spusese în dimineața aceea. Abia când chelnerul a adus două cupe de șampanie și ceva ce se numea dacquoise cu nucă de cocos, și-a revenit și Leigh. Acolo, ca din întâmplare, lângă platoul cu ananas în sirop, garnisit cu fructe de pădure, se afla o cutiuță din catifea neagră. A fost surprinsă și puțin deconcertată, dar după ce s-a uită iscoditoare la cutia de bijuterii, s-a liniștit: forma lungă, dreptunghiulară, arăta că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ți-e greu; ar fi fost mult mai de preț. Bert a zis că, oricum, prietenii adevărate nu prea mai există. Au trecut peste asta, Thomas a mai cerut o bere, a treia, un fleac, fiul a vrut suc de ananas, erau veseli, deloc zgomotoși, nu vorbeau amîndoi odată, o picoliță Îi privea cu plăcere: dacă, fie și În treacăt, vreunul dintre ei se uita spre ea, aceasta se și apropia surîzÎnd: „Suc? Bere? Cafea ?“ Au vorbit despre Los Angeles Lakers
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lac, de prima cravată cu tricolor, de faptul că Ceaușescu a mâncat și a vorbit cu noi și că, pe deasupra, am avut parte pentru prima oară în viața mea de ceea ce nu mai văzusem decât în filme: banane, curmale și ananas. Sigur, cineva poate zâmbi ironic: „When I was young, and the world was full with wonder...”. Poate unora de acum le-ar veni să îmi înfiereze părinții cu „mânie democratică”. Îi pot consola într-un singur fel. Bunicul continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
întâi cu șervete calde, apoi cu vitrine pe rotile: 20 de feluri de pește, 14 feluri de pâine, 20 de feluri de brânză, fructe din care puține văzusem (eu în ’90 îi cumpăram băiatului meu banane, din ’92 îi cumpăram ananas și cam trei ani mă căram și cu Coca din West). Să nu mai spun de băuturi, de jusuri, de cristalele sub care se exhibau înghețate și torturi. Încă de când am văzut pâinea aceea cu nuci, alune, mac, susan, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din Angers. Se apropie de fereastra uriașă de la intrare și-și pun mâinile streașină la ochi. Se uită înăuntru: la ora asta, 4.30 după-amiaza, restaurantul e pustiu. Imaginea le e obturată de căruciorul cu deserturi, deasupra căruia tronează clasicul ananas uriaș. Băieții își continuă drumul. Cred că ananasul ăla are o sută de ani, își dă cu părerea Kiril, expert în tot ce se poate conserva. În câte restaurante am fost la viața mea - și am fost în câteva sute
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
intrare și-și pun mâinile streașină la ochi. Se uită înăuntru: la ora asta, 4.30 după-amiaza, restaurantul e pustiu. Imaginea le e obturată de căruciorul cu deserturi, deasupra căruia tronează clasicul ananas uriaș. Băieții își continuă drumul. Cred că ananasul ăla are o sută de ani, își dă cu părerea Kiril, expert în tot ce se poate conserva. În câte restaurante am fost la viața mea - și am fost în câteva sute -, n-am văzut pe nimeni să aibă curaj
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o sută de ani, își dă cu părerea Kiril, expert în tot ce se poate conserva. În câte restaurante am fost la viața mea - și am fost în câteva sute -, n-am văzut pe nimeni să aibă curaj să ceară ananasul. — Fraților, am o idee, ca să nu mai ziceți că sunt zgârcit: luni seară, după ce primesc cetățenia, sunteți invitații mei la Duc d’Anjou. La desert, comand ananasul! — Care dintre noi nu vine înseamnă c-a murit deja... spune trist Roman
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în câteva sute -, n-am văzut pe nimeni să aibă curaj să ceară ananasul. — Fraților, am o idee, ca să nu mai ziceți că sunt zgârcit: luni seară, după ce primesc cetățenia, sunteți invitații mei la Duc d’Anjou. La desert, comand ananasul! — Care dintre noi nu vine înseamnă c-a murit deja... spune trist Roman. — Iar începi cu tâmpeniile? râde Lionel. Eu am și uitat ce ne-a cobit vrăjitoarea. În clipa aia, deasupra lor încep să plutească niște fulgi. Toți trei
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de telefon. Când i se răspunde, spune doar atât: — Duc d’Anjou! Și închide. E ora 20.25. Lionel și Liliane intră pe ușa restaurantului Duc d’Anjou. Restaurantul pare pustiu. Îi întâmpină căruciorul cu deserturi, deasupra căruia tronează faimosul ananas. Lionel e îmbrăcat strălucitor, cu hainele lui de înmormântare. Costumul negru, cravata albă și batista albă, asortată, din buzunarul hainei, ca să nu mai vorbim de pantofii albi cu șireturi, îl fac să semene cu Fred Astaire, mai mult ca niciodată
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
numărul 8 pentru doamna și domnul. Jean se prezintă instantaneu și-i conduce spre masa 8, amplasată foarte lateral. Lionel, ținând-o de braț pe Liliane, se îndreaptă spre masa centrală, așezată sub un candelabru fastuos. În drum, mângâie duios ananasul. Îi strigă lui Jean: — Jeane, te-ai înșelat: astăzi, asta e masa numărul 8. Jean are un schimb de priviri cu Robert, după care se apropie de masa centrală: — Vă rog să mă scuzați, domnule: aveți dreptate, m-am înșelat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
află în restaurant: — Gata, să trecem la desert! — Pot să vă recomand... încearcă Robert să se facă util. Destul cu recomandările! îl întrerupe Lionel. Desertul îl aleg eu. — Să vă aduc lista cu deserturi? — Nu-i nevoie. Știu ce vrem: ananasul. Robert trece printr-un moment de cumpănă. Să bea cineva Château Pétrus 1990 amestecat cu Coca-Cola, se mai poate înțelege. Greu, dar se poate. Să-și bage cineva picioarele în șampanie Moet - chiar și asta, o dată în viața unui șef
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cineva Château Pétrus 1990 amestecat cu Coca-Cola, se mai poate înțelege. Greu, dar se poate. Să-și bage cineva picioarele în șampanie Moet - chiar și asta, o dată în viața unui șef de sală, se poate întâmpla. Dar să comande cineva ananasul care tronează pe fiecare cărucior cu deserturi din fiecare restaurant de lux, oriunde în lume, asta nu s-a mai văzut. Robert se gândește că acum poate să iasă liniștit la pensie: le-a văzut pe toate. Încă în stare
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
își șterge o lacrimă și își linge dosul palmei. — Kiril bulgarul? întreabă Robert. Am auzit că s-a retras din afaceri. — S-a retras de tot, confirmă Lionel. — Mare păcat. Livra cele mai bune murături. Jean pleacă la bucătărie cu ananasul: e trist ca la despărțirea de un prieten de-o viață. Când s-a adrian lus t ig 164 angajat picolo la Duc d’Anjou - în urmă cu 40 de ani -, același ananas trona la intrare. Îl cumpărase străbunicul proprietarului
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bune murături. Jean pleacă la bucătărie cu ananasul: e trist ca la despărțirea de un prieten de-o viață. Când s-a adrian lus t ig 164 angajat picolo la Duc d’Anjou - în urmă cu 40 de ani -, același ananas trona la intrare. Îl cumpărase străbunicul proprietarului restaurantului. Era considerat o amintire de familie. Și-acum, îl va mânca un român în amintirea unui bulgar. Lionel și Liliane îl văd pe Jean aducând ananasul într-un frumos vas de cristal
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
urmă cu 40 de ani -, același ananas trona la intrare. Îl cumpărase străbunicul proprietarului restaurantului. Era considerat o amintire de familie. Și-acum, îl va mânca un român în amintirea unui bulgar. Lionel și Liliane îl văd pe Jean aducând ananasul într-un frumos vas de cristal, plutind într un lichid roșiatic. Chelnerul îi șoptește ceva la ureche lui Robert, care anunță pompos: — Ananas à la bulgare. Liliane își taie o felie, o gustă, se strâmbă puțin, după care se pronunță
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îl va mânca un român în amintirea unui bulgar. Lionel și Liliane îl văd pe Jean aducând ananasul într-un frumos vas de cristal, plutind într un lichid roșiatic. Chelnerul îi șoptește ceva la ureche lui Robert, care anunță pompos: — Ananas à la bulgare. Liliane își taie o felie, o gustă, se strâmbă puțin, după care se pronunță: — E bun. Puțin cam acrișor. — L-am făcut în oțet, cu boabe de piper și o linguriță de zahăr, îi explică Jean. Pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ca noi, știam că adoră să fie răzbunați măcar de un client. Îl invităm pe autor să vină într-o seară sau la prânz la noi în restaurant și să încerce să-și bage picioarele în frapieră sau să comande ananasul din căruciorul cu prăjituri. Îl asigurăm că, în următoarele treizeci de secunde, va fi scos afară din local. În șuturi. Deși... Deși am auzit că, în urma emisiunii din Capitolul 4, în marile restaurante pariziene a apărut o nouă modă: la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o nouă modă: la sfârșitul meselor, clienții cu dare de mână - adică rușii - își pun frapierele în cap ca să se răcorească. Se poate spune că am deschis o nouă cărare pentru bețivii pursânge. Sau două cărări - să nu uităm de ananasul în oțet, devenit cel mai bun remediu împotriva mahmurelii. Îi așteptăm oricând în restaurantul nostru pe cititorii acestui roman, la o creastă de cocoș asezonată cu coițe de Bresse. Bon appétit! Părerea lui Anghel Nici în Burundi nu e rău
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ulei, zahăr, unt, lapte, nechezol, Murfatlar la litru, brînză de 14,50; la Gostat pentru cîrnați proaspeți și pui frații Petreuș, fără capete și gheare; la Casele de comenzi pentru margarină Rama, lapte condensat, pastă de dinți Maxam compot de ananas cubanez, țigări BT; la Crevedia pentru ouă; la shopuri pentru cafea Alvorada și ciocolată Toblerone; la magazinul Victoria pentru chiloți tetra și cisme de cauciuc; la Menaj pentru Dero și cablu coaxial; la Farmacia 1 pentru vată și medicamente de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
am sèturat de pizza Capriciosa, mè anunțè Șerban, azi vreau altceva! Ceva cu multè carne! Bèrbații mènâncè carne, Matei! Sălățele și florile sunt pentru femei! Tu ce iei? Eu rèmân la pizza Hawaii! Matei declarând, în ciuda observațiilor prietenului sèu, fidelitate ananasului, șuncii și cașcavalului, toate aburinde și presèrate din belșug deasupra unui aluat copt pe vatrè, atât cât trebuie! Șerban mârâie ceva în barbè și-i face semn lui Rudi sè se apropie, Mè bèiete, n-ai ceva fripturè, un biftec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
că nu m-a iubit niciodată. Mă săgetează un fior cumplit de durere și scotocesc disperată după un șervețel. — Nu-ți fă griji, draga mea ! spune o tanti corpolentă din stânga mea, Îmbrăcată Într-o rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală-te pe față, bea o ceașcă de ceai... De unde știți că plânge pentru un bărbat ? se bagă o femeie Într-un costum Închis la culoare, destul de agresivă. E o perspectivă atât de clișeizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de situația politică din Orientul Mijlociu. Mă privește așteptând să-i confirm cumva ipotezele. — Sinceră să fiu, plâng din cauza unui bărbat, recunosc. Metroul se oprește, iar femeia În costum Închis la culoare Își dă ochii peste cap și iese. Tanti cu ananas ridică ochii spre cer. Auzi, foametea la nivel mondial ! spune cu dispreț și nu-mi pot reprima un mic chicotit. Nu-ți face griji, scumpo. Mă mângâie blând pe umăr, În timp ce eu mă șterg la ochi. Bea un ceai, mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
poate de cald. — Da, am o foarte bună prietenă, spun cu un nod În gât. Dar tocmai a aflat de pe un post național de televiziune că am avut fantezii lesbiene cu ea, de care nu i-am spus. Tanti cu ananas mă fixează câteva clipe În tăcere. Bea un ceai, rostește Într-un final, cu mai puțină convingere. Și... mult noroc, scumpa mea. Ies fără grabă din stația de metrou de pe strada noastră. Când ajung la colț mă opresc, Îmi suflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]