841 matches
-
nu lucrez tot mai puțin. Când văd noul sistem, nu-mi doresc decât să părăsesc acest Teatru Liric care mă termină". Ulterior, îi scrie mamei sale în aceeași notă și-i povestește despre incendiul de la "Manutention", care încântă spiritul său anarhist: "Am asistat la incendiul de la "Manutention", de care m-am apropiat cât de mult am putut. A fost cel mai frumos spectacol la care mi-a fost dat să asist și-mi pare rău că nu au mai ars încă
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
se numără Stirner, Proudhon, Bakunin, toți trei oferind propriile temeiuri pentru care o dezordine rezultată din lipsa unei autorități politice este preferabilă unei puteri instituționalizate. Ca doctrină, anarhismul a apărut ca reacție împotriva teoriei statului minimal, acesta fiind perceput de anarhiști ca o entitate care nu se îngrijește de nevoile propriilor cetățeni.. Principalele direcții dinspre care au fost atacate teoriile care susțin statul pot fi exprimate prin două idei: orice stat este tiranic, el împiedică libera exprimare socială a individului sau
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
ca având scopul urmăririi unui bine public, acest bine public se transformă în ceva rău, deoarece este impus și, deci, contravine libertății individului. Marxismul, ca doctrină de stânga, împrumută o parte din ideile anarhiste despre stat. Karl Marx accentuează ideea anarhiștilor conform căreia statul este un instrument de lupta de clasă, el reprezentând interesele clasei aflate la guvernare și nu interesele cetățenilor, în schimb trece în umbră ideea acestora despre libertatea absolută a indivizilor. Doctrina marxistă susținea nevoia implicării statului în
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
distrugerea statului existent ca principala sursă a asupririi și exploatării oamenilor. Anarhismul distruge un edificiu pentru a crea un altul, ordinea statală este înlocuită cu ordinea născută din libertate. Anarhismul a fost teoretizat, pentru prima oară, de către William Godwin. Primul anarhist declarat este, însă, Pierre-Joseph Proudhon, care, în cartea "Que-est-ce que la propriété?" ("Ce este proprietatea?"), realizează prima critică economică a statului. Din Europa, anarhismul se extinde și în SUA. Scriitori ca Benjamin Tucker, Lysander Spooner, Josiah Warren pun bazele unui
Anarhism () [Corola-website/Science/298617_a_299946]
-
este, însă, Pierre-Joseph Proudhon, care, în cartea "Que-est-ce que la propriété?" ("Ce este proprietatea?"), realizează prima critică economică a statului. Din Europa, anarhismul se extinde și în SUA. Scriitori ca Benjamin Tucker, Lysander Spooner, Josiah Warren pun bazele unui curent anarhist distinct față de cel european, acesta caracterizându-se prin pragmatism și individualism. Astfel, există două mari curente anarhiste corespunzătoare locurilor de apariție. S-a conturat un anarhism de stânga (european), bazat pe scrierile lui Proudhon, Nestor Mahno, Errico Malatesta sau Piotr
Anarhism () [Corola-website/Science/298617_a_299946]
-
și prestigiul lui Wiesel, au atras animozități, proteste și critici vehemențe, mai ales din partea unor adepți ai polilor extremi ai scenei politice și culturale și din partea cercurilor anti-israeliene, antisemite și de negaționiști ai Holocaustului. Jurnalistul britanic-american de extremă stânga, troțkist anarhist și „anti-deic”, după cum se autocaracterizează, Christopher Hitchens (pe a cărui "lista neagră", Wiesel se află alături de Maica Tereza, Bill și Hillary Clinton, Henry Kissinger ș.a.) într-un editorial al ziarului "The Nation" îl critică pe Wiesel că în anii 40
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
în iunie 1912, un elev croat a tras un foc de armă contra guvernatorului Croației, ratându-și ținta însă rănind un alt membru al administrației imperiale. Soția împăratului Franz Joseph, împărăteasa Elisabeta, a fost înjunghiată mortal în 1898, de un anarhist italian, în timp ce voia să se îmbarce pe o navă la Geneva. Doar 10 ani mai târziu, un student ucrainean l-a asasinat pe guvernatorul Galiției austriece, anume pe contele Potocki. Un american de origine croată, născut în Wisconsin, care a
Cauzele Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/299912_a_301241]
-
ordinea zilei, iar sindicatele se organizau local. Rebeliunea din piața Haymarket din mai 1886 a demonstrat urgența soluțiilor sociale. În timpul unei demonstrații în masă, 12 oameni, printre care și politiști, sunt uciși după un atac cu bombă. În consecință, patru anarhiști sunt spânzurați, deși nu exista nicio dovadă a vinovăției lor. Evenimentele din piața Haymarket au inspirat în mod direct sărbătorirea pe plan internațional a zilei muncii pe data de 1 mai. În timp ce sindicatele își consolidau organizarea, clasa de mijloc cerea
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
începe să corespondeze cu Proudhon. Legătura dintre Proudhon și Marx s-a terminat prin neînțelegerea ulterioară între cei doi. Proudhon denunță intoleranța lui Marx și "religiunea rațiunii" (materialismul dialectic) pus pe picioare de Marx. Această scrisoare marchează opoziția istorică dintre anarhiști și marxiști. În urma cărții " Sistemul contradicțiilor economice sau Filosofia mizeriei" a lui Proudhon (1846), Marx a ripostat prin lucrarea "Mizeria filosofiei". "Ce e proprietatea? Proprietatea e furt!" "Monarhia universală e în politică ceea ce e cvadratura cercului sau mișcarea perpetuă în
Pierre-Joseph Proudhon () [Corola-website/Science/298748_a_300077]
-
Anarhismul creștin e echivalentul social al anarhismului, ca fiind un curent anarhist bine definit, însă cu implicații spirituale. Se bazează pe învățătura lui Iisus Christos, luată în serios în mod radical, și aplicată de asemenea cu privire la organizarea socială și libertară a ființei omenești. Anarhismul creștin se întemeiază, din punct de vedere social
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
întemeiază pe o legătură personală și directă cu Iisus Christos. Pentru creștin Dumnezeu e tată, și nu stăpân, iar creștinul se consideră fiu adoptiv al lui Dumnezeu, și nu sclav. În anarhismul creștin, aceasta se cheamă schimbare de dialectică. Creștinul anarhist crede în viața veșnică, dar nu așteaptă parusia cu mâinile în sân. Prima scriere creștină cu idei anarhiste a fost Regula monahală a sfântului Benedict de Nursia. Călugării benedictini trăiau la început după un mod de viață ce ar putea
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
care nimeni nu era nici sărac, nici bogat, și unde toți erau egali, iar viața de zi cu zi se baza pe mutualitate. Voind să trăiască aceeași experiență a originilor, mișcarea anabaptistă trăia în Germania veacului XV după un model anarhist. Unii trăiau în obști care nu aveau de-a face cu guvernământul din timpul respectiv. Mormonii, la început, trăiau ca anabaptiștii. Cel mai recent, comunitatea Fericirilor - mișcare romano-catolică de obârșie francofonă - trăiește tot după un principiu asemănător. Totuși, nici unul din
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
articuleze gândirea pe acțiunea concretă, pentru a ajunge la o lume mai dreaptă. Lev Tolstoi e un scriitor creștin rus, conoscut pentru faptul că a redactat principii anarhiste, la care a ajuns datorită credinței. De altfel, nici nu se autonumea anarhist. A scris cărțile "Împărăția lui Dumnezeu e înlăuntrul vostru", precum și "Părintele Serghei", cărți în care expune o filosofie destul de asemănătoare celei a lui Bacunin cu o critică a statului, a capitalismului, a exploatării, precum și denunțarea clerului și a fățărniciei Bisericii
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
de 403.815 locuitori, având următoarea structură etnică: Locuitorii din Odesa au avut mult de suferit din cauza războiul civil rus (1917-1922) care i-a dezbinat, rușii fiind împărțiți între „albi” (țariști) și „roșii” (comuniști), ucrainenii între „radiști" (naționaliști) și „mahnoviști” (anarhiști), evreii și celelalte minorități luând partea unora sau altora dintre aceste forțe, fără să uităm forțele de ocupație germane (aprilie-noiembrie 1918) și anglo-franceze (1919-1922). La începutul anului 1918, orașul a fost capitala Republicii sovietice odesite condusă de Vladimir Iudovski și
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
Engels, pe care îl va revedea la Paris, în mica comunitate de exilați germani. La Paris, Marx scrie pentru scurt timp pentru "Deutsch-franzoesische Jahrbuecher", și face cunoștință cu poetul german Heinrich Heine, cu socialistul francez Pierre-Joseph Proudhon, ca și cu anarhistul rus Bakunin. În această perioadă, Marx ia, pentru prima oară, contact și cu mișcarea muncitorească, implicându-se într-o organizație secretă comunistă, numită "Liga celor drepți", devenind socialist și comunist. În această perioadă citește economie politică și scrie profundele și
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
căuta un gentelman [The Right Honourable] ca el acolo?" Biograful Roy Jenkins sugerează că s-a dus acolo pentru că „nu putea rezista fără să vadă aceasta” și că nu a dat comenzi. O altă istorisire spune că poliția căuta un anarhist și criminal letonian, aceasta prinzându-l într=o casă. Churchill, a chemat Scots Guards din Turnul Londrei și, purtând un joben și un palton, a condus operațiunile. Casa a luat foc iar Churchill a oprit pompierii să stingă focul pentru ca
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
contextul de oprimare și exploatare și pe de altă parte îndemna la lupta revoluționară și la înrolarea în mișcare. Din punct de vedere estetic, a preluat formule clasice, pe care, asemeni modelului propus de revoluția culturală chineză, dar și teatrului anarhist latino-american, le-a pus în slujba ideilor revoluționare:</spân></spân></spân></p> „Sendero Luminoso</spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> folosește ca bază de pornire modalități artistice consacrate, care sunt
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
anticlerice ,care au amenințat hegemonia bisericii în Spania,provocând biserică să îi acorde sprijin lui Francisco Franco în revoltă de cinci ani mai tarziu.In Războiul Civil care a urmat,aproximativ 7000 de preoți au fost omorâți de către comuniști și anarhiști din zonele republicane. Francisco Franco a iesit victorios din războiul civil spaniel și a restabilit monarhia spaniolă în 1947, proclamându-se președinte. Dar Don Juan Carlos de Borbon a refuzat să primească de la el coroană, iar Spania a devenit un
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
strâns de gât în leagăn". Războiul s-a dus în principal între "Roșii", care erau comuniștii și revoluționarii, și "Albii", care erau monarhiștii, conservatorii, liberalii și socialiștii care se opuneau "Revoluției bolșevice". A mai existat un grup al naționaliștilor și anarhiștilor cunoscuți ca "Verzii", sau ceva mai târziu cunoscuți și ca "Negrii", care au jucat un rol mai puțin însemnat în război, care i-au hărțuit atât pe Albi cât și pe Roșii, iar uneori s-au bătut între ei. În
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
pe germani să reînceapă ostilitățile. Alți socialist-revoluționari de stânga au capturat câțiva bolșevici de frunte și au încercat să ridice unitățile militare ale Armatei Roșii împotriva regimului sovietic. Sovietele au reușit să înfrângă revoltele locale organizate de socialiști-revoluționari și de anarhiști. Lenin personal s-a scuzat pentru asasinat, deși represalii germane erau puțin probabile datorită luptelor de pe Frontul de Vest. S-au efectuat arestări în masă ale socialist-revoluționarilor și, după încă două acte teroriste din 30 august, asasinarea președintelui CEKA din
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
politic (democrație). Astăzi, socialismul cuprinde într-un mod foarte larg și general pe toți cei ce doresc schimbarea organizării sociale în vederea obținerii unei mai mari justiții sociale: el îl include atât pe socialiștii marxiști, cât și pe social-democrați și pe anarhiști. Aceste curente se înfruntă în probleme fundamentale: pentru sau contra statului, pentru sistemul parlamentar sau pentru democrația directă. În privința teoriilor socialiste se pot deosebi: ul marxist = teorie politică bazată pe concepția materialistă a istoriei și caracterizată prin luarea drept obiectiv
Socialism () [Corola-website/Science/298472_a_299801]
-
între săraci și bogați, între exploatați și exploatatori, așa cum fac marxiștii. Critica lor se îndreaptă împotriva capitalismului, sistem ce are consecințe nefaste asupra dezvoltării omului. Principalii socialiști utopici au fost: Gracchus Babeuf, Charles Fourier, Robert Owen, A. Blanqui, Saint-Simon. Socialismul anarhist (libertar) = exprimă o critică radicală a societății și a tuturor formelor de guvernare ce stau stavilă unei dezvoltări armonioase a individului și care îl constrâng la corupție. Principalele figuri ale socialismului libertar sunt: P. J. Proudhon, Mihail Bakunin, Piotr Kropotkin
Socialism () [Corola-website/Science/298472_a_299801]
-
bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști. Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câțiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre aceștia au fost condamnați la moarte (doi având
Ziua Muncii () [Corola-website/Science/307015_a_308344]
-
Murray Newton Rothbard (n. 2 martie 1926 - d. 7 ianuarie 1995) a fost un anarhist individualist american, autor și economist al Școlii Austriece, care a contribuit la definirea libert arianismului modern și a popularizat o formă de piață liberă numită anarho-capitalism. Rothbard a scris peste zeci de cărți pe subiecte de economie, filozofie și istorie
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
90% din timp. Friedman este mare, cu excepția domeniului banilor, așa că se concentrează pe bani. Rothbard a combinat economia laissez-faire a profesorului său Ludwig von Mises cu vederile absolutiste asupra drepturilor omului și respingerea statului, pe care le-a dobândit studiind anarhiștii individualiști americani ai secolului al nouăsprezecelea, cum ar fi Lysander Spooner și Benjamin Tucker. El a conectat aceste opinii la unele mai moderne, scriind: Există, în corpul de gândire cunoscut drept economia austriacă, o explicație științifică a funcționării pieței libere
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]