2,471 matches
-
dea însemnătatea (...) ce avea altă dată"1331. Portul orașului Mangalia "servă la puține comune"1332. În ciuda acestui fapt, Remus Opreanu își exprima convingerea că "guvernul va îngriji și de acest port, ca să-l facă accesibil vaselor ce nu pot acum ancora"1333. În privința dezvoltării comerțului în județul Constanța, Remus Opreanu făcea mențiunea că "târgul vestit de la Medgidie ce are loc de două ori pe an în Iuniu și Octombre (...) s-a redeschis în anul trecut"1334. O situație cu totul aparte
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de cereale din cele patru ce se clădesc și instalația pentru exportul petrolului"2998. După citirea documentului, "suveranii și suita lor (...) vizitează silozurile și asistă la încărcarea navei "Iași" cu cereale"2999. Odată încheiate operațiunile de încărcare, nava Iași "ridică ancora și se îndreaptă spre largul mării, luând drumul către Anglia, unde duce cerealele noastre"3000. Ulterior, a avut loc inaugurarea instalației de încărcare cu țiței a vapoarelor, fiind încărcat primul vas maritim. Festivitățile de inaugurare a portului Constanța s-au
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
o superstiție care zicea că fluieratul face acalmia și mai grea. Diminețile de pe San Juan Baptista încep cu spălatul punții. Mateloții japonezi sunt cei care fac toată munca de jos: spală puntea, încearcă parâmele tot timpul, curăță rugina de pe lanțurile ancorei și fac capelajul, pe când marinarii spanioli stau de cart și la cârmă, transmit ordinele venite de la căpitan și de la secund și lucrează în cabina timonierului. Culoarea oceanului se schimbă în felurite chipuri în fiecare zi sau mai degrabă, în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
învelită în hârtie tare la apă. Comandantul s-a bucurat ca un copil de sabia japoneză pe care i-au dăruit-o solii și ne-a dat încuviințarea să ne urcăm la bordul corabiei Santa Veronica. Vasul urma să ridice ancora îndată ce se mai potoleau vânturile acelea puternice. Apoi își ceru iertare de la Hasekura și de la Nishi pentru încercările prin care fuseseră siliți să treacă solii japonezi. Ne-am întors la mănăstire și în seara aceea am găsit într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ale unor dări de seamă sosite din partea unei mănăstiri franciscane din Manila. Am aflat că asuprirea creștinilor pe tot cuprinsul Japoniei a început în luna februarie a anului ce a urmat plecării noastre. Chiar în timpul când noi așteptam să ridicăm ancora din Havana, în Japonia, bătrânul așezat în scaun de catifea dădea atunci pe neașteptate un edict prin care nu numai misionarii, ci și credincioșii japonezi erau alungați din țară și prin care venerarea credinței creștine era oprită pretutindeni în Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ordin să Încetăm evacuările? Chiar că mi-era teamă când am ajuns, În dimineața aia. Turcu’ avea tot felu’ de baterii și-ar fi putut să ne spulbere de pe apă.Trebuia să intrăm până ajungeam aproape de chei, acolo să lăsăm ancorele și să bombardăm cartierul turcesc. Ne făceau ei praf, dar la o adică Îi făceam și noi praf și pulbere. Au tras doar câteva salve cu obuze oarbe când am ajuns În port. Și atunci a venit Kemal și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
buturugă și o ciopârți În așchii pentru cort. Le tăia lungi și destul de puternice, ca să stea bine-n pământ. Acum, că scosese cortul și-l Întinsese pe jos, sacul rezemat de un pin părea mult mai mic. Nick făcu o ancoră: legă o frânghie de un pin și trase celălat capăt spre altul, ridicând astfel cortul. Atârna pe frânghie ca o pătură pe sârma de uscat rufe. Nick lărgi gaura pe care o făcuse În lateralele pânzei și cortul Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
hublourile erau Închise bine și puteam să văd cum strălucesc ferestrele sub apă; vedeam tot pachebotul. Cel mai mare vas pe care l-am văzut În viața mea zăcea acolo și i-am parcurs toată lungimea; pe urmă am aruncat ancora, mi-am luat schiful de pe puntea din față, l-am lăsat la apă și am Început să vâslesc, cu toate păsările alea În jurul meu. Aveam o lupă și abia o puteam ține, așa-mi tremura mâna. Din ce puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nisip. M-am uitat după rechini, da’ nu erau. Dacă ar fi fost, puteai să-i vezi de departe. Atât era apa de limpede și atât de alb nisipul. Aveam În schif un cârlig mare pe care-l foloseam În loc de ancoră; l-am tăiat și m-am lăsat tras de el. M-a dus direct În jos și am trecut de hublou, de care m-am apucat, dar nu m-am putut ține, și cârligul mă trăgea tot mai jos, lunecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să merg cu copilul acela nerecunoscător!“. Și cu asta a ieșit clătinându-se din cameră. Când ne-am urcat În barca ce ne ducea la Haiphong, m-am gândit cu groază la ce făcusem. Stăteam pe punte În timp ce barca ridica ancora, sub cerul negru plin de stele și galaxii, și-mi imaginam ce viață luminoasă ne aștepta În țara cea nouă, dincolo de orizont. Ne duceam În America, unde era atât de multă bucurie Încât nu era nevoie să o numești noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de celuloid cu care a fost înmormântat gornistul toate găsite la deshumare, după șapte ani de la deces. Pe partea interioară a capacului era prinsă în piuneze o factură de la "Antrepriza de Pompe Funebre", cu antet și un blazon figurând o ancoră și o inimă cu aripioare, încadrate de doi îngerași. Chitanța era o "Notă provizorie pentru furnizarea următoarelor obiecte la înmormântarea defunctului". Urma înșiruirea recuzitei și a tuturor serviciilor pe care le putea asigura antrepriza, iar în dreptul fiecărui articol cel care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din Galați. Octombrie Depune la direcția Teatrului Național din București dactilogra ma piesei sale Oameni feluriți pentru "o eventuală reprezentare". 1929 ianuarie Apare în "Gazeta literară" un fragment din Romanul lui Mirel, apoi în mai apare ca volum la editura "Ancora". Călătorește din nou în Franța. 1930 17 ianuarie Premiera piesei Oameni feluriți pe scena Teatrului Național din București. 15 mai Începe colaborarea la "Vremea". Piesa Oameni feluriți obține premiul "Al. Gh. Florescu" al Societății Autorilor Dramatici, în valoare de 25000
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de celuloid cu care a fost înmormântat gornistul toate găsite la deshumare, după șapte ani de la deces. Pe partea interioară a capacului era prinsă în piuneze o factură de la "Antrepriza de Pompe Funebre", cu antet și un blazon figurând o ancoră și o inimă cu aripioare, încadrate de doi îngerași. Chitanța era o "Notă provizorie pentru furnizarea următoarelor obiecte la înmormântarea defunctului". Urma înșiruirea recuzitei și a tuturor serviciilor pe care le putea asigura antrepriza, iar în dreptul fiecărui articol cel care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fiecare zi câteva ziare, pe care Însă nu le citea, ci se mulțumea să decupeze diferite poze, lipindu-le pe pereți. Bătrânica nu mai știa În ce timp trăiește, uneori naviga În trecut, alteori mintea ei căuta să-și Înfigă ancora și În viitor. Nu ținea nici un fel de sărbători, dar se ruga În patul ei, invocând În fiecare seară un alt zeu, rostind rugăciuni În limbi necunoscute Mașei. „Pentru mine, spunea, Paștele-i În fiecare zi. De aceea nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dungi bej și crem. Sheba nu mai văzuse un colțar cu trei piese înainte, zice ea. Nu “în realitate“. Priveliștea a amuzat-o. „Era ca și cum aș fi întâlnit un clovn cu o lacrimă pe obraz sau un marinar cu o ancoră tatuată pe braț.“ Cealaltă cameră de la primul etaj era dormitorul părinților lui. Connolly a ezitat când să deschidă ușa, iar Sheba, dându-și seama că observațiile ei ironice ar fi adăugat și mai multă tensiune, n-a mai zis nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
îmi clătesc speranțele ochii râd apoi ca turbata la marginea zilei minciuna că o să mă fac eu mare mare de tot - mărturii din livada cu meri 4 joi când pleci milioane de corăbii paralizează la țărm dintr-o dată milioane de ancore plesnesc marea asta pitică iar peștii nici nu mai dau din aripi. ci din ancore. ca și cum și-ar lega cerul de adânc. ca și cum ar trasa o linie între nu a fost // nu va fi se face liniște se moare pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fac eu mare mare de tot - mărturii din livada cu meri 4 joi când pleci milioane de corăbii paralizează la țărm dintr-o dată milioane de ancore plesnesc marea asta pitică iar peștii nici nu mai dau din aripi. ci din ancore. ca și cum și-ar lega cerul de adânc. ca și cum ar trasa o linie între nu a fost // nu va fi se face liniște se moare pe nerăsuflate. ori se trăiește totuna nici viața nici moartea nu-și mai știu conturul când
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
suflet... pe degetul muntelui pereche mi-am încolăcit aura sufletului obosit și stingher peste care am simțit zăvorul inimii tras cutie de suflet în adâncul peretelui ce tresaltă în înlănțuirea tangentă a piepturilor aprinse de scâncetul dorului scăpătat din lanțurile ancorei m-am cuibărit în răsuflarea-i dulce de briză din pumnii căuș să-mi pun pe frunte candelele răsăritului din noapte... Gabriel DRAGNEA Petre Rău - Antologia “Cuvântul ca o pradă”, Editura InfoRapArt, 2012 Din prefața semnată de Ion Machidon a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
l-am auzit cum își măsoară timpul. Era un pendul vechi ce se leagăna pe o umbră sub razele stinse de lună albastră. Timpul atras de vortex-ul său într-o cutie de lemn băițuit se lăsa mărunțit de ticăitul unei ancore cu brațele ridicate spre vise, în timp ce roți de metal se învârteau obosite în același sens, strivind între dinți clipele de monotonie. Așteptam încordat momentul în care să se spargă rutina sub sunet de clopot și-mi acordam în minte prin
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a ajuns șef de secție, a fost foarte fericit că a reușit oarecum să stăvileaseă alunecarea de pe panta vieții... — Și totuși ai plecat, nu? — Dar nu din cauza visurilor. După el, autorizațiile te ancorau mai bine În viață. — Dar cu atîtea ancore la o barcă atît de mică sfîrșești prin a ajunge un visător, nu? Dacă nu s-ar fi folosit de ancore, ar fi plutit... Puse Încet, Înapoi pe masă, paharul pe care-l ridicase la buze și se lăsă pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ai plecat, nu? — Dar nu din cauza visurilor. După el, autorizațiile te ancorau mai bine În viață. — Dar cu atîtea ancore la o barcă atît de mică sfîrșești prin a ajunge un visător, nu? Dacă nu s-ar fi folosit de ancore, ar fi plutit... Puse Încet, Înapoi pe masă, paharul pe care-l ridicase la buze și se lăsă pradă tăcerii ca și cînd ar fi fost purtată de gînduri undeva departe. Precum o floare care se veștejește, filmată cadru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și înțelegea să fie recunoscut ca atare de către toți principii islamului. Cât despre mine, după regăsirea de la Jijil, o pornisem iar la drum. Obosit să mai rătăcesc și frustrat de experiența mea cairotă, prea abrupt întreruptă, trăgeam nădejde să arunc ancora la Tunis, măcar pentru câțiva ani. Mă îmbrăcasem din capul locului după moda țării, purtând un turban acoperit de un văl, hrănindu-mă cu bazin, iar uneori chiar cu bessis, ajungând chiar să înghit un dăunător preparat numit el-haschisch, amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o baie, să luăm o masă bună, să tragem un pui de somn, și ne-am regăsit cu toții în port, înveșmântați cu straie noi și dați cu parfumuri. Cel mai frumos galion al lui Abbad ne aștepta, gata să ridice ancora spre Tunis. Un ultim cuvânt scris pe cea din urmă filă, și iată deja coasta Africii. Albe minarete din Gammarth, nobile rămășițe ale Cartaginei, acolo la umbra lor mă pândește uitarea, spre ele se abate viața mea după atâtea naufragii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu se pot schimba, și în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, 19. pe care o avem ca o ancoră a sufletului, o nădejde tare și neclintită care pătrunde dincolo de perdeaua dinlăuntrul Templului, 20. unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, cînd a fost făcut "Mare Preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec." $7 1. În adevăr, Melhisedec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
comandată de căpitanul Morovan, vechi prieten al măriei sale. Veți porni spre mare Înainte de venirea iernii. Veți ajunge la strâmtoarea Bosfor suficient de devreme ca să puteți intra În portul Istanbul, dar suficient de târziu pentru ca iarna să vă Împiedice să ridicați ancora pentru Mediterana. Veți fi nevoiți, deci, să rămâneți acolo până la reluarea traficului maritim. În felul acesta, șederea voastră va fi perfect justificată. Corabia va ancora cât mai aproape de catedrala Sfânta Sofia. Dar nu veți rămâne la bord, ci veți Închiria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]