950 matches
-
a se simplifica din nou ca semn. Așa cum există o epurare a sentimentului religios care împinge la eliberarea de orice religie ateismul, stadiu suprem al teologiei -, sentimentul artistic poate merge cu ameliorarea până la a dori dispariția "artei", a trusei ei anecdotice și a "migălelii" ei. În punctul cel mai sofisticat se impune cel mai auster. Când arta modernă, de pildă, le descoperă pe cele primitive, arta din Africa și Oceania, geometrizarea formelor și ritmurilor vizuale prefigurative, își recapătă elanul pentru un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ca și colecționarii, au o oarecare dificultate în a expune, depozita sau propune "modele generative" de posibilități, oferite imaginației ludice a vizitatorilor. Un software nu este un opus, ci o matrice de operații nenumărate. Această lipsă de monumentalitate poate părea anecdotică și se vor concepe cu siguranță noi moduri de circulație pentru "artele tehnologice" (cum se numesc artele specifice erei vizuale). Mai rămâne interesantul statut al acestor opere deschise tuturor, pentru care "funcția de autor" devine, poate, anacronică. Cum toate firmele-ateliere
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru a-și difuza mai bine lucrările și a le pune în valoare (cum făcuseră pictorii clasici cu ajutorul gravurilor). Până la momentul când marii fotografi, instalându-se în propria poziție estetică, se vor folosi de pretextul-sculptură pentru a face fotografii frumoase, anecdotice sau metaforice 98. Astăzi, realul sculpturii, a treia dimensiune, reclamă contactul direct. Sculptura va reveni în grații, desigur, odată cu holograma (sau cu procedee înrudite ameliorate), un simulacru optic va restitui nu doar volumul, ci și nuanțele modelului, jocul luminilor și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ele însele deloc comice"28. Dintre studiile foarte recente, cel al Adrianei Ghițoi pune în valoare "teatralitatea"29 ca pricipiu unificator al operei și demonstrează că o trăsătură fundamentală a caragialismului este transformarea publicisticii în literatură prin stilul îngrijit, concentrat, anecdotic, polifonic, esențialmente teatral. Explorând aceeași dimensiune a creației caragialiene, gazetăria, Ioana Părvulescu descoperă explicații atăt pentru actualitatea operei în epocă, cât și pentru rezistența ei în posteritate, în faptul că " formula lui Caragiale, arta lui poetică este ziarul"30, acesta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
evenimente existențiale, istorice, și să ajungă astfel a-și epuiza înțelesul pregnant în formele simbolice ale esteticii, moralei sau istoriei. Mitul este făcut din pregnanța simbolurilor pe care le pune în povestire: arhetipuri sau simboluri adânci, sau doar simple sinteme anecdotice."422 Mitul este îmbinarea reciprocă dintre imagine și simbol, afirmă Gilbert Durand 423, imaginea, vizuală sau verbalizată, fiind, conform lui Wunenburger, intermediarul între percepție și concept, un "continuum indivizibil între un sens propriu și unul figurat, care dezvăluie o veritabilă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
istorie generală exemplară: aceste două aspecte fundamentale se modelează prin intermediul uneia și aceleiași dimensiuni: timpul. Așa cum intemperiile fasonează lent un peisaj, afectându-i părțile cele mai friabile, la fel și gândirea mitică lucrează asupra materiei narative, eliminându-i elementele instabile, anecdotice sau inadecvate, lăsând la suprafață doar blocuri eratice, perfect lustruite prin uz." 73 Pierre Brunel (coord) op. cit., vol. 2, p. 393 74 Citat de Pierre Brunel în ibidem, vol. 2, p. 50. 75 Hehdi Sahnine, în ibidem, vol. 2, p.
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dadaismul; și-a prezentat primul manifest În 1919, În revista spaniolă Grecia. Principalul său teoretician, Guillermo de Torre, Își propunea să unifice toate tendințele avangardei mondiale, să reabiliteze poemul (unde aveau să predomine imaginea și metafora) și să combată confesiunea, anecdoticul, narațiunea și efuziunile sentimentale. În America Latină, cei mai importanți reprezentanți ai său au fost Jorge Luis Borges, González Lanuza, Norah Lange, F. Piñero și R. Ortelli. Valera, Juan. Scriitor spaniol (1824-1905). În anii 1850 devine celebru mai Întâi ca jurnalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
apelînd la imagini, la surprinderea "pe viu" a unei faune și a unei ambianțe. Interesul cercetătorului, axat pe epoca interbelică și pe cea postbelică, se orientează spre figura umană surprinsă pe cît cu putință în pitorescul său, în palpitul său anecdotic. Nu avem a face cu niște copii fidele, cu fotografii din a căror neutralitate s-ar evapora atmosfera unui contact subiectiv, ci cu schițe voit deformate, cu linii îngroșate. Cu tot aerul bonom, cu toată jovialitatea pusă în joc, nota
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
epic, caracterizată prin numărul redus de personaje, limitarea acțiunii la un episod din viața unuia sau mai multora dintre ele și prin simplitatea intrigii. Exemplu: Vizită... de I. L. Caragiale - snoava - specie epică a literaturii populare, de mică întindere, cu caracter anecdotic, în care elementul epic se împletește cu cel satiric; Exemplu: Ciclul snoavelor lui Păcală Genul liric (< fr. lirique < lat. lyricus < gr.lirikos , lyra= "liră") cuprinde totalitatea textelor poetice, în care gândurile și sentimentele autorului sunt comunicate în mod direct, prin
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
urcă în mașinăria de zbor. Ura sa față de englezi e potolită, dar nelimitată. Ea nu se leagă de gustul teribil al porridge-ului, vremea urâtă sau politica imperialistă a Majestății Sale. Dimpotrivă, a fost provocată de-un amănunt mai degrabă anecdotic: fuga verișoarei Emma Maria Frieda von Richthofen cu scriitorul britanic D.H. Lawrence. De atunci, de fiecare dată când își doboară adversarii, Manfred von Richthofen coboară din avion și lasă un buchet de trandafiri roșii pe aripile ciuruite, înainte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-l știi pe Brînzan, o dată te scoate nebună... Aud? Așadar, draga mea moțată, înțeleg că ai ales... PSD? Bravo, știam eu că ai apucături social-democrate!" (Cum a convins Năstase găina să voteze PSD, Evenimentul Zilei, 5 octombrie 2004) Dincolo de aspectul anecdotic și de fabulă al textului de mai sus, dacă notăm cu p propoziția " Premierul a convins găina de la Iernut să țină cu "aripa Năstase"", cu q, r, t, propozițiile "promit că...", "ameninț că..." și "te șantajez că..." din paragrafele următoare
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
și practicate până târziu, în Evul Mediu. În legătură cu utilizarea mătrăgunei, lui Dioscorides i se atribuie prioritatea în privința utilizării termenului de anestezie. Dar, orice istoric riguros al anesteziei îi va revendica începutul, va trebui să țină seamă - desigur într-un sens anecdotic - că această «specialitate» a apărut încă de la apariția biblică a femeii pe pământ ! Creatorul, «primul anestezist», înainte de a fi chirurg, l-a „adormit” pe Adam pentru ca, «operându-l», să o creeze din coasta sa pe Eva., dar, secretul acestui gest
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
altora, decât o persoană care-și e sieși stăpână, manifestându-se ca un om „devotat fără a fi măgulitor“6 și - ca să vezi cum sunt timpurile! - chiar rus și sincer. În ce privește acest ultim atribut, trecuse chiar prin câteva nostime întâmplări anecdotice; însă generalul nu-și pierdea cumpătul nici în cazul celor mai amuzante, mai anecdotice întâmplări; în plus, avea noroc, chiar și la cărți, și juca pe sume foarte mari, în mod intenționat neascunzându-și această, zice-se, mică slăbiciune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
devotat fără a fi măgulitor“6 și - ca să vezi cum sunt timpurile! - chiar rus și sincer. În ce privește acest ultim atribut, trecuse chiar prin câteva nostime întâmplări anecdotice; însă generalul nu-și pierdea cumpătul nici în cazul celor mai amuzante, mai anecdotice întâmplări; în plus, avea noroc, chiar și la cărți, și juca pe sume foarte mari, în mod intenționat neascunzându-și această, zice-se, mică slăbiciune pentru cărți, care îi fusese de multe ori și în mod esențial de folos, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
optsprezece ani mai înainte. În vecinătatea uneia dintre cele mai bogate moșii ale lui Afanasi Ivanovici, într-una din guberniile din mijlocul țării, trăia în sărăcie un mic moșier. Acesta era un om remarcabil prin neîntreruptul lui șir de ghinioane anecdotice, un anume Filipp Alexandrovici Barașkov, ofițer în retragere, aristocrat de familie bună, chiar mai bună decât Toțki. Plin de datorii și ipoteci, după o muncă de ocnaș, aproape țărănească, moșierul izbutise în sfârșit să-și aducă la un nivel satisfăcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
științific. Presărate copios cu adevăruri axiomatice frumos prezentate, eseurile sale rămân modele de referință ale genului cum ar fi: Cultură și civilizație, Reforma spiritului I, II și III, Simplismul, Paralaxa gândirii etc. Savuroase și pline de conținut, pornind uneori de la anecdotic sunt și numeroasele schițe și nuvele publicate În paginile Însemnărilor Ieșene Între care: Aporii, Izul Pământului, Ironia Vieții, Dibuiri Sentimentale, Cei plecați, sunt doar câteva exemple. Scientist și raționalist prin excelență, Gr. T. Popa se va Înscrie cu toată ființa
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
elementar, proaspăt și pur, simili-paradisiac, în care fiecare prezență naturală devine un reflector sui generis al ființei elogiate, proiectată într-o inepuizabilă rețea de analogii. Poetul se situează, totuși, foarte departe de ordinea și echilibrul tradițional-romantic, orice coagulare de tip anecdotic fiind evitată. Nu se poate vorbi, de asemenea, nici de precisa conturare a unui „cadru” natural al confesiunii: planurile interferează, sistemul de referință se schimbă rapid de la un vers la altul, fiecare imagine devine un fel de nucleu generativ al
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
închiderea. Însăși poetica avangardistă a lui Voronca gravitând fie în jurul constructivismului, fie al suprarealismului, era de natură să întrețină asemenea scheme de organizare a spațiului imaginar. În varianta sa constructivist-integralistă, exigența, de pildă, a de-subiectivizării poeziei (antisentimentalismul, repudierea retoricii, anecdoticului, cultul „obiectivității” și al sintezei intelectuale aplicate unei lumi a obiectelor ce miza pe senzație, pe o concretețe și plasticitate în stare să ofere o replică verbală materialității lumii date etc.) invita la întoarcerea spre un afară mereu promițător ca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a discursului, se va găsi astfel de cele mai multe ori mediată de simili-reportajul realizat de „aparatul înregistrator” care e ochiul poetului. Intră în joc aici, fără îndoială, și refuzul programatic al „logicii” și „gramaticii”, al limbajului conceptual-reflexiv, a cărui necesară coerență „anecdotică” periclita, ca închidere, apetitul dinamic al unei viziuni de tip simultaneist, prin excelență deschisă, aptă de cuprinderi din ce în ce mai vaste, practic inepuizabile, ale spectacolului vieții moderne. Sfărâmarea, atomizarea discursului se impunea, așadar, iar miza pe imagism devenea o soluție adecvată acestei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
versurile de dinainte de Colomba exigența programatică a „expresiei plastice, stricte și rapide” apare astfel ilustrată în modul cel mai direct în construcția poemului prin juxtapunere (de unde impresia de independență a fiecărei unități textuale și de atomizare a discursului, împiedicând dezvoltarea anecdotică a unei „idei” și facilitând, în schimb, percepția „simultaneistă” a unei lumi-almanah caleidoscopic etc.) și eliptism, reducându-se la strictul necesar elementele relaționale din interiorul versului și accentuându-se astfel sugestia de ritm accelerat, iar pe de altă parte vizându
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
principiul ce prezida la construcția imaginilor, prin care se puneau, de fapt în chestiune chiar fundamentele limbajului liric tradițional. Or, programul poetului viza, - am subliniat acest lucru în mai multe rânduri - tocmai o atare destructurare, ca maximă distanțare față de coerența „anecdotică” a discursului și potențată sugestie a unei dinamici a viziunii bazată pe multiplicarea rețelei analogice, cu voita forțare a asemănării, până la „tabuizarea” (neo)barocă a obiectului și instituirea unui regim de cvasi-autonomie a semnificantului față de semnificat. Cu privire la aceste aspecte s-
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
parte dealul în surpare,/Prin lacrima izvorului eu fug/Cu rădăcina casei în spinare”. Apetența pentru scrutarea aleanului dezrădăcinării e legitimă, fiindcă poemele remarcabile sunt tocmai cele care circumscriu un univers specific post-rural și precar-urban, tratat nu în registrul pitorescului anecdotic, ci prin restituirea atmosferei și a stărilor sufletești (neliniște, provizorat, marasm, frustrări, tensiuni și tânjiri mocnite), cu un fel special și paradoxal de neosămănătorism, rezervele autorului față de ipostazele declasate ale urbanului fiind exprimate prin poezie modernistă. Producția lui V. nu
VICOL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
proză: un fel de jurnal, o corespondență prin internet, comentarii la acestea, pretins livrate (fragmentar și alternat) ca atare, de fapt atent „lucrate”, cu obținerea aparenței de expresivitate involuntară. Și aici se abordează decomplexat sordidul existenței zilnice, fervoarea erotismului neinhibat, anecdoticul, frustrările și inflamările jubilatorii ale cotidianului, reveria și sentimentalitatea (toate rostite în chip violent), iar în ultimă analiză, deși bine ascunse sub carapacea de vitalism agresiv ori de platitudine căutată, marile chestionări existențiale, „partea poetului”. SCRIERI: Din confesiunile distinsei doamne
VLADAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
completări ulterioare, chiar dacă au fost audiate. În plus, însoțirea prelegerii de prezentarea în PowerPoint a ideilor-cheie, poate chiar printate și oferite pentru a fi adnotate, mărește rata de retenție a celor prezentate. Captarea atenției se poate face și prin prezentarea anecdotică a unor aspecte, exemplificarea celor prezentate cu fapte relevante, din cotidian pentru cursanți ori divizarea conținutului în unități mai mici, bine structurate și așezate într-o succesiune logică (ce pot fi discutate, în prealabil, eventual, în perechi), pornindu-se de la
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
reflecție; - ascultare empatică; - ascultare critică; - ascultare distractivă etc. Pentru a încheia aceste considerații asupra comunicării la adulți, cu aplicații în educația adulților, cu precauția necesară pentru ca „ceea ce-i bun să nu eșueze, surprinzător, în rău”, vom reda ilustrativ un citat anecdotic, dar sugestiv, despre cât de funcțională este comunicarea între adulți cu o educație înaltă și cu o remarcabilă forță comunicațională, cum este cazul membrilor Congresului SUA (apud Davidoff, 1987, p. 105): „...ceva straniu se întâmplă zilnic aici: unul dintre noi
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]