954 matches
-
nefăcând intrusului nici o concesie și mârâindu-l necruțător chiar și atunci când gândurile acestuia nu sunt flatante pentru stăpânul casei. Intențiile parodice sunt de altfel evidente de la bun început, lumea lui Anton Șleahtițchi e una caricaturizată, cu un ingredient esențial: o anecdotică a cotidianului, a existenței tumultuoase a grupului de prieteni (Anton află ulterior că Lora, acum logodnica lui Martin, americanul căruia Anton îi va servi de interpret, a fost iubita prietenilor lui, Pleșea și Vio, ultimul fiind și cel care o
Un basarabean în România by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3109_a_4434]
-
fericit pe omul temperamental în constituirea personalității lui E. Lovinescu. Criticul e foarte atent la acest proces extrem de delicat al construcției de sine. E una din coordonatele majore ale Memoriilor, alături de aceea care evidențiază comedia vieții literare prin portrete și anecdotică de semnificație psihologică. Simptomele psihologiei personale, sintetizate în principal în lupta dintre temperament și bovarism, sunt puse, necruțător, în relație cu simptomele vieții literare. E. Lovinescu a legat adeziunea sa la modernism de capacitatea creatoare, deviantă, a rațiunii în raport cu temperamentul
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
de căpetenie al lui Noica, Gabriel Liiceanu îi e infidel în continuare. În epistolele transoceanice adresate fiului d-sale, autorul care odinioară nu ezita a-și tabuiza maestrul propune un amestec "impur" de absolut ideatic și de contingent psihologic și anecdotic, îndeajuns de îndepărtat de austerul model "paideic" noician. Dacă, după cum ni se confesează, gînditorul de la Păltiniș, simțindu-i "sălbăticia" inimii, își propunea a-i civiliza impulsurile de "bun sălbatic", a-i domestici o "animalitate a spiritului", ucenicul își dă în
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
viață, chipuri ale existenței banale, aparent lipsite de orice miză. E drept, de cele mai multe ori, ele conțin un final vag exemplar, o mică perlă de inteligență practică, dar de cele mai multe ori aceasta nu reușește să salveze impresia de ușurătate, de anecdotică, de lipsă de conținut care domină ansamblul. Unele dintre situațiile descrise în aceste proze foarte scurte circulau pe vremea comunismului sub forma unor povești orale, la limita bancului. Ilustrativă este în acest sens povestea bătrînei care, la ieșirea din țară
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
tratare factice, calofilă a exoticului de o manieră bufă, aproape feerică, balcanică, precum la Kusturica, deși nici regizorul sârb nu rămâne monocord dezvoltând în spiritul său ludic-fantast până la parabolă anecdota savuroasă și iute. Nici lui Danny Boyle nu-i lipsește anecdoticul, episoadele existenței lui Jamal K. Malik (Dev Patel) și a fratelui mai mare, Salim, alcătuiesc o istorie coerentă articulată ingenios ca răspuns al fiecăreia din întrebările puse la concursul "Vrei să fii milionar?", care-l scoate din anonimat pe Malik
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
trec de o demarcație inutilă. Nu citim, din păcate, în Amorțire, felul cum intimitatea cu boala ori cu morbul creației distrug ori regenerează o luciditate, un sistem. Sau o identitate. Doar vag. Mult prea vag. Totul derapează în senzația de anecdotică aleatorie, prinsă, când și când, într-un text neîmblânzit. Nu se dezvoltă, de asemenea, o altă dimensiune promițătoare: ambiguitatea personajului, dinamismul incertitudinii și interogațiilor. Prea multe răspunsuri dinainte prescrise, fără ca cititorul să rămână în minte cu un erou emblematic. Soluția
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
alte probleme de ordin psihologic și compozițional, pictorul nu a asociat niciodată figura umană cu imagini anexe. Indiferent dacă sînt portrete sau compoziții, figuri solitare sau grupuri compacte, plasate într-un spațiu presupus interior sau exterior, elementele care să definească anecdotic acel spațiu, care să-i dea autonomie și să-l facă perceptibil în sine sînt cu desăvîrșire absente. Cu acele excepții care au fost invocate în cazul unor compoziții ce integrează și natura statică (Jucătorul de șah) și în care
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
dintre scriitorii lor. Astfel că litera unei opere și linia unui portret se completează și se justifică reciproc în pagina lui E. Lovinescu, într-un continuum viață-text definitoriu pentru întreaga sa creație (critică, epică, memorialistică). Completând, cu mijloace de "pitoresc anecdotic și psihologic", Istoria literaturii române contemporane, Memoriile sunt o operă de reconstituire a unor epoci, ambianțe, climate nu foarte îndepărtate; și una de configurare tipologică, pe un evantai uimitor, larg deschis prin experiența și talentul autorului. Istoria mare se conturează
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
a primit Premiul „Alfred Döblin”, fondat de Günter Grass, laureat al Nobelului pentru Literatură. Juriul care i-a atribuit acum lui Ruge Premiul German al Cărții a apreciat forța epică a romanului firește, în varianta sa definitivă, precum și componentele sale anecdotice, comice, deși în sine, saga ramificatei familii este departe de a fi una veselă. Dimpotrivă, evenimentele narate din 1952 și pînă în anul 2001 sunt focalizate din perspectiva celui mai tînăr membru al familiei, Alexander, alias Sașa, bolnav de cancer
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
cele din urmă de - mai mică ori mai mare, mai restrînsă ori mai extinsă - justiție/injustiție". Pentru a reduce acest balans între "justiție" și "injustiție", autorul își propune să nu țină seama decît de texte, eliminînd "încă din start tentațiile anecdoticului (biograficul defavorizant) ori ale mitului (biograficul favorizant)". Evident, în măsura în care este posibil, întrucît nu se poate face complet abstracție de biografiile celor antologați. Există o mitologie nu numai a persoanei, ci și a textului, iar analiza mitului e deja o recunoaștere
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
cultură umanistă, construită prin accesul la informație și la documentare în toate limbile de circulație ale Europei, el nu avea cum să accepte captivitatea unei singure expresii culturale. Sedus în aceeași măsură de limbajele narative și de cele vizuale, de anecdotica diurnă a realului, dar și de chipurile lui ascunse, de ficțiunea comună și de retorica înaltă a flosofiei și a teologiei, el a încercat, și asta încă de la primele cărți, realizarea unei mari conexiuni: ceva asemănător cu teoria integrată a
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
apare contextualizată de propriul său cadru domestic: "ca să scriu trebuie să urc mai întîi/ scara de lemn sunător/ precum șoarecii care rod noaptea/ bradul proaspăt bine uscat/ o cameră de copil purifică precum varul/ interiorul" (casă). Sau tratată printr-o anecdotică misterioasă: "orbul nimerise o groapă./ copilul plîngea temător/ în întunericul care se lasă dintr-o dată/ în cameră./ prin crăpătura ușii se strecoară singură/ pisica cu ochii aprinși, fosforescenți./ cineva totuși cîntă deși nu-i prezentă/ decît vocea lui liniștită.// precum
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
artistice care, în loc să provoace și să stimuleze, flatează narcisiac și fortifica amăgitor. Nu rafinametul și hieratica interiorizata a unei vagi stilistici bizantine, așa cum ar lăsa pictorul să se înțeleagă, operează aici în vreun fel, ci un decorativism explicit și o anecdotica irepresibila de caricaturist reprimat. Chiar și atunci cînd iese din captivitatea alb-griurilor, care stau în bună vecinătate a lui Mărginean și a lui Vasile Celmare, pentru a adulmeca mireasma unui peisaj înverzit, pictorul nu ajunge prea departe. Se oprește undeva
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
realizate într-o manieră mai analitică, plasate însă la limita șarjei cu caricatură și pregătite parcă să ilustreze un text epic tocmai bun ca partener cultural într-o călătorie cu trenul pe ruta București - Oltenița. De fapt, aceasta fascinație a anecdoticului și a caricaturalului există latent, insă neîntrerupt, în orizontul lui Piliută și, nereprimată, ea ar fi dat probabil artei sale un alt sens și chiar o altă anvergură. Pentru că așa, din combinarea lui Cazimir Malevici cu Ștefan Popa Popa'S
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
unei creativități cu care sculptura s-a așezat, în timp, într-o relație de sinonimie sau chiar s-a indentificat. Celelate două componente sînt, pe de o parte, cel fotodocumentar, în care Apostu se regăsește ca personaj creator, în afara oricărei anecdotici sau tentații a pitorescului, surprins permanent în mijlocul propriilor lucrări ca în vecinătatea unor mari și copleșitoare construcții ale naturii și, pe de altă parte, cel muzeografic propriu-zis; acela care stabilește ritmurile traseului, care impune vectorul de lectură și apoi supraveghează
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
cel care vorbește mai sus - "m-am făcut codoș de cîini", pare a fi Gore Pirgu). Poza lui Caragiale-tatăl, marțială în zeflemea, nu se suprapune peste-a fiului. Ca s-o dovedească, altfel de cum o bănuiam toți, avînd în minte anecdoticul conflict dintre sfarmă-blazon și "cel din urmă boier", amator de steme recompuse, Șerban Foarță face o adevărată demonstrație de forță etimologică, cu poantă: "Kara va s' zică, -n turcă, "negru", / în italiană, gaillo-i galben:/ caragialotul steag e galben,/ ca rapița
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
nășteau copiii. De fapt se mai nășteau copii și în alte camere, fără număr la primărie.” (p.38) Tonul e foarte important și acesta e într-un registru minor și parodic, exact ca la scriitorul italian care rezolvă problema aproape anecdotic în câteva pagini alerte și în linii bine concentrate. Iată un scurt fragment reducând la esențial starea de grație divină, ca într-o povestire pentru copii: „Oamenii nu mai vorbeau decât foarte puțin. Asta începuse în ziua în care descoperiseră
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
de generație. I se părea că nu e îndeajuns de... respectat și prețuit". I. Peltz repetă apoi lucruri știute din Memoriile lui Lovinescu, așa cum ar fi declinarea numelui de Ion Popescu la debutul originalului poet în cenaclu, și relatează fapte anecdotice din timpul stagiului de doctoranzi în Germania a lui Ion Barbu și Tudor Vianu, care au circulat ca un fel de folclor până în vremea noastră. Un alt portret ce merită să fie remarcat este acela al lui Dinu Nicodin, tip
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
1965 în Occident se citează fragmente din carnetele de însemnări ale lui Alexandru Balaci (p. 75-81), fără nici o trimitere bibliografică. Secvența Marin Preda la Paris este o relatare neutră după jurnalul lui Eugen Simion, din care sunt preluate mecanic fragmente anecdotice (p. 82-84). Capitolul Caravanele literare (p. 85-92) transcrie întrebările cititorilor și răspunsurile prozatorului la o întâlnire de la Bacău (nu ni se spune data precisă, ci " pe când scriitorul lucra la Delirul!), dar fără a ne da nici o certitudine despre exactitatea exprimării
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
dramaturg, prozator, sau traducător de poezie americană și sud-americană (recent a apărut César Vallejo, cu aluviuni care sunt exact contrariul lapidarității de Haiku - titlul celuilalt volum de traduceri publicat în 2011) nu străbate, desigur, un teritoriu lipsit de versanții „realismului anecdotic și critic”; dar ceea ce păstrez eu în memorie de fiecare dată, după o lectură din poezia lui Constantin Abăluță, este mai degrabă substratul oriental, acest plan „D” al scrierilor sale. Dacă aș nota, ca într-o algebră mistică, cu „A
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
a remarcat, din nou, Simona Noja, printr-o partitură coregrafică de o elegantă expresivitate, interpretată fără muzică. Dar după acest preludiu promițător, valsuri, polci și cadriluri de Johann Strauss-fiul și Josef Strauss au fost abordate de coregraf numai pe palierul anecdoticului și a unor șabloane coregrafice, din care fantezia proprie răzbătea arareori. Dezavantajul acestei suite a constat și în faptul că ea urma creațiilor lui Kylian, devenind în acest fel o ilustrare a depărtării care desparte arta de divertisment și talentul
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
menține pe această culme, atinsă în volumul mai vechi Tortura pe înțelesul tuturor, atâta vreme cât abordează problematica gravă a fricii și teroarei pe care o instaurase Securitatea; când iese din această sferă, uneori doar subînțeleasă el se cam risipește într-o anecdotică ce poate fi amuzantă și pitorească (vezi "aventurile" erotice neîmplinite ale lui Fănuș Neagu și Nicolae Velea), în relatări despre "munca de teren" și despre viața scriitorilor, desenând, e adevărat, câteva profiluri interesante, unele, din punct de vedere moral, admirabile
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
șezători literare inițiate de Octavian Goga și în 1937, tot la o aniversare a Astrei - 75 de ani. Atunci, în primăvara anului 1967, am asistat și eu la frumoasa și patetica evocare a unor scriitori, cu portrete literare și secvențe anecdotice. La un moment dat, evocându-l pe Caragiale și prietenia lui cu Alexandru Vlahuță, autorul Cocoșului negru a spus: „Caragiale era oaspe de onoare al casei Vlahuță. Când venea i se punea la dispoziție camera, și într-o zi a
„Măsărița de la Blaj“ (Un interesant „document“ de istorie literară) by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5020_a_6345]
-
rezonabil pentru un retor ca Baraschi ( a se vedea rezultatul mai mult decît modest din Piața Caragiale !), însă în nici un caz pentru elipticul Brâncuși, a cărui specialitate nu era, totuși, creația vestimentară. Dincolo de acest episod, mai mult sau mai puțin anecdotic, se pune, de la sine, o întrebare elementară: cum de acest Brâncuși, împins de către garnizoane întregi de hermeneuți extatici în cele mai adînci peșteri platonice și în cele mai înalte levitații budiste, nu s-a gîndit să-i facă un monument
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
reacții ce limitează libertatea prin sine, eul se teme de el însuși, se evita, se exorcizează. O înfățișare mai superficială a unei atari autonegări a eului am consemnat-o, în mai multe rînduri, comentînd tendința centrifugala a optzeciștilor, atrași de anecdotic, descriptivism, reportaj, în contextul moral al unui cinism vizînd deopotrivă obiectul și subiectul discursului lor. Un alt tip de reacție constă în asumarea profundă a eului, pînă în momentul în care acesta se desprinde de sine prin propriile-i motivații
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]