2,942 matches
-
Bloyé trăiau pe atunci ca în convalescență. Ei cădeau puțin câte puțin pe ei înșiși ca niște omeni slabi care s-au înfuriat, ei se abandonau, brusc destinși, după ce au trăit toți acești ani cu cea mai mare atenție și angoasă. Ei își refăceau viața mutilată cu răbdarea unui animal inferior 257... 3) progresia cu temă derivată este mai complexă. Diferite teme apar aici derivate dintr-o hipertemă inițială, datorită unei relații de includere referențială mai mult sau mai puțin închegată
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ori intuită într-o situație oarecare. O altă formă a acestui complex se identifică atunci când omul se simte aruncat în lume, abandonat, pradă însingurării. Este construită atunci o concepție filozofică despre condiția omului în lume, concepție însoțită fie de frică, angoasă, în fața singurătății și dispariției, fie de agresivitate nebunească împotriva lui Dumnezeu, a umanității sau a "destinului". Forma supracompensată a complexului se exprimă printr-un "negativ" la starea inițială, persoana comportându-se practic ca și o "mamă ideală", așa cum ar fi
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
tot felul de scenarii pentru a-l impresiona pe copil, care merg până a-l face să creadă că va merge la închisoare, sau că va pedepsit cumplit de Dumnezeu. Pedepsirea repetată prin privațiuni de lungă durată, impregnarea precoce cu angoasa păcatului, obligația de a spune totul urmată de represiuni și pedepsiri ale părinților, traumatismul datorat unei greșeli morale la care a fost victimă dar la care este considerat vinovat, coincidența fatală între o inițiativă și un accident tragic care a
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
orice responsabilitate, starea de lașitate care derivă de aici otrăvind toate proiectele personale. Apare rușinea de sine și individul se condamnă pentru eșec. Se conturează astfel complexul de eșec, este dramatizat eșecul personal, situațiile sunt abordate cu o stare de angoasă, acuzare de sine, autopersecuții. Idealizat, acest complex se leagă de puritatea morală, de umilință, de concepția că prin comportamentul personal, prin altruism, păcatul poate fi răscumpărat. În forma supracompensată, persoana nici nu bănuiește existența complexului, este mândră de sine, nu
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
puțin și că are mai puține cunoștințe decât celălalt. Dar nu va avea sentimentul profund de a fi mai puțin decât el. Căci acesta este adevăratul sentiment de inferioritate, o boală a ființei. El devine nevroză atunci când provoacă suferință, timiditate, angoasă, teamă, ostilitate, agresivitate, dorința chinuitoare de a-i depăși pe ceilalți, de a-i condamna, de a-i umili, de a fi primul, etc. Sentimentul de inferioritate devine o reacție a întregii personalități în fața oricui și în orice situație. Devine
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
La fel, o persoană suferind senzații de inferioritate va căuta superioritatea. Dacă suferă de sentimente de nesiguranță, va căuta puterea. Dacă se simte dominată, va căuta să domine, etc. - acesta este mecanismul compensației. Senzația de superioritate sau de putere atenuează angoasele datorate sentimentelor de inferioritate și neputință; ea le permite astfel să trăiască prin soluții de compromis. Compensațiile nu suprimă deloc sentimentul de inferioritate, ci îl acoperă cu mantia iluziilor. Aceasta explică faptul că multe persoane reușesc tocmai din cauza sentimentelor de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Teoria lui Durand este de fapt o arhetipologie. Conform acesteia, gesturile dominante sunt identice pentru toți oamenii, formând ceea ce antropologul numește "universalia simbolice". Pentru Durand, simbolul ,,rezultă din imposibilitatea conștiinței semiologice a semnului de a exprima partea de fericire sau angoasă pe care conștiința totală o resimte în fața temporalității"83. Astfel, după Durand, modelul "conștiinței totale" are trei părți: una a ,,semantismului bio-psihic" care desemnează fericirea sau angoasa, una a ,,reprezentării semiologice" și nivelul ,,simbolurilor", unde putem discuta de imaginar. Imaginarul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
din imposibilitatea conștiinței semiologice a semnului de a exprima partea de fericire sau angoasă pe care conștiința totală o resimte în fața temporalității"83. Astfel, după Durand, modelul "conștiinței totale" are trei părți: una a ,,semantismului bio-psihic" care desemnează fericirea sau angoasa, una a ,,reprezentării semiologice" și nivelul ,,simbolurilor", unde putem discuta de imaginar. Imaginarul nu este relaționat decât de simboluri. Teoria lui Mircea Eliade asupra simbolurilor se asociază teoriei lui Gilbert Durand. Eliade afirma că lumea "se revelează" prin simboluri. Simbolul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în același timp a renunța la tot. Scriitura diaristă este, pentru Eliade, autentică pentru că în ea se regăsește o anumită sete ontologică. "Jurnalul, însemnările intime, notele foarte importante, conțin atâta sete de veșnicie"112. Eliade, spre deosebire de alții, refuză deznădejdea și angoasa, pe care el însuși le consideră ca fiind inutile automatisme ale egoismului. Cea mai radicală experiență a autenticității, Eliade o descoperă în spațiul indian, mai exact în filosofia yoga, care îi demonstrează tendințele către concret, către experiența reală, imediată. A
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a incendiat de jur împrejur cerul acestei înserări ploioase, se va înălța într-o zi dragostea?"276, trădează, în fapt, aceeași lipsă a afectivității de care suferă și personajele blecheriene. Plecând de la aceste considerente putem identifica în textul blecherian ,,mecanismul angoasei" pe care Heidegger îl descria în Ființă și timp. Cotidianul, ,,realitatea topică", reprimă autenticitatea confruntării personajelor blecheriene cu posibilul lor ,,de a nu mai fi". Astfel, textele blecheriene descriu o continuă ,,fugă" a personajului, ,,de ceva care e permanent pe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
autenticitatea confruntării personajelor blecheriene cu posibilul lor ,,de a nu mai fi". Astfel, textele blecheriene descriu o continuă ,,fugă" a personajului, ,,de ceva care e permanent pe urmele mele"277, adică de propria lor ființă. Conform teoriei lui Heidegger, rolul angoasei este acela de a pune individul față în față cu sine însuși. Lucrul care angoasează, în cazul lui Blecher nevoia dureroasă de a avea altă identitate, nu face parte din lumea obișnuită, în care personajele suferă de o maladie incurabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sine însuși. Lucrul care angoasează, în cazul lui Blecher nevoia dureroasă de a avea altă identitate, nu face parte din lumea obișnuită, în care personajele suferă de o maladie incurabilă. În acest context, se impune precizarea diferenței între frică și angoasă. Personajele blecheriene sunt angoasate de ceva ce nu aparține lumii în care se situează, dar pe care-l conștientizează dureros posibilitatea de a nu mai fi. Literatura lui Blecher se transformă astfel într-un discurs susținut al modului în care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
modului în care personajul poate să facă față acestei confruntări. De aici, escapadele în ,,irealitatea imediată" și ,,vizuina luminată" adevărate oportunități de confruntare a sinelui cu sine. În Excurs asupra câtorva termeni heideggerieni din Ființă și timp, Gabriel Liiceanu, numea angoasa ,,switch existențial" deoarece rolul acesteia ar fi de a transforma discursul în tăcere, de a face primul pas către posibilitatea întâlnirii cu propria moarte. Emanuel este captiv într-o realitate din care nu poate scăpa. Metafora care descrie poate cel
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
insomnie a vieții"278. Această stare de permanentă conștientizarea a ceva, de imposibilitate de repaos îi va oferi posibilitatea personajului de a se confrunta cu posibilitatea sa ,,de a nu mai fi". Heidegger concepe ființa ca ,,grijă". Din această perspectivă, angoasa este definită ca o ,,grijă permanentă a ființei de a nu mai fi". Este posibilitatea prin care individul poate ieși din ,,cădere", din acea stare inautentică care împiedică confruntarea sinelui cu sine. Personajele lui Blecher învață ,,să prelucreze moarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
deschidere de petale -/ am întrebat-o: cine ești? tu ești?/ și mi-a răspuns: eu sunt!” Exasperat de amprenta telurică a condiției umane, într-o lume în care perfecțiunea și concretul senzorial se exclud reciproc, poetul închipuie ca refugiu împotriva angoasei existențiale un tărâm fabulos, Baaadul, locul „transcendenței desăvârșite a morții”, în care devenirea este abolită. În cetatea imaginată, poetul nu este de găsit nici printre vii, nici printre morți, pentru că Baaadul este, asemenea limbului dantesc, un spațiu nespațial: „!La Baaad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
a prozei polițiste. The Big Sleep, cu sfârșitul său antologic, răstoarnă o întreagă epocă de căutări maniacale ale adevărului, trimițând în zona scepticismului ultim, a desprinderii, printr-o perspectivă metafizică, de realitățile măruntei lumi măcinate de conflicte - o lume a angoasei fără obiect și a disperării insidioase: Afară, grădinile strălucitoare păreau bântuite de stafii, ochi mici și strălucitori mă pândeau din dosul boscheților și parcă însăși lumina soarelui avea în ea ceva tainic. ș...ț Ce mai contează unde zaci după
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Limbii Române) A răspunde într-un anumit fel la o excitare, la o acțiune din afară: ripostă. (Dicționarul Explicativ al Limbii Române) Împotrivire politică, economică a claselor în declin față de orice manifestare a progresului social. Reacții de tip individual: stres, angoasă (pierderea locurilor de muncă), disperare, revoltă. În cibernetică: stabilirea în sistemele de transmisie, în sistemele tehnice automate, în organismele vii și în societate, a unor semnale prin care faza inițială a unui proces este influențată de informația referitoare la starea
GLOBALIZAREA Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
și romanul Meridian, din care publicase fragmente în „România literară”. După absolvirea Conservatorului, tânărul actor își urmează profesorul la Chișinău, unde, se pare, nu a reușit să joace. Anii 1933-1937 sunt pentru el ani de boemă artistică, minată de puternice angoase. Face parte, împreună cu Arșavir Acterian, Pericle Martinescu, Horia Stamatu ș.a., dintr-un grup ce-și zice „Corabia cu ratați”, al cărui salut - „Oisive jeunesse!” - era un vers din Rimbaud. Totuși, se dovedește foarte activ: își reia colaborarea la „Vremea”, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
April. O frapantă noutate o constituie aici emergența eului empiric în eul liric și intensitatea emoției, comparabilă doar cu aceea din bacovianul Plumb. Sensibilitatea reacționează la acel misterium tremendum pe care-l reprezintă moartea, la propriul ego multiplicat, „ipocrit”. Alături de angoasă, în care se aliază groaza și repulsia, survine și o tentativă de apărare, de „fermecare” a monstruos-straniului, de convertire a lui în familiar locuibil. Discursul liric exploatează principiul teatrului în teatru: eul joacă rolul unui actor ce interpretează fie o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
își neagă creatorul, cu a cărui iubită fuge în cele din urmă. Într-o expresie nudă sau într-una travestită când în detașare impersonală, când în simulare a jocului factice, funambulesc, totul stă aici sub semnul sentimentului tragic al existenței. Angoasa morții, a neantului, evanescența vieții, criza de identitate, imposibilitatea comunicării apropie eroul lui B. de personajele literaturii existențialiste. Poet pe scenă, Emil Botta e actor în poezie: în acest sens s-a vorbit pe drept cuvânt despre teatralitate la el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
spiritual. Ca urmare, visul vorbește adesea, în funcție de scenariu, de potrivire sau de nepotrivire între sus și jos, între dorință și realitate. Astfel, gâtul este revelator pentru buna sau proasta comunicare între lumea exterioară și lumea interioară. Gâtuirea și sufocarea exprimă angoasele (vezi Agresiune), tensiunile și amenințările extreme («a fi luat de gâtă, «cu cuțitul la beregatăă), dar și tentativele de împiedicare subiectul să se exprime. Dinte În abordarea simbolică, dinții, la fel ca părul, conțin energie și asigură forța individului. De
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
conștient și inconștient. Respirația poate fi voluntară sau mecanică. Particularitatea sa provine din această dublă natură. Modul în care respirăm este adesea simptomatic pentru starea interioară. Destinderea și starea de bine se asociază cu o respirație regulată și lentă; stresul, angoasa, frica antrenează o respirație rapidă și neregulată. Respirația mai este asociată și cu simbolistica aerului, care, dintre cele patru elemente (împreună cu apa, focul și pământul), este cel mai subtil. Nu poate fi prins, văzut etc. Această specificitate îl asociază în
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
asociat cu ideile de foame și de dorință, dar și de mirare («ni se strânge stomaculă într-o situație neașteptată, la un act de bravură sau din cauza unui comportament neobișnuit); - ficatul este sediul emoțiilor, mai ales al furiei și al angoasei; - rinichii exprimă căutarea purificării; - intestinele sunt legate de excremente (vezi acest cuvânt) și de expulzarea materiilor murdare și poluante; sunt de asemenea asociate cu curajul. A coase Prin asamblarea bucăților de stofă, cusutul este echivalentul simbolic al unirii. În vis
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
unei autorități mult prea puternice. Îi sunt oprimate atât gândurile, cât și acțiunile. Se întâmplă și ca cel ce visează să vadă o ființă dragă, chiar propriul copil, strivit de o mașină, un tren etc. Visul subliniază temerile sale profunde (angoasele referitoare la oamenii pe care îi iubește), dar indică și o legătură afectivă sufocantă, strivitoare și recomandă, în acest caz, o atitudine mai senină și mai destinsă în gestionarea relațiilor. A se rătăci A se rătăci ori a se pierde
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
reală, rătăcirea este legată și de teama de a se rătăci a celui ce visează. Este probabil neliniștit cu privire la drumul pe care îl urmează, la deciziile pe care le-a luat sau pe care le va lua. Visul este mărturia angoaselor sale profunde și, în funcție de derularea sa și de celelalte elemente onirice, arată o concluzie fericită sau, dimpotrivă, nefericită. Biserică Apariția lăcașurilor sfinte în vis dezvăluie nevoile spirituale - conștiente sau inconștiente - ale subiectului. Pune în discuție încrederea subiectului, credința și practica
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]