833 matches
-
decât să se facă de râs. Femeia clatină din cap cu putere. Se adresează judecătorului. Nu, nu, nu. Nu e corect. Nu e vorba că mă fac de râs, onorată instanță. Nu pot să descriu. E o rușine, o rușine animalică, intensă, ca și cum nu ai fi În stare să-ți recunoști propriile mâini sau chip. Uite ce e, știu că Richard, soțul meu, nu are cum să știe dacă lui Emily Îi place broccoli sau nu, dar acest lucru e firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
spusese: bună seara, domnule. Într-un acces de temeritate care i se declanșă astfel, Vladimir își recuperă nota personală de a glumi cu fetele de liceu. Zise: Dacă ți-aș sfâșia cu sălbăticie desu-urile și te-aș supune poftelor mele animalice, ai urla? A fost rândul ei să despice firul în patru: Adică?... Vladimir continuă temerara tatonare: Adică: dacă te-aș viola, ai începe să urli? Melanie păru că se schimbă la față: N-am mai făcut-o, până acum, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de pâine cu chifle crocante, servește vinul și după ce învelește într-un șervet alb recipientul metalic pentru cuburile de gheață, dispare la fel de silențios precum venise. Recepționat din necunoscut, un semnal de alarmă țiuie enervant în urechea lui Marius. Instinctele aproape animalice dobândite pe front îl avertizează că este studiat discret, dar stăruitor. Cercetează atent sala. Reperează imediat locotenentul neamț care zâmbește politicos atunci când ochii lor se întâlnesc. Remarcă gesturile stilate și sigure, dar mai ales privirea intensă a ochilor albaștri din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
partenerul lui, un individ scurt, slăbănog și cu păr lucios de la briantina aplicată din belșug, apucă să-și încarce arma. Dar nu are timp să se bucure de micul lui succes. Bubuitura împușcăturii percutează violent zidurile clădirilor din jur. Urlând animalic, se prăbușește la pământ cu rotula sfărâmată. Următoarea detunătură, face ca țeasta să-i crape ca un pepene copt. Celălalt, văzând figura, ezită câteva secunde. Cuprins de panică, o ia la fugă cu viteză uimitoare. Mai mică totuși decât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fusese chiar curând, dar nici prea târziu ca să nu pot uita. Acum însă descopăr cu groază că ei, cei care mă interogau, erau liberi (și asta se vedea din pofta cu care îmi consemnau depoziția, acele infame gesturi ale ființei animalice care se simte trăind fără opreliști, gestul cu care aplicau o ștampilă, răsfoitul hârtiilor, mâncatul unui sendvici, înghiorțăitul unui pahar cu apă, scârțâitul scaunului sub trupul voinic, ancorat bine în realitate, uitatul pe fereastră, căscatul, rîgîitul, gândul la muierea tânără
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-ar fi răsturnat totul cu mine. "Domnul Petrini e, ca întotdeauna, foarte supărat pe noi, rupse ea vraja, care în realitate nu se rupse deloc, să bem cîte-o țuică, poate îi trece." Și Petrică turnă și băurăm. O foame animalică, dar nu știu dacă tot atât de curată ca a animalelor, ne cuprinse, înfulecarăm, oricum, în tăcere, ca ele. În mod curios simțeam, adică mă uitam la puiul fript din mână și gîndeam: îl mănânc. Și gândul acesta rupse tăcerea: "Ei bine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adevăr, vorba lui Cubleș, trăiam în România, și nu sub ocupație maghiară, nu cumva n-avem dreptul să ne manifestăm sentimentele față de martirii și eroii noștri, când cei care îi martirizaseră de-a lungul secolelor ne provocau? Nu înțelegeam groaza animalică a colegului meu. IV Probabil, gândeam pe drum, că au vrut pur și simplu să-l scoată pe Cubleș din rânduri, să nu mai facă agitație, i-or fi dat drumul mai încolo, deși pistoalele pe care i le înfipseseră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vedere îmi făcea greață, și printre înghițituri îmi povesti anecdota. Îi plăcea mâncarea, era chiar gras pentru vârsta pe care o avea și privirea lui căpătă, înfulecînd, o fixitate de înfometat. Mânca fără pâine, ceea ce mie mi se părea ceva animalic, fiindcă numai omul își combină hrana, în timp ce o felină sau un câine era la o distanță de milioane de ani de om, prin incapacitatea lor de a înghiți, să zicem, când din una când din alta. Numai rața ajunsese pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se apropiase de pat de la început... "Nici n-ar fi trebuit să viu", începuse ea așezîndu-se pe pat. Era grasă, nici ea prea tânără, dar cu o privire în care pofta de viață și bucuria de a trăi aveau ceva animalic și dur care îți stârneau invidia și neliniștea: pe ea n-o speria nimic, iar propria-i moarte o sfida nu prin vreo gândire, ci printr-un impuls vital cinic și nestăpânit. "Nici nu trebuia să vii, îi șopti el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pahar de vin negru. Ei însă îi era chiar foame și mâncă într-o uitare de sine asemănătoare unui animal care se dedă acestei îndeletniciri parcă cu singura conștiință pe care o are, dar care e foarte curată, nu e "animalică", așa cum se zice, fiindcă nu bulimia îl face să înghită, ci instinctul pur. "Bine, domnișoară, îi spusei când pofta ei se potoli, așadar afișezi cea mai inocentă sinceritate spunîndu-mi o minciună. Uiți că eu am fost la pușcărie și știu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar cât de tare și în ce chip de l-au supărat atât de mult pe maiestatea-sa Berilă întîiul? L-au scârbit gurile lor căscate, membrele lor în dezordine? L-au plictisit!? L-au înfuriat sforăiturile lor, pofta lor animalică de somn, pe el care era, poate, un insomniac? Sau se săturase Berilă de atâta libertate și lumină câtă este pe pământ și simțise o mare ispită a ocnei? Asta ar fi o speculație abisală. Cel mai sigur o tot
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
simte curiozitate față de carnea unui bărbat (pentru a o refuza aproape în același timp, din plictiseală, nu din dezgust) se pune-n mișcare doar în fața sculelor formidabile ale negrilor din reviste sau de pe Internet: lungi, curbate, lucioase, desfăcând firesc și-animalic gura prietenului de hârjoneală. Aventurile mele erotice au început deci din mai multe părți în același timp. Au început și n-au început... Pentru mine, nu conta dacă împlinisem șase, treisprezece sau douăzeci și patru de ani, dacă lucrurile se desfășurau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și cu toate astea regimul alimentar, departe de a deveni mai bun, e mult mai rău decât înainte. Există sate mari în cari nu găsești o oca de lapte, o găină, un ou. Cultura vitelor, așadar și alimentele de proveniență animalică, au scăzut în mod înspăimîntător; țăranul nostru e silit de organizația socială, de greutățile ce i le impun esploatatorii străini, să devie vegetarian. Și cu toate aceste cheltuiala de putere musculară ce i se cere, manu militari chiar, este nemăsurat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lașul tuturor facult]ților pe care le sl]vim, le aparține doar ființelor umane. Orice leg]tur] între specia noastr] și celelalte era considerat] degradant] pentru om, sugerând c] spiritualitatea noastr] nu era „într-adev]r” decât o serie de reacții animalice. Aceast] idee de animalitate ca principiu str]în, foarte îndep]rtat de spirit este una str]veche, folosit] adesea pentru a dramatiza conflicte psihologice intense între virtuți și „bestia interioar]”. Sufletul uman apare atunci că un intrus izolat în cosmosul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o pasăre blestemată. În basme, blestemul nu metamorfozează irevocabil. Uneori aceste degradări, rezultate prin schimbarea identității (căci este categoric vorba despre o depreciere, despre o involuție care, În urma unei relații de impunere Între două personaje, Împinge umanul spre sub-uman, spre animalic, vegetal ori mineral), sunt proiectate pe un timp limitat. Un cioban păștea oile În basmul Ioan Voinicu. Vine o pasăre și ciugulește, iar el prinde dragoste de pasărea care, parcă, Îl Îndemna s-o prindă. Când s-a mai dus
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
răspundeți la o chestiune totuși importantă: până la urmă această Românie poate fi guvernată de cineva sau toată lumea se ceartă cu toată lumea? (Antena 1, 15.V.2007) Avem de-a face cu o lăcomie pe care nu o pot numi nici măcar animalică, fiindcă un câine, de pildă, mănâncă și el cât poate, își mai îngroapă un os, după care își vede de treaba lui, pe când tagma jefuitorilor adună cu o furie bezmetică pentru câteva generații de acum încolo (IV:415) Febra debutează
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
și în dreapta, cu un vag surâs pe figură. Finalul însă era mult mai groaznic. Mulțimea care vine de la meci se revarsă peste podeț și malul râului ca un puhoi de pitecantropi scăpați la lărgime. Figuri monstruoase, prostificate, animate de rânjete animalice, dobitoci râzăreți care- i aruncă lui Vuică, năucit de lovitura mortală la cap - „De ce bei, bă ? Ce-ai servit, Cotești, Odobești ? Era sifonu’ tare ? Nu mai bea, bă, că ai să mori !”. Acesta este, indubitabil, poporul român, schimonosit de comunism
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pumn de pământ...îl lasă apoi să curgă încet, vrând parcă să-l cântărească și să-l miroase” Buteau este de fapt un ”Ion francez” în ceea ce privește pasiunea pentru pământ, pasiune transformată în obsesie, pământul devenise ibovnică, fiind asociat cu sexualitatea animalică și nu cu afectivitatea: ”Trecuse un an, și acest prim an de stăpânire fu pentru Buteau o mare plăcere. În nicio vreme, când lucrase pentru alții, nu scornise pământul arându-l atât de adânc: era al lui, vroia să-l
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
orbirea./ Acum nu-mi rămâne decât/ un exercițiu în abis,/ o cale întoarsă,/ un drum răsucit, răsucit./ În mine însumi să încerc/ a mă strecura,/ a mă insinua în gol,/ un vierme răsucit, răsucit./ Oh, și mi-e frică,/ o animalică, o atavică spaimă./ Unde sunteți,/ refugii ale mele?", Emil Botta, Versuri, Editura Eminescu, București, 1971, p. 337. 32 Augustin Buzura, op. cit., p. 357. 33 Idem, p. 34 34 Ibidem. 35 "O, suflete, privește-i! sunt triști și singuratici/ Ridicoli fără
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
indus, cât și de nesiguranța și inadaptarea de moment. După cum rezultă din comentariile de la Începutul acestui capitol, comportamentul câinelui-lup are ca suport principal pornirile lăuntrice rezultate din trăirile și procesele psihice, care, În fapt, se consideră a fi simple instincte animalice, imbolduri sau factori motivaționali, fapt pentru care comportamentul instinctual, despre care vom comenta În cele ce urmează, este cunoscut și sub denumirea de comportament motivațional. Acest comportament instinctual este controlat de mecanisme centrale nemotorii care produc o stare de tensiune
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
din calcul. O astfel de măsură va face să înceteze stagnarea banului, ca și parazitismul și presa, care nu erau fplositoare atât timp cât creștinii erau independenți, dar care lucruri nu mai sunt de dorit sub regimul nostru. Cât de vădită este animalica lipsă a judecății creierului creștinilor! Ei se împrumutau de la noi cu dobândă fără să se gândească deloc că vor trebui să ia aceiași bani, cu dobânzile în plus, din buzunarele statului, pentru a ne achita pe noi! Ce era mai
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
pentru ca cele două forțe să cadă în mod separat sub stăpânirea noastră... Regele evreilor nu trebuie să fie sub stăpânirea pasiunilor, mai ales sub stăpânirea voluptății: el nu trebuie să dea prin nici o parte a caracterului său loc pentru instincte animalice asupra inteligenței sale. Voluptatea lucrează într-un chip vătămător asupra facultăților intelectuale și asupra limpedei vederi, îndemnând gândurile spre partea cea mai rea și mai animalică din activitatea umană. Stâlpul umanității în persoana suveranului universal din sfânta sămânță a lui
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
el nu trebuie să dea prin nici o parte a caracterului său loc pentru instincte animalice asupra inteligenței sale. Voluptatea lucrează într-un chip vătămător asupra facultăților intelectuale și asupra limpedei vederi, îndemnând gândurile spre partea cea mai rea și mai animalică din activitatea umană. Stâlpul umanității în persoana suveranului universal din sfânta sămânță a lui David trebuie să jertfească poporului său toate gusturile sale personale. Suveranul nostru trebuie să fie de o ireproșabilitate exemplară.
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
creația romanescă a lui Rebreanu, aceste simțăminte și manifestări emotive se exprimă prin senzația organică mai întâi.Rebreanu preia și amplifică această notație organică, formula literaturii “tari”, obiective, cu un mare succes,reținând potrivit viziunii naturaliste,în primul rând,aspectul animalic al omului.Cel dintâi care remarcă această calitate estetică determinantă pentru inegalabila operă a lui Rebreanu este renumitul estetician Tudor Vianu, în opera sa fundamentală Arta prozatorilor români. “Sudoarea, setea, frigul, zecile de fiori cari zgâlțâie trupul omului, toate acompaniamentele
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
o pasăre blestemată. În basme, blestemul nu metamorfozează irevocabil. Uneori aceste degradări, rezultate prin schimbarea identității (căci este categoric vorba despre o depreciere, despre o involuție care, în urma unei relații de impunere între două personaje, împinge "umanul" spre "sub-uman", spre "animalic", "vegetal" ori "mineral"), sunt proiectate pe un timp limitat." Un cioban păștea oile în basmul Ioan Voinicu [Oprișan, III]. Vine o pasăre și ciugulește, iar el prinde dragoste de pasărea care, parcă, îl îndemna s-o prindă. Când s-a
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]