743 matches
-
pe cei egali cu el, elegantul nu mai are a se teme de vreun accident; dacă totuși se Întâmplă așa ceva, Înseamnă că este vorba despre una dintre acele lovituri ale sorții pe care nimeni nu le poate ocoli. În Anglia, anticamera este o instituție, iar aristocrația Îi datorează importanți pași Înainte: există puține case fără un asemenea loc, În care se pot discuta anumite probleme. Este o Încăpere destinată primirii celor inferiori. Distanța mai mare sau mai mică existentă Între cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sale vii, corozive, ofensive, devastatoare, autorul lui Dorian Gray fascinează și astăzi prin personalitatea sa uluitoare, În detrimentul operei - rău Înțeleasă, rău interpretată și mai ales rău recuperată. Mană cerească pentru specialiștii „studiilor de gen”, Oscar Wilde strălucește mai mult În anticamera culturii decât În saloanele de onoare, ca „victimă a puritanismului victorian”, ca „personaj tragic”, ca „sodomit”, ca „damnat” și „vicios”. Mult mai rar și oarecum din Întâmplare e prezentat ca autor al unei splendide, grațioase, irezistibil de inteligente opere literare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și să-și stoarcă supușii de aur. Trebuie să-l avertizăm asupra intențiilor celor de la Constantinopol; numai noi o putem face deoarece doar noi le cunoaștem. — Îți dai seama ce-mi propui? S-o fac pe spionul, să ies din anticamera lui Selim pentru a mă duce să-i povestesc lui Kansoh ce s-a zis acolo. Știi că vorbele astea pe care le schimbăm aici între noi, tu și cu mine, în încăperea asta, ar fi de ajuns ca să ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
e bun papa? La ce sunt buni cardinalii? Cărui dumnezeu i se închină oamenii în acest oraș al Romei, cufundat în lux și plăceri? Acestea erau vorbele elevului meu german Hans, în religie fratele Augustin, care venea după mine până în anticamera lui Leon al X-lea ca să mă câștige de partea doctrinei călugărului Luther, în timp ce eu îl imploram să-și țină gura dacă nu voia să-și sfârșească zilele pe rug. Blond, colțuros, remarcabil și încăpățânat, Hans, după fiecare lecție, scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
decembrie 1520 30 noiembrie 1521) În viața mea, ziua de 6 ianuarie din anul acela a fost o sâmbătă fericită! Cu toate astea, papa era mânios. Tuna și fulgera așa de violent, că am stat un lung moment nemișcat, în anticameră, la adăpost de strigătele lui îndărătul canaturilor grele și cizelate. Însă elvețianul din garda papală care mă însoțea primise anumite porunci. Așa că a deschis ușa biroului fără să mai bată, m-a împins înăuntru și a închis-o iute în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o aștepta afară, gata să atace toate magazinele de obiecte casnice din Washington ca să echipeze căminul lor nu tocmai conjugal. Deschizând ușa, avu o mare surpriză. Frunzărind un număr din Vogue al lui Maggie, în mica încăpere ce servea drept anticameră, stătea un bărbat care emana din plin un aer de Washington. La fel ca și Edward, avea o ținută impecabilă: cămașă încheiată până la ultimul nasture, blazer albastru, chiar și în zi de duminică. Maggie nu-l recunoscu, ceea ce nu însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
măcar să vorbească cu ea? O ura chiar atât de mult pe acea Maggie Costello pe care o cunoscuse înainte, încât voia să șteargă ultimele ei urme, înlocuind-o cu o soție nouă, domestică? Stătea năucită pe holul ce servea drept anticameră. Bărbatul îmbrăcat în albastru mai era încă acolo, răsfoind acum Atlantic Monthly. — Nu e momentul potrivit? Îmi cer iertare. Nu, nu, zise Maggie aproape în șoaptă. Apoi adăugă mecanic: —Vine și soția ta? Schiță un zâmbet ciudat. —O să apară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și coasta de pungași a celor mai bășcălioși din capitală nu puteau să-l lase să le scape, era împrejurarea că guvernul, fiind de facto și de jure asediatorul, era în același timp un asediat, nu numai pentru că sălile și anticamerele sale, cabinetele și coridoarele, birourile și arhivele, fișierele și ștampilele erau situate în miezul orașului și, într-un fel, îl constituiau în mod organic, dar și pentru că unii dintre membrii săi, cel puțin trei miniștri, câțiva secretari și subsecretari, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și marea descoperire filosofica a omului. Uitarea - acest uriaș serviciu de salubritate a vieții și a lumii. Plânsul și râsul trebuie distribuite simultan. Nu pe generații. La bătrânețe, incisivii minții nu prea se mai descurcă prin stufărișurile bibliotecilor. Bătrânețea - o anticameră a veșniciei. Marele demolator de statui rămâne timpul. Sclerozata decența de astăzi este extravaganța de ieri. Există vremuri când ne închinăm la statuile pigmeilor. Bătrânețea - o perpetuă negociere cu moartea. Longevitatea ține de ereditate, mișcare, alimentație. Poate și de apatie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a fost ” ! La eschimoși, după ce îți cade prima măsea, semenii te duc pe banchiză și te abandonează urșilor. La noi, te ucid civilizat, în rate. Printre metamorfozele moralei, se află și transformarea impecabilă a binefacerii în măgărie. Neutralitatea poate fi anticamera imoralității. Există și o răscumpărare prin umilință. Coroana și - a pus - o Napoleon I singur pe cap. Coarnele i le - a pus Iozefina. Cearta intelectualilor e cam cum a lăsat - o Socrate. Adică destul de încinsă. Motivele sinuciderii se înmulțesc ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
asfixianta ridică o perdea de ceață care limită vizibilitatea la o sută de metri, astfel că majoritatea pasagerilor de pe Peștele Zburător aveau tot mai mult impresia că erau condamnați să navigheze veșnic peste un ocean care parcă se transformase în anticamera infernului. Acesta era adevăratul Al Cincilea Cerc - locul din care nimeni nu se mai întoarce. Chiar și curajosul Tapú Tetuanúi începuse să simtă cum i se zdruncina încrederea și, la un moment dat, ajunse chiar să creadă că era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în toate școlile: „RĂZBOIUL“. Războiul ar fi predat din primul moment, de la grădiniță, și ar sădi în spiritul copiilor convingerea că nu e deloc vorba de o aventură romantică jucată de eroi chipeși și infirmiere frumoase, ci de o adevărată anticameră a infernului, un sabat satanic în care specia umană se cufundă în adâncurile degradării sale. Ar traumatiza mințile copiilor în așa fel încât, atunci când vor deveni oameni mari, războiul ar fi pentru ei un „tabu“ asemănător incestului. Din ce adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
am vrut să spun asta... arătă spre tot ce îl înconjura: selva și râul. Dar veți admite că nu e normal să tratezi afaceri într-un mediu ca acesta și cu un trib de tăietori de capete așteptând răspunsul în anticameră. Luați loc, îi rugă el. Și să discutăm chestiunea cu calm. Nu cred că e mult de discutat. Acceptați sau nu acceptați soluția cu trenul? — Despre asta e vorba... Lovi pământul de lângă el și sfârșiră prin a se așeza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
chiar În momentul acela, În camera de alături. Am reușit să nu fiu penibil, o vreme am conversat degajat, e drept că eram plicticos ca un prosop. Dar blonda Îmi plăcea, părea de treabă, nu m-a deranjat să fac anticameră cu ea. La un moment dat a ieșit din budoar un tip mai jalnic decât mine, mic, trist și transpirat, nu părea să-i fi priit. După el, grăsulina, Învelită Într-un tricou care abia-i acoperea bucile. Eu, hodoronc-tronc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mic, trist și transpirat, nu părea să-i fi priit. După el, grăsulina, Învelită Într-un tricou care abia-i acoperea bucile. Eu, hodoronc-tronc, am refuzat condițiile. Parcă prea o futuseră mulți pe grasă (În ziua aceea). De fapt, nu anticamera, nici celulita fetei, nici uzura ei, ci teama că n-am să pot normal și protejat m-a făcut să refuz. Bine-am făcut, cred... Nici prețul nu se potrivea cu oferta, dar poate că păream doar mai solvabil, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
două femei în același timp, însă nu era același sentiment. Știam că Sabina era un om de încredere, care ținea la mine. Faptul că era răzbătătoare îmi proteja mie pasivitatea și orgoliul de a nu obține ceva în viață făcând anticameră ori cântând în strună vreunui șefuleț ore în șir pe la berării. Catedra din Botoșani m-ar fi scutit de cele cincisprezece zile de lapte gros pe coridoarele Inspectoratului de Limbi Străine din capitală. Pe de altă parte, Adelina, chiar dacă zurlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
liftului, din care ieșiră doi infirmieri solizi. Se postară în pziție agresivă în fața intrării. Deja la etajul unu, Cosmin izbucni în râs - se pare că aveau de gând să-l anihileze. Le-o luase înainte. Intră ca o furtună în anticamera unde își avea biroul secretara. Surprinsă că intrusul reușise să ajungă totuși până la etajul șapte, tânăra își scutură buclele albăstrii și bâigui că nu se putea pătrunde la domnul doctor, pentru că se concentra înainte de operație. Îl privea speriată, ochii indigo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e clar că nici tu nu-i poți suferi și trebuie să existe un mo... Se auzi o bătaie discretă în ușă și silueta slăbănoagă și solemnă a majordomului făcu câțiva pași reverențioși în cameră. — Se servesc băuturile, domnule. În anticamera salonului. — Mulțumesc, Pyles. Se răsucise pe călcâie și tocmai dădea să iasă, când Mortimer îl opri: Pyles... — Da, domnule. — Te rog, du-te să vezi ce fac copiii. I-am lăsat în camera lor. Erau cu bona Gannet, dar știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care o comandase. Dacă ar fi fost nevoit să-și plătească notele, ar fi băut toată sticla. Cei doi preoți nu răspundeau provocării picadorului. Unul dintre ei zise: — De zece zile stau aici și aștept să-l văd, stau În anticameră toată ziua și el nu mă primește. Ce poți să faci? — Nimic. Ce să faci? Nu te poți ridica Împotriva autorităților. — Eu aștept de două săptămâni, și nimic. Stau și aștept și nu mă primește nimeni. — Asta e, venim dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Dar nu vă sfiiți, nu fiți iepuri, lăsați tremuratul la intrare... Poftiți, dragii mei! Tunetul care urmă invitației zgudui orășelul, iar Scriitorul tresări și... 6 Deschise ochii. Presupuse, instantaneu, că stătuse cu ei închiși în timpul... visului? Filmului? Leșinului Temporar din Anticamera Somnului de Veci? Doamne, o să ajung la balamuc, strigă în gând, dacă nu cumva sunt, deja, acolo, mi-au dat pilulele, mi-au făcut injecțiile cu marmeladă, apoi m-au aruncat în celula capitonată și acum se amuză, privindu-mă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că păream dus; când m-am trezit, m-am trezit de dincolo; „Ai grijă, că eu am fost pe celălalt tărâm“, Îi spun lui A., „sunt imun la moarte sau voi fi deja nemuritor, Întrucât am aruncat o privire În anticamera aceea, m-am uitat măcar printr-o crăpătură, deși eram copil“; ea Îmi ia mâna, o duce la ochi, la buze, mi-o sărută cu atâta dăruire, că iar mă Întreb Înfrigurat dacă asemenea gesturi mă pot minți. E sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Intrarea interzisă Elenă Marin Alexe Tu calcă pe vârfuri în anticamera sufletului meu, tine-ți respirația să nu trezești rânduri scrijelite de dor. Pe poliță veche uitată de vreme lungă, nu-ți lasă privirea, să nu atingi din întâmplare risipite clipe. Deși nedumerita, arunc mantia tristeții peste umărul gol și te
Intrarea interzis? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83282_a_84607]
-
Și, mai cu seamă, se le țină pe fetele tinere departe de pericolul bolilor venerice, care sunt în creștere în acest sfârșit de secol. Neștiința fecioarelor, avertizează tot mai insistent doctorul Brennus în 1895 și doctorul Corivaud în 1898, este anticamera adulterului. Surprins de răceala trupească, soțul se va simți tentat să își înșele consoarta. La rândul ei, soția dezamăgită riscă să devină complet și iremediabil frigidă... asta dacă nu încearcă să găsească alinare în brațele altui bărbat. În afara corpului medical
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
voia lucrurilor" și "să rămână stăpână pe situație". Nu avem motive să ne îndoim de sinceritatea legământului ei. Într-o seară, Pietro, înfierbântat de sărutările și mângâierile necontenite pe care i le îngăduie Marie, își pierde controlul. Pe palierul unei anticamere, își reînnoiește declarațiile de dragoste pătimașă. O prinde în brațe și o strânge cu putere. Marie e fericită să-l simtă "tot un tremur". Nu îndrăznește să facă vreo mișcare ori să rostească vreun cuvânt, de teamă să nu spulbere
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
este o stare de echilibru instabil, întărește Paul Bourget, mereu în pragul unei alunecări de o parte sau de cealaltă. De obicei flirtul sfârșește în neant, însă alteori se mai întâmplă ca natura să-și recapete drepturile", flirtul devenind preludiul, anticamera adulterului. Interdicțiile morale pe care le au de înfruntat adulții pentru a trece la fapte atârnă mai puțin greu în balanță decât teama de necunoscut și tabuul virginității. Există, în societatea înaltă din la Belle Époque, o convenție tacită care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]