802 matches
-
are gust - Ponticele, III 8), poetul se vede abandonat de zei (Tristele, IV 1) și de prieteni (Tristele, I 9). Surghiunit între străini care nu-i înțeleg limba și-i răstălmăcesc gesturile (Tristele, V 10), într-un loc situat la antipodul geografic și calitativ al Romei, Ovidiu e asemenea peștelui captiv în pojghița de gheață, lipsit de libertatea mișcării, capabil doar să-și perceapă propria stare dezolantă (Tristele, III 10). Drumul său pe mare răstoarnă sensul călătoriilor inițiatice : la capătul ei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
al Electrei, ca și subterfugiul tinerei de a-și înștiința mama că a născut, pentru a o atrage în cursă (Electra). Desigur, complicarea excesivă a intrigii se realizează în dauna tensiunii dramatice, iar pitorescul se substituie profunzimii. Suntem aici la antipodul simplității pline de gravitate a lui Eschil, la care neliniștea se acumulează lent pe măsura înaintării fatale a acțiunii. Imitarea modelelor merge uneori până la preluarea aproape identică a unor replici. Agamemnon refuză să pășească pe covorul de purpură întins de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
salvat Socrate... Dacă ar prinde glas agitația surdă din mine, fiecare gest ar fi o îngenunchere la un zid al plângerii. Port un doliu din naștere - doliul acestei lumi. Tot ce nu-i uitare ne uzează substanța; remușcarea este la antipodul uitării. De aceea se ridică ea amenințătoare ca un monstru străvechi ce te răpune din privire sau îți umple clipele cu senzații de plumb topit în sânge. Oamenii simpli simt remușcări în urma unui act oarecare; ei știu de ce le au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atâtea lucruri, că lașitatea te împinge în brațele acestei lumi. Religia-i o revelație atenuată a tăcerii, o îndulcire a lecției de nihilism ce ne-o inspiră șoaptele ei, filtrate de teama și prudența noastră... Astfel se așază tăcerea la antipodul vieții. De câte ori îmi vine-n minte cuvîntul: rătăcire, de atâtea ori am revelația omului. Și tot de atâtea ori, parcă au ațipit munții pe fruntea mea... Suso ne spune, în autobiografia sa, că și-a gravat numele lui Isus, cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Preocupările teologice au împiedicat cunoașterea de sine a omului. Acesta, proiectând în Dumnezeu tot ceea ce nu e el, ne putem da prea bine seama la ce descompunere sinistră ajungea, dacă își aplica interesul și curiozitatea asupra lui însuși din începuturi. Antipodul atributelor divine reduce omul la dimensiuni de vierme. Și, într-adevăr, unde am ajuns cu psihologia și cunoașterea de sine? Să ne transformăm în viermi, în viermi ce n-au nevoie să-și mai caute cadavre... Prostia este o suferință
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Chine." Ce noroc că mai sânt și femei înfrumusețate misterios de boală, care să-nțeleagă climatul durerii și pierzania lucidității! Spiritul este materie ridicată la rangul de suferință. Și întrucît femeile sânt avide de dureri, participă la el. Nevinovăția e antipodul spiritului. Tot așa fericirea și orice nu-i durere. Parcurile sânt deșerturi pozitive. Când nu mai ești acordat lumii nici prin gând și nici prin inimă, trebuie să alergi încontinuu, pentru ca în ritmul pașilor să te ocolești și să uiți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să resimți imensa oboseală ce urmează insomniei spiritului. Și atunci începi să te trezești din cunoaștere și să oftezi după farmecele orbirii. Cum gândul răsare în paguba cărnii, cum orice gând este un viciu pozitiv, prisosul spiritului ne îndeamnă spre antipodul lui. Așa apare dorința tainică a uitării și vrăjmășia cugetului împotriva cunoașterii. Omul este atât de alipit de vidul existenței, că pentru el și-ar da oricând viața, și atât de îmbibat de infinitul plictiselii, încît martirajul viețuirii îl suferă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai îngropa o inimă subterană? Când porți pe umeri toate Judecățile din Urmă... Luciditatea este un vaccin contra vieții. Trebuie să fi încercat multă vreme dorința de a muri, ca să cunoști dezgustul de moarte. Sătul de patima sfârșitului, ajungi la antipodul fricii de a te stinge. Deși moartea, ca și Dumnezeu, dispune de prestigiul infinitului, ea nu reușește, precum nici El, să împiedice chinul sațietății sau să îndulcească povara excesului și exasperarea intimității prelungi. De n-am fi plicitisiți de infinit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Te frămânți atunci printre obiecte și idealuri, aderând cu fărâme de pasiuni, acordând din milă și din amăreală o adiere de existență umbrelor în căutare de ființă. Universul nu e serios. El trebuie luat tragic în glumă. A face este antipodul lui a ști. Nehotărârile între cer și pământ te sortesc unui destin de Ianus, ale cărui fețe ar deveni una în durere. Cu inima spânzurată între freamăt și îndoială: un sceptic deschis extazului. În după-amiezele de duminică - mai mult decât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cununa plictiselilor. Dar, împătimit în lume, ele nu-mi pot umbri tăria speranțelor deșarte. Cerul, nu pământul, m-a făcut "pesimist". Neputința de a fi, consecutivă gândului la Dumnezeu... În mistică există suferință, infinită suferință. Dar nu tragedie. Extazul e antipodul ireparabilului. Tragedia nu e posibilă decât în viața ca atare, această lipsă de ieșire plină de măreție, de nefolosință și de prăbușire. - Shakespeare e mare fiindcă în el nu triumfă nici o idee: numai viața și moartea. Cine "crede" în ceva
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dezmăț? Cu cât urc spre cer, cu atât scobor mai tare spre pământ. Spiritul, dezlipit de toate, se-ndreaptă cu aceeași tărie în direcții opuse. Nu poți adera la ceva fără să faci o rezervă egală. Orice pasiune trezește simultan antipodul ei. Contrariile sânt substanța respirației omului. Am de partea mea toate direcțiile lumii, de când nu mă mai am. Paradoxul exprimă incapacitatea de a fi firesc în lume. Universul e o pauză a spiritului. Rostul inimii e să devină imn. În
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sâmburele vieții, de centrul de atracție al lumii, de unde totul tinde să se unifice în iubire și intimitate. Dacă principiul divin se caracterizează printr-un efort de sinteză cosmică și de participare metafizică la esența totului, atunci suferința este la antipodul acestui principiu. Principiul satanic, ca principiu de dislocare, de dualizare și dramatizare, străbate într-o imanență organică și esențială întreg sâmburele durerii. În toate formele bucuriei, participi naiv la ritmul total al vieții, iei un contact inconștient și experimental cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o plictiseală organică, duce în domeniul iubirii la donjuanism. Toți oamenii care au dus viața interioară până la ultimele ei limite, care au disperat de sensul vieții și care se chinuiesc pe culmi, sânt în mod fatal donjuani, întocmai ca și antipodul lor, oameni înguști, lipsiți de viață interioară, cu posibilități extrem de reduse de înțelegere și simțire. Viața prezintă această ciudată dualitate de a întruni în realizarea exterioară pe cele două tipuri opuse de oameni: pe deficienți și pe cei preaplini. Tot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
echivoc, instinctele tari și ipocrizia pot ajuta o ascensiune, la ce ne-ar putea folosi o cumsecădenie colectivă? Ce este omenia? A da omului ceea ce este al omului. Setei mele de conflicte în lumea aparențelor nu-i pot găsi un antipod mai detestabil decât omenia. Dacă i-aș dori României să trăiască în pace și la răcoare, m-aș bucura și eu de omenia noastră și m-aș asocia la un elogiu comod și plat. Decât însă o bunăstare nesemnficativă, mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca fenomen colectiv. Un fel de oboseală contemplativă, bazată pe lichidarea naivității, acest dar incomparabil al tuturor aurorelor de cultură. De o parte epoca de naivitate, de cealaltă, epoca de cunoaștere. Lumea homerică și sincretismul alexandriu înseamnă două epoci la antipod. Secolul lui Pericle este epoca de maturitate și de rotunjime. Lumea gotică și istorismul modern reprezintă, în plan occidental, același dualism, de aceeași semnificație și gravitate. Clasicismul francez și romantica germană sânt momente culturale perfecte, culmi de cultură așezate între
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe care le-au pretins ele, fascismul și hitlerismul sânt simple lovituri de stat. Germania este o țară nerevoluționară. Tot Weltanschauung/l german îndepărtează pe om de la pasiunea în lumea aparențelor, în care se desfată spiritul revoluționar. Metafizica este la antipodul revoluției. Italia a avut într-o oarecare măsură o tradiție anarhistă. Dar anarhismul, pentru un revoluționar pozitiv și cu spirit politic, este tot așa de reprobabil ca și reacțiunea. Căci anarhismul refuză organizația, această divinitate a omului politic. Bazîndu-se numai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la trecerea timpului? Esența apolitică a spiritului... Omul politic n-are neapărat nevoie de un "orizont". El nu se află propriu-zis niciodată în fața principiilor, ci în fața faptelor. Nici un om politic nu trebuie să treacă un examen de principii. De aceea, antipodul lui nu este artistul, ci omul teoretic. Cultura modernă este bolnavă de teorie. Necesitatea de a găsi o formulă abstractă pentru orice situație, de a justifica în gând toate fărâmăturile realului, a secat energia creatoare și a răpid omului un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aceea este atât de greu să înțelegem istoria, cu toate că trăim în ea și sîntem până la un anumit grad istorie. Prin introspecție pricepem câteva mobile secrete și rămânem dezarmați în fața faptelor. Autocunoașterea nu ne revelează structura devenirii concrete. De câte ori căutăm un antipod mobilității vieții istorice, nu ne putem opri decât la sistem. Rigiditatea și consecvența logică, valabile într-o lume de forme, nu sânt revelatoare în lumea de conținuturi care este istoria. Sistemul pleacă de la premise, istoria de la irațional. Logicul rămâne în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atins "scopul". Fără un parfum de inutilitate, istoria ar semăna unui ghișeu de bancă. Moartea eroului este sensul vieții celorlalți. Fără autodistrugerea eroică, specia umană ar fi condamnată la plictiseală și la ratare, la acel pustiu al inimii, care este antipodul sufletului infinit. Dacă omul nu vrea să forțeze prin disperarea unui gest inerția devenirii, nu-i rămâne decât să accepte a fi purtat cu umbrele de soarta lucrurilor trecătoare. Hegel însuși, prea mult metafizician pentru a înțelege indivizii, a făcut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a dovedi dezechilibrul omului în libertate, ne arată până la orbire că rațiunea nu este esența omului și în nici un caz marginea lui. Iraționalismul susține teoria organică a statului și a dreptului; în realitate, ar trebui să le afirme raționalitatea ca antipod esenței iraționale a omului. Cum structura normativă a dreptului nu este reductibilă la date istorice și la o evoluție pur organică, așa cum a conceput istoricismul juridic al unui Savigny sau Puchta, ci presupune o intervenție conștientă și voluntară, nici statul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cum au și făcut. Nu: Provins, mi-am spus eu. Dacă exista vreun loc, ăsta trebuia să fie Provins!” 18 De-am putea străbate cu ochiul să vedem interiorul Pământului, de la un pol la celălalt sau de la picioarele noastre până la antipozi, am zări cu oroare un colos ciuruit de crăpături și de peșteri. (T. Burnet, Telluris Theoria Sacra, Amsterdam, Wolters, 1694, p. 39) „De ce Provins?” „N-ați fost niciodată la Provins?” Loc magic, și astăzi se simte asta, duceți-vă, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
superproducției lui Mel Gibson a fost declanșat cu bună știință, după toate regulile publicității. Și și-a atins pe deplin ținta. Filmul a spulberat toate recordurile de încasări. Chiar dacă, paradoxal, nu ni-l lasă în memorie pe Iisus, ci pe antipodul Lui"38. În deplină libertate, detaliile de nuanță armonia și echilibrul lui Zeffirelli, austeritatea frustă a lui Pasolini, patetismul visceral al lui Gibson, sesizate de specialiști, nu le-au afectat buna primire din partea publicului românesc de toate confesiunile, nici capacitatea
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
manieră adecvată și un anumit tip de negativitate gratuită, care implică acuze nefondate și insulte (Kahn și Kenny, 1999). O diferențiere mai nuanțată a conflictelor este, prin urmare, necesară pentru a le surprinde impactul diferit asupra încrederii politice sau, la antipod, asupra cinismului față de politică. Unul dintre principalele obiective ale cercetării de față este de a oferi o clarificare conceptuală a conflictelor din știri și de a propune un design experimental care să le poată surprinde efectele asupra încrederii și participării
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
la insulte gratuite, irelevante în raport cu temele discutate) și se pare că acestea din urmă produc reacții mult mai puternice. Mai exact, atacurile formulate într-o manieră necivilizată declanșează anumite mecanisme psihice specifice, precum aversiunea față de conflict (engl. conflict-aversion) sau, la antipod, căutarea intenționată a situațiilor conflictuale. Propunem, așadar, o delimitare mai clar punctată a conflictelor în funcție de subiectul lor (conflicte cu subiect intruziv, de care membrii audienței sunt interesați direct, și conflicte cu subiect neintruziv, care nu îi preocupă în așa mare
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
intră într-o logică a conflictului, în care politicienii apar ca niște actori machiavelici, ale căror acțiuni sunt ghidate de interese personale și nicidecum de dorința onestă de a rezolva problemele cetățenilor. Un astfel de cadraj al politicii este la antipod în raport cu un cadraj obiectiv, factual (cunoscut în literatura de specialitate ca substance frame) care accentuează, cel puțin în teorie, atât minusurile, cât și plusurile unei anumite poziții sau decizii politice, fără a focaliza întreaga discuție pe politicienii care se află
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]