710 matches
-
a armatei și administrației românești. Germania și aliații săi europeni din Axă (Italia, România, Ungaria, Croația, Finlanda și Slovacia) au invadat Uniunea Sovietică în 22 iunie 1941. Deși Wehrmacht-ul a avut o serie de succese răsunătoare la începutul războiului antisovietic, armatele germane au fost respinse din fața Moscovei, pentru ca, mai apoi, ofensiva germană să fie stopată, în 1943, și în Stalingrad, unde Armata Roșie a obținut o victorie zdrobitoare. Bătălia de la Stalingrad s-a dovedit a fi punctul de cotitură al
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
1940 ca urmare a Dictatului de la Viena și Pactului Ribbentrop-Molotov vor fi retrocedate României sub presiunile Germaniei. Politica sa externă s-a dovedit, inițial, câștigătoare, România reușind să dobândească pentru scurt timp teritoriile cedate Uniunii Sovietice și Transnistria. Soarta războiului antisovietic fiind întoarsă la Stalingrad și teritoriile estice ocupate de Armata Roșie, Antonescu a fost demis de la conducerea statului de către rege, prin lovitura de stat de la 23 august 1944, fiind arestat și predat spre pază comuniștilor, apoi deținut în Uniunea Sovietică
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Roșii. Peste 600.000 de soldați sovietici au fost uciși sau au căzut prizonieri în bătălia de la Kiev. Deși marea majoritate a ucrainenilor au luptat de partea Armatei Roșii și a rezistenței sovietice, unii naționaliști ucraineni au creat o formațiune antisovietică în Galiția, Armata Insurecțională Ucraineană (1942), care s-a unit cu forțele naziste. În total, numărul ucrainenilor care au luptat în armata sovietică este estimat a fi între 4,5 milioane și 7 milioane. Gherilele prosovietice din Ucraina sunt estimate
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
afectată de război și a fost nevoie de eforturi semnificative pentru a își reveni. Peste 700 de orașe și 28.000 de sate au fost distruse. Situația a fost înrăutățită de o foamete cumplită, în 1946-47, cauzată de secetă. Rezistența antisovietică a continuat mulți ani după război, mai ales în vestul Ucrainei, teritorii proaspăt ocupate de URSS, dar și în alte regiuni. Armata Ucraineană Insurgentă a continuat să lupte împotriva URSS până în anii 1950, folosind tactici de gherilă. În urma morții lui
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
dispoziția comuniștilor pentru întâlniri conspirative. Din 1942, Pavel Aranici a servit în armata română în Al Doilea Război Mondial. În octombrie 1942 este încorporat în Regimentul 5 de artilerie antiaeriană din Sibiu, iar peste trei luni este trimis pe frontul antisovietic. Cu toate acestea, referințele de cadre ale lui Aranici sunt bune: Intrarea trupelor sovietice în țară găsește unitatea lui Aranici la Pașcani, de unde este dislocată apoi la Caransebeș. De aici, în 1945, Pavel Aranici se întoarce într-o permisie de
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
Maniu. Gruparea pentru Libertate, Patrie și Cruce”, denumire stabilită de Iosif Capotă încă din 1949. Principalele acțiuni ale acestora au constat în redactarea și difuzarea a aproximativ 5000 de manifeste anticomuniste, cu o tematică diversificată: desființarea Bisericii Greco-Catolice, colectivizarea, rebeliunea antisovietică a lui Tito etc. Manifestele erau redactate de Iosif Capotă la mașina de scris și multiplicate cu indigo. Difuzarea era asigurată de către subgrupul din Brăișor la târguri sau la diverse aniversări și sărbători (23 august, 7 noiembrie, 30 decembrie), dar
Alexandru Dejeu () [Corola-website/Science/319545_a_320874]
-
Vladimir Konstantinovici Bukovski (în ) (n. 30 decembrie 1942, Belebei, Uniunea Sovietică) este unul din cei mai cunoscuți disidenți antisovietici, autor și activist politic. Bukovski a fost unul din primii care a dezvăluit utilizarea închisorilor psihiatrice împotrivă deținuților politici din Uniunea Sovietică. După ce a fost condamnat din iunie 1963 până în februarie 1965 și ulterior din ianuarie 1967 până în ianuarie 1970
Vladimir Bukovski () [Corola-website/Science/319834_a_321163]
-
sovietic. Lansarea filmului a coincis cu atac real pe Brejnev liderul sovietic de un om înarmat care a pătruns în poarta uniformă sovietică Kremlin. Brejnev șeful poliției a scris o scrisoare furios a Partidului Comunist Sovietic cere că acest film "antisovietic", trebuie să fie interzise. Imediat filmul a fost interzis și Petr Shelokhonov a fost cenzurat. Apoi filmul a fost modificat și re-a făcut pentru eliberare ulterioară în 1969 acum cu denumirea Razvyazka (1969). În ea spion, jucat din nou
Piotr Șelohonov () [Corola-website/Science/319036_a_320365]
-
exprimat speranța că "România nu va stărui în protestul său, pe care guvernul sovietic nu-l poate accepta". El a declarat că aceste insule nu au nici o valoare pentru România, însă ele sunt extrem de importante pentru URSS. După declanșarea războiului antisovietic, la 21 iulie 1941 unități militare române ale Diviziei 10 infanterie au trecut Dunărea, eliberând în scurt timp orașele Ismail, Chilia Nouă și Vâlcov, iar peste cinci zile întreg sudul Basarabiei împreună cu gurile Dunării erau eliberat de sub sovietici. După încheierea
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
1941, după intrarea României în cel de-al doilea război mondial. Denumit după inginerul chimist Francisc Panet (1907-1941), grupul s-a ocupat cu prepararea de explozibili în vederea desfășurării de acte de sabotaj împotriva României, cu scopul de a submina războiul antisovietic. În iunie 1941, a avut loc atacarea Uniunii Sovietice de către forțele armate ale Axei. Prin Circulara din 8 iulie, declarația-manifest de la sfârșitul lunii iulie, cea din august și apoi prin Platforma-program din septembrie 1941, Partidul Comunist Român a condamnat participarea
Grupul Panet () [Corola-website/Science/319148_a_320477]
-
a avut loc atacarea Uniunii Sovietice de către forțele armate ale Axei. Prin Circulara din 8 iulie, declarația-manifest de la sfârșitul lunii iulie, cea din august și apoi prin Platforma-program din septembrie 1941, Partidul Comunist Român a condamnat participarea României la războiul antisovietic și a adresat o chemare pentru unirea tuturor forțelor patriotice antihitleriste într-un front unic național, în scopul de a-i alunga din țară pe germanii hitleriști, de a răsturna regimul antonescian și de a scoate România din războiul antisovietic
Grupul Panet () [Corola-website/Science/319148_a_320477]
-
antisovietic și a adresat o chemare pentru unirea tuturor forțelor patriotice antihitleriste într-un front unic național, în scopul de a-i alunga din țară pe germanii hitleriști, de a răsturna regimul antonescian și de a scoate România din războiul antisovietic. În acest scop, partidul a organizat acțiuni de sabotare a activității fabricilor de armament și muniții, a căilor ferate și a porturilor, pentru a împiedica trecerea convoaielor feroviare către front. Era nevoie astfel de procurarea de explozibili și de organizarea
Grupul Panet () [Corola-website/Science/319148_a_320477]
-
a avut loc atacarea Uniunii Sovietice de către forțele armate ale Axei. Prin Circulara din 8 iulie, declarația-manifest de la sfârșitul lunii iulie, cea din august și apoi prin Platforma-program din septembrie 1941, Partidul Comunist Român a condamnat participarea României la războiul antisovietic și a adresat o chemare pentru unirea tuturor forțelor patriotice antihitleriste într-un front unic național, în scopul de a-i alunga din țară pe germanii hitleriști, de a răsturna regimul antonescian și de a scoate România din războiul antisovietic
Francisc Panet () [Corola-website/Science/319145_a_320474]
-
antisovietic și a adresat o chemare pentru unirea tuturor forțelor patriotice antihitleriste într-un front unic național, în scopul de a-i alunga din țară pe germanii hitleriști, de a răsturna regimul antonescian și de a scoate România din războiul antisovietic. În acest scop, partidul a organizat acțiuni de sabotare a activității fabricilor de armament și muniții, a căilor ferate și a porturilor, pentru a împiedica trecerea convoaielor feroviare către front. Era nevoie astfel de procurarea de explozibili și de organizarea
Francisc Panet () [Corola-website/Science/319145_a_320474]
-
trebuiau interzise; în consecință, biblioteca a fost silită să aplice măsurile draconice stabilite, sub acoperirea Comisiei Aliate de Control, de Armata sovietică de ocupație, de înlăturare brutală și nefirească din fondurile sale de publicații a așa-zisei literaturi fasciste și antisovietice, etichetă sub care erau avute în vedere, de fapt, majoritatea cărților și publicațiilor periodice apărute în vechiul regim. În aceeași idee, un ordin din 1956 al Ministrului Forțelor Armate, generalul Leontin Sălăjan, prevedea "„scoaterea din uz și distrugerea prin ardere
Biblioteca Militară Națională () [Corola-website/Science/319335_a_320664]
-
ucraineni au considerat că momentul este propice pentru instaurarea unui stat ucrainean independent. La începutul războiului, germanii i-au încurajat într-o oarecare măsură pe naționaliștii ucrainei, făcând promisiuni pentru proclamarea unei „Ucraine Mari”, în încercarea de a folosi sentimentele antisovietice, antipoloneze și antievreiești. A fost înființată o poliție auxiliară ucraineană și o unitate ucraineană în cadrul Waffen SS. Până în cele din urmă, după perioada inițială de toleranță limitată, atitudinea autorităților germane de ocupație s-a modificat brusc, iar mișcările naționaliste ucrainene
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
numit adjunct al șefului de serviciu al secttorului 22 de la granița ucraineană. Înaintat la gradul de locotenent, Kiril Alekseev a fost numit în anul 1940 șef al pichetului de grăniceri de la Șipotele Sucevei (raionul Putila) al URSS. Odată cu începerea războiului antisovietic de către armatele germano-române la 22 iunie 1941, grănicerii sovietici de la Șipotele Sucevei au trecut în defensivă. Trupele româno-germane au atacat punctul de frontieră de la Șipote, artileria efectuând bombardamente asupra trupelor inamice sovietice. Împreună cu adjunctul său, locotenentul Luca Bazilov, Alekseev a
Kiril Alekseev () [Corola-website/Science/316173_a_317502]
-
exprimat speranța că "România nu va stărui în protestul său, pe care guvernul sovietic nu-l poate accepta". El a declarat că aceste insule nu au nici o valoare pentru România, însă ele sunt extrem de importante pentru URSS. După declanșarea războiului antisovietic, la 21 iulie 1941 unități militare române ale Diviziei 10 infanterie au trecut Dunărea, eliberând în scurt timp orașele Ismail, Chilia Nouă și Vâlcov, iar peste cinci zile întreg sudul Basarabiei împreună cu gurile Dunării erau eliberat de sub sovietici. După încheierea
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
specialitatea etnologia, susținând o teză despre valoarea istorico-etnologică a operei lui Nicolae Milescu Spătarul. În anii de studii cunoaște elitele culturale și literare nonconformiste din Moscova și Sankt-Petersburg, printre care își face mulți prieteni. Exclus de la doctorantura aceleiași facultăți ca antisovietic și naționalist (1983). Reușește să se angajeze doar în calitate de colaborator științific inferior la muzeul de studiere a ținutului din orașul Istra (1984 - 1985), din mai 1985, a fost ales șef al sectorului de istorie veche, arheologie și etnografie la același
Valeriu Matei () [Corola-website/Science/320120_a_321449]
-
că "aceste insule nu au nici o valoare pentru România, însă ele sunt extrem de importante pentru URSS". Pentru a delimita noua frontieră și a clarifica neînțelegerea, Andrei Vîșinski propuse întrunirea la fața locului a unei noi comisii mixte. După declanșarea războiului antisovietic, la 21 iulie 1941 unități militare române ale Diviziei 10 de infanterie au trecut Dunărea, eliberând în scurt timp insulele ocupate, apoi intrând în orașele Ismail, Chilia Nouă și Vâlcov, iar peste cinci zile întreg sudul Basarabiei împreună cu gurile Dunării
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
între republicile sovietice la nivelul de educație superioară raportat la populație, iar numărul crescând de studenți, mai ales al celor originari din zonele rurale nelegați de Partidul Comunist și de nomenclatură, formau o pătură în care se răspândeau ușor sentimente antisovietice. Cele trei republici transcaucaziene ale URSS — RSS Gruzină, RSS Armeană și RSS Azerbaidjană — erau singurele republici unionale în care limbile unor „naționalități titulare”, în acest caz cea georgiană, se bucurau de statutul de limbă oficială. La începutul lui 1978, s-
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
a murit în condiții misterioase într-un accident rutier în 1989. Printre măsurile antinaționaliste s-a numărat și demiterea lui Akaki Bakradze, un profesor popular care preda un curs de literatură georgiană la Universitatea din Tbilisi, cunoscut pentru sentimentele sale antisovietice. Din 1990, ziua de 14 aprilie este sărbătorită ca „ziua limbii georgiene”. Deși nu este sărbătoare națională oficială, în această zi se comemorează evenimentele din 1978 și se evaluează progresele culturale ale națiunii.
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
Lituania, guvernul Norvegiei a făcut apel la Națiunile Unite. Guvernul Poloniei și-a exprimat solidaritatea cu poporul lituanian și a denunțat acțiunile armatei sovietice. După evenimente, președintele Gorbaciov a spus că „muncitorii și intelectualii” lituanieni s-au plâns de emisiuni antisovietice și că au încercat să discute cu parlamentul republicii, dar că au fost refuzați și bătuți, și că, după aceea, au cerut comandantului militar din Vilnius să-i protejeze. Ministrul Apărării Dmitri Iazov, Ministrul de Interne Boris Pugo și Gorbaciov
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
au oferit voluntari numai pentru a scăpa din lagărele naziste unde se murea de foame. După capturarea sa și trecerea fățișă de partea germanilor, generalul Vlasov s-a străduit să convingă Înaltul Comandament German de oportunitatea organizării unei forțe combatante antisovietice, aflate în totalitate sub control rus. Hitler și apropiații săi au refuzat chiar și să ia în discuție o astfel de posibilitate. În ciuda nesiguranței statutului lui Vranghel și a ROA, pe la mijlocul anului 1943 existau câteva sute de mii de foști
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
răsărit). Cei din urmă au fost repartizați încă din 1942 în spatele frontului, unde asigurau securitatea căilor de comunicație și luptau împotriva partizanior. Totuși, germanii erau îngrijorați de credința acestor voluntari, iar după eșecurile din vara anului 1943 situația tuturor forțelor antisovietice a devenit complicată. La 12 septembrie, Armata a 2-a germană a retras trupe de pe front pentru a face față rebeliunilor și dezertărilor din cadrul unităților de "Hiwis". După e serie de revolte și mai multe dezertări , comandanții germani au decis
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]