1,827 matches
-
vreo organizare a timpului. Nu se pornește din prezent pentru a prevedea viitorul, ci viitorul face ca prezentul să încremenească: „Momentul ce vine domină integral situația”. De aceea, așteptarea este adesea resimțită ca o povară, ea paralizând activitatea. Așteptarea este antiteza perfectă a acestei viziuni pozitive asupra viitorului aparținându-i lui Bernanos: „Nu îți înduri propriul viitor, ci ți-l faci” (în Sutter și Berta, 1991). În precipitare, subiectul acționează doar prin reacția imediată la evenimente. El pierde așadar controlul asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
superioare de penitenciar În consolidarea orânduirii socialiste a fost extrem de Însemnat. Ca parte a procesului de marginalizare, pedepsire, reeducare a elementelor indezirabile pentru regimul comunist, sistemul penitenciar a fost una dintre instituțiile vitale pentru menținerea regimului și legitimarea sa prin antiteză cu cei care erau Încarcerați. Cu cât erau mai mulți cei Închiși, cu atât pericolul prezent În discursurile propagandei era mai mare și legitima suplimentar puterea comunistă În acțiunile pe care le Întreprindea. În acest context, cadrele superioare de penitenciar
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
așază în descendența culturală a familiei de spirite Eliot-Pound-Saint-John Perse, iar în exercițiul său poetic prezența livrescului pretențios devine o constantă dominantă: „Și-acum - despre iubire. / Doar pentru fiecare făptură e minunea certă / în care înflorește marginea neantului (...) Poate fi antiteza - cum altfel? insolubila - / dintre împătimire și analiza ei / dintre descripția-în-act și imaterialul umbrei / de dincolo de peștera lui Platon // poate fi Hamlet de-ar răsturna clepsidra timpului / spre dincolo de crimă - // Dar e Orfeu, Orfeu cel orb urcând / din a infernului genune
BULAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
poți fi învins/când chiar și-atunci ești viață și chemare/ca un gornist căzut ce, mai aprins/atacu-l cântă-n ultima-i suflare» (...). În poezia 1 Mai la Belgrad, de pildă, Mihu Dragomir folosește într-un mod original procedeul antitezei. Poetul schițează în ultimele strofe un aspect al Belgradului de astăzi (...). La cârma țării curățate de fasciștii vechi s-au cocoțat noii fasciști, în frunte cu călăul Tito. De aceea... «ca și atunci, răsună apăsat,/porunca morții de la Iuda-Tito» (...). Când
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
râsul său năvalnic sau plânsul său amar (...). Poetul rămâne într-o tăcere supărătoare cu toate că în aparență versurile vorbesc despre multe. Iată de pildă, poezia Lângă furnale de Constanța Tudorache, publicată în Viața românească nr. 12/1952. Poezia e construită pe antiteză: Hunedoara de altădată și Hunedoara de astăzi (...). Dar ideile poetei se deapănă cu încetineală și monotonie: Ei văd orașul nou - cu biblioteca/ Și cinematograf și noi alei!/ Ei știu - prin munca lor croiesc potecă/ Și legii noastre noi îi dau
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
viață, cutremurătoare pentru sensul lor (Întâmplare vânătorească, Târg de fete pe muntele Găina) (...). Prin poemul ciclic pe care Al. Andrițoiu îl închină Țării Moților, ne este ilustrată - în linii mari - viața de ieri și de astăzi din creierul Apusenilor. Metoda antitezei în lirică - atunci când e ostentativă - este urmărită de schematism și de retorismul ieșit dintr-un contrast valorificat pe două momente bine distincte: ieri și astăzi. Trebuie să subliniem că, exceptând unele poezii alcătuite pe vizibila antiteză, realizate prin recuzită poetică
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din creierul Apusenilor. Metoda antitezei în lirică - atunci când e ostentativă - este urmărită de schematism și de retorismul ieșit dintr-un contrast valorificat pe două momente bine distincte: ieri și astăzi. Trebuie să subliniem că, exceptând unele poezii alcătuite pe vizibila antiteză, realizate prin recuzită poetică desuetă, volumul lui Al. Andrițoiu are în bună parte o compoziție organică ridicată pe momente de viață veridice ce se întrepătrund firesc, un suflu tineresc, năvalnic, câteodată traducător al înnoirilor vertiginoase care au avut loc în
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și până la așa-zisul anti-Iluminism, proliferat de cele mai oculte dintre grupările vremii. Nu întâmplător evenimentele de la 1789 aveau să pună capăt acestei disperate stări de lucruri, dând o neașteptată turnură devenirii noastre. Să ne oprim puțin și să comentăm antiteza. Secolul al XVI-lea îmbrățișează deopotrivă, dacă nu cumva cu mai mult, ideea de anti-homo europaeus. Care e sensul profund al Reformei? Un răspuns fără echivoc: o dezbinare, o ruptură definitivă de o altă religie, reprezentată de Biserica Catolică. Luther
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Renaștere, continuată de Secolul Luminilor, reluată de acei care se vor conștiința acestui sfârșit de mileniu. Mereu o utopie și o reformă - cum spune Franco Venturi -, un progres și o rezistență - cum spune Roland Mortier -, mereu o teză și o antiteză, un Umanism și un anti-Umanism, sau, un homo europaeus și un anti-homo europaeus, adică unitate, de-o parte, disoluție, de alta. Răspunsurile nu sunt întotdeauna mulțumitoare, chiar și atunci când sondăm faptele bune. Spiritual, omul a câștigat de fiecare dată o
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sciziunea fundamentală ce stă la baza creării lumii. Evocă magia diviziunii care fecundează și multiplică unitatea. Nașterea arată, spre deosebire de sarcină, că subiectul este pregătit, fie să realizez ceva pozitiv, fie ceva negativ. În toate cazurile, are un efect eliberator. Este antiteza refulării. Aducerea pe lume a unui copil, atât cea reală, cât și cea simbolică, rămâne un proces dureros. În Geneză, din cauză că au mâncat din fructul pomului cunoașterii Binelui și Răului, Dumnezeu o blestemă pe Eva, și prin ea, femeia în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
vor câinii maidanezi. Sau vreun rocker român moare, tot ca un câine, când vor sergenții americani să dea prioritate (Academia Cațavencu, nr. 6, 2006, p. 19). Interogativ. Folosit ca atare (printr-o întrebare) sau prin balansul provocat între teză și antiteză, acest atac poate fi extrem de incitant la lectură, dacă nu cade în retorism. Ex abrupto. Credem că acest atac acoperă alte tipuri de început: concluziv, portret etc.: Undeva la mahala a dispărut o fată desculță. Fratele ei îi dă poza
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
urmare, se ridică următoarea problemă... - unii spun că... - alții spun că... - concluzia noastră este că... În treacăt fie spus, genurile consacrate de opinie (editorial, comentariu, analiză, recenzie) suportă un grad ridicat de schematizare logic-argumentativă, preluată din exigențele retoricii dintotdeauna: teză - antiteză - sinteză. Fac excepție însemnarea și tableta - texte cu un grad sporit de subiectivism și, implicit, de libertate. Genurile de umor. Nu au un plan jurnalistic anume. Organizarea textului se face urmărindu-se dinamica de construire a surprizei (poantei): jocul subtil
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
un englez intră în Legiunea Franceză pentru că nu mai vrea să petreacă Revelionul cu bunica sa, un copil este pretins de două mame etc. Roland Barthes ia în discuție o cazuistică bogată, identificând numeroase procedee de creare a faptului divers (antiteza, apropierea contrariilor etc.), dar concluzia este aceeași: inventivă, intensă și uimitoare, informația vehiculată de faptul divers se rezumă la ea însăși. Faptul divers duce invariabil la o gravă sărăcire informativă a informației. 6.2. Relatarea Extrem de prezentă în presa cotidiană
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
subliniem ca termenul de activitate se folosește în numeroase domenii pentru a desemna un proces complex de elemente desfășurate în sistem, a cărui unitate structurală de bază este acțiunea. C. Zamfir (1972) simte nevoia să precizeze noțiunea de activitate prin antiteza cu cea de acțiune, care ar desemna un "comportament simplu, elementar"; în același timp evidențiează independența sa relativă, insuficientă; așadar, acțiunea este o secvență componenta în cadrul unui complex de acțiuni. Același autor, pentru a face distincția dintre acțiune si activitate
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
înstrăinarea (exilul) dă autenticitate discursului elegiac și creează un personaj și o obsesie a liricii lui B.: pribeagul. Popularitate i-a adus, însă, legenda istorică. Orientându-se, în poezie, spre izvorul vieții naționale, el răspundea programului „Daciei literare”. Construite pe antiteza romantică trecut-prezent, legendele urmăreau să trezească patriotismul contemporanilor. Deși creațiile sale au impus în literatura română specia, poetul găsește arareori tonul potrivit. Inapt să sugereze sufletul tainic al trecutului, el transmite doar, prin intermediul unor personaje din istoria națională, ideile și
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
Zamfirescu, Via magna, București, 1979, 289; Grigurcu, Critici, 17; Theodor Codreanu, Bacovia. O biografie temeinică, ALA, 2000, 509; C. Stănescu, „Un poet plătit de comuniști...”, ADV, 2000, 3041; Vlad Sorianu, Romanul lui Bacovia, ATN, 2000, 4; Vasile Spiridon, Bacovia demitizat, „Antiteze” (Piatra Neamț), 2000, 3-4; Z. Ornea, Viața lui Bacovia, RL, 2000, 29; Gh. Grigurcu, O viață a lui Bacovia, RL, 2000, 30; Dan Mănucă, Bunul stil clasic, CL, 2000, 9; Vasile Iancu, O carte așteptată: romanul critic al vieții unui mare
CALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286039_a_287368]
-
Mesia, de care se leagă speranțele de izbăvire. E clipa pentru care trebuie să se pregătească, cu brațul înarmat și cuget treaz, urmașii vitejilor de altădată. Conceput în manieră retorică, poemul are o arhitectură caracterizată prin simetrie, recurgând mereu la antiteză și repetiție. Pasajele de exaltare eroică și viziunile profetice alternează cu efuziunea lirică și cu tânguirea biblică, elegiacă. Mai ales sub raportul muzicalității, tulburătorul poem e un moment însemnat în proza poetică românească. Ediții: N. Bălcescu, Cântarea României, Paris, 1850
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
tânăr abia intrat în viață. A. sondează sufletele în formare, nesigure, de adolescenți sau oameni timizi. Ion Florea (Legea trupului), Vasile Grecu (Biruința), Ana (Domnișoara Ana), Vasile Murășanu (Arhanghelii), Andrei Pascu (Legea minții), Gheorghe Mărginean (Strigoiul) dezvoltă pe larg o antiteză predilectă, aceea dintre „legea minții” și „legea trupului”, antiteză nu neapărat de aspect erotic, deși acesta precumpănește. Amplificând o preferință a povestirilor, romancierul are ambiția de a construi destine, vizibilă încă din Legea trupului și din Căsnicia lui Ludovic Petrescu
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
formare, nesigure, de adolescenți sau oameni timizi. Ion Florea (Legea trupului), Vasile Grecu (Biruința), Ana (Domnișoara Ana), Vasile Murășanu (Arhanghelii), Andrei Pascu (Legea minții), Gheorghe Mărginean (Strigoiul) dezvoltă pe larg o antiteză predilectă, aceea dintre „legea minții” și „legea trupului”, antiteză nu neapărat de aspect erotic, deși acesta precumpănește. Amplificând o preferință a povestirilor, romancierul are ambiția de a construi destine, vizibilă încă din Legea trupului și din Căsnicia lui Ludovic Petrescu. De aici și prezența unor excursuri biografice, excesive însă
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
bine pe vremea împărăției. Atunci, fiecare avea un loc de muncă și un salariu asigurat. Țara în care trăim acum e un tărâm al contrastelor. Un loc în care paradoxurile se îmbină în mod armonios, în care elementele aflate în antiteză nu se exclud unul pe celălalt, ci se adună și împovărează mai mult populația deja chinuită de grija zilei de mâine. Sună telefonul. Capitolul 3 Pentru numele lui Dumnezeu! Unde au putut dispărea? Doar nu-s făcuți din aer ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unui motiv literar sau drept una dintre esențele umane reprezentând doar o revoluție în special de natură romantică, o necesitate de materializare a interpretărilor oferite grotescului prin pictură, literatură, muzică, coregrafie ș.a.m.d. De cele mai multe ori descris succinct drept antiteză a frumosului, de altfel un concept cu tot atât de multe valențe, urâtul poate fi înțeles ca o dilemă a personajului artistic romantic, frământat de imposibilitatea de a explica fenomenele si lucrurile care îi apăreau respingătoare. Astfel, definirea urâtului a devenit, în
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
care se încadrează. Deformarea fizică sau morală a personajelor literare implică stabilirea unei contradicții cu universal diegetic al operei ce include întreaga distribuție a actanților, urâtul reprezentând dezacordul cu normalitatea și, de cele mai multe ori, este ascuns sau acoperit. Arta îmbrățișează antiteza frumosului, a sublimului și idealului sub forma unei individuale surse de creație, urâtul fiind analizat, descris, materializat, sugerat de artiști de diferite domenii prin opere picturale precum faimoasele portrete ale lui Francisco de Goya și ale lui Honoré Daumier, clasice
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
doctor, le arăta unde sunt fazanii și În același timp trăgea patul spre fereastră, și apoi, ca Într-o secvență comică, domnul Frazer fu făcut knockout de veioza care-i căzu În cap cu baza În care intra cablul. Părea antiteza vindecării sau a tot ce mai reprezintă un spital și tuturor li s-a părut ceva foarte haios, dacă o luai ca pe o glumă făcută atât domnului Frazer, cât și doctorului. Totul e mult mai simplu Într-un spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care o numim antinomie. Ea este mai mult decât un simplu paradox. Prin ea își fac apariția enunțuri care sunt nu numai contrare rațiunii, normelor și legilor ei, ci și divergente între ele, afirmând opposita despre același obiect și alcătuind antiteze ce par a fi ireconciliabile și ireductibile.“ Ultimele două trepte, cea paradoxală și cea antinomică, fac să apară acest mirum ca realmente absurd pentru simțul comun. Spune în prealabil că acesta e „ceva «absurd», care de fapt «nu există», pentru că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
care o numim antinomie. Ea este mai mult decât un simplu paradox. Prin ea își fac apariția enunțuri care sunt nu numai contrare rațiunii, normelor și legilor ei, ci și divergente între ele, afirmând opposita despre același obiect și alcătuind antiteze ce par a fi ireconciliabile și ireductibile.“ Ultimele două trepte, cea paradoxală și cea antinomică, fac să apară acest mirum ca realmente absurd pentru simțul comun. Spune în prealabil că acesta e „ceva «absurd», care de fapt «nu există», pentru că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]