1,016 matches
-
Ion Heliade-Rădulescu și C. Aristia pun în scenă, cu elevi de la „Sf. Sava” și de la alte școli din București, piese de Euripide, Racine, Molière, Voltaire, Alfieri. În general, în ambele Principate, scrierile clasice stau mereu în atenția organizatorilor vieții teatrale. Antologică e și orientarea mișcării teatrale din Transilvania, susținută de către elevii școlilor din Blaj, care dau primul spectacol românesc atestat, cu piesa Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa, compusă în jurul anului 1780. Declanșat în literatura franceză și constituit pe plan
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
ecouri barbiene, ca și reflexe ale experienței de tălmăcitor al poeziei lui Baudelaire, inaugurată prin cele trei poeme (Strigoiul, Spleen și Vinul asasinului) cuprinse în modestul volum editat la Câmpina în 1929. Poetul intenționa să dea, în versiune românească, „prezentarea antologică a volumului complet” Florile răului. Valoarea tălmăcitorului de poezie va fi confirmată de Geo Dumitrescu în ediția bilingvă Les Fleurs du mal - Florile răului (1967), în care reia zece poeme transpuse de C.-S. Comentariile critice (eseuri, cronici, studii de
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
1929), Socluri devastate (1933), Crater scufundat (1936), Versuri (1937), Sărutul însingurărilor (1940), Melancolii sub arcade florale (1942), Elanuri răstignite (I, 1943). Amurg prin vitralii este un ciclu din placheta Poezii (1926), la care coautori sunt Paul și Savin Constant. Caracter antologic au volumele Poezii. Articole (1964), Gravuri și rezonanțe (1967), Vibrații republicane (1973). Depresiv și sceptic în primele poeme, vădind înrâuriri din Al. Macedonski și profesând un baudelairianism apăsat, C. urzește o imagistică întunecată, convulsivă, sugerând irezolvabile neliniști. Un livresc spăimos
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
nu din cale-afară, sunt „schițele șugubețe” ale lui C. (Măști pentru muzeu, 1931, În litera legii, 1933, Zugrăveli, 1935, Mărturisirea unui inculpat, 1935, Oameni cu cioc, 1939). Volumele Măști pentru muzeu (1970) și Colivia cu sticleți (1977) au o factură antologică. „Tărășeniile”, de un comic minor, se petrec într-un târgușor amorțit, înecat în plictis, unde doar câte o gâlceavă, vreun adulter sau nesfârșita trăncăneală de la berărie par să împrăștie, pentru moment, monotonia. Și totuși, bârfa, scandalul, ofensele care duc la
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
un text memorabil, comunică în stil patetic, bine temperat, îndoielile cărturarului asupra reușitei acestei ample reconstituiri.„Biruit-au gândul” pune capăt îndoielii, iar „Eu voi da seama de ale mele, câte scriu” este formula responsabilității. Și tot aici se află antologica frază de elogiu al „cetitului cărților”. Descrierea spațiului italic („raiul pământului”) e nostalgică și poetică (Ramiro Ortiz a tradus-o în italiană), scrisă în stil afectiv. E amintit fenomenul translatio studii, numind mutarea centrului vieții culturale, în perioada umanismului renascentist
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
o carte cu rețete tradiționale, La Cuisine de nos grandes-mères roumaines (1983), iscălită tot Doina Dor, ilustrează creativitatea diversă a scriitoarei și capacitatea de acomodare la universul adoptiv. După 1989, C. revine în spațiul cultural de obârșie cu un volum antologic bilingv, Poèmes en exil - Poeme în exil (1994), reunind echivalențe românești și franceze ale acelorași motive poetice. În 1995 apare la București și un roman compus după 1980 în limba română, Odioasa crimă din Carpathia sau Din însemnările unui celibatar
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
treilea volum de versuri, Cu voi..., apoi Comedii în fond (1936), Stanțe burgheze (1946), iar postum îi apare ciclul Stanțe și versete (în „Viața românească”, septembrie 1961). În 1934 Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II” îi publică volumul antologic Poezii cu o prefață de Adrian Maniu. Toate scrierile lui B. (inclusiv articolele, însemnările subiective, prozele lirice, interviurile) vor fi tipărite, într-o ediție integrală, însoțită de desenele făcute de poet, în seria „Opere fundamentale” (2001), sub îngrijirea lui Mircea
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
naivi etc. Accente care trimit la pasionalitatea și cromatica periferiei bucureștene depășesc la Miron Radu Paraschivescu, în Cântice țigănești, nivelul unei „localizări” a modelului străin (García Lorca, Romancero gitan), sugerând un etos balcanic, al ludicului cu fond grav, ca în antologica baladă Rică. După război, câțiva poeți importanți vor diversifica gama b.: fantezistul Leonid Dimov, Ioan Alexandru, cu Imnele sale, amintitoare, ca atmosferă stilistică, globală, de tradiția bizantină și ortodoxă a lăudării luminii lumii, divin miracol de toate zilele, precum și Ion
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
în volumul III al romanului Incognito, procedeu contrar normelor profesionale și morale, incompatibil cu principiile eticii și echității scriitoricești”. Și pasiunea pentru poezie a lui B. răzbate temperamental, cu erupții de subiectivism nedomolit, în zgomotos anunțata O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent, proiectată în mai multe volume, din care, în 1975, ieșea primul tom (rămas și singurul), dedicat poeziei contemporane. Cititor insațiabil, B. simțea nevoia unei demonstrații în acest sens, încredințând tiparului toate frământările sale
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
București, 1970; Cu o torță alergând în fața nopții, București, 1972; Caietele Princepelui, I, Cluj, 1972, II-VII, București, 1973-1981; Războiul undelor (în colaborare cu N. P. Mihail), București, 1974; Incognito, I-IV, București, 1975-1980; Miresele, București, 1975; O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent, vol. I: Poezia contemporană, București, 1975; Săptămâna nebunilor, București, 1981; Ianus, București, 1993; Nuvele, postfață Elisabeta Lăsconi, București, 2001. Traduceri: H. Cobb, Cărările gloriei, București, 1961 (în colaborare cu A. I. Deleanu); Hans Marchwitza
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
i s-a publicat, în 1978, o versiune a lucrării de doctorat, axată pe raporturile poetului național cu mitologia și cu filosofia indiană. Articolele și studiile de comparatistică publicate în reviste academice și literare din România sunt reproduse în volumul antologic postum Maree indiană. Interferențe culturale indo-române (1998), care cuprinde și o bibliografie cvasicompletă a traducerilor și conferințelor autoarei. SCRIERI: Eminescu și India, Iași, 1978; Maree indiană. Interferențe culturale indo-române, îngr. Carmen Mușat-Coman, București, 1998; Eminescu, îngr. Mihai Dascal și Carmen
BHOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285717_a_287046]
-
războaiele, mereu cu câte o provocare proaspătă în raniță. Una fiind și colaborarea, după 6 septembrie 1940, în presa legionară, „accident” regretat ulterior, însă nu suficient de convingător. Temperamentul său coleric, „reactiv”, orgolios și susceptibil, e bine fixat în polemica antologică - nu numai de idei, ci și de afecte - cu Arghezi. La capătul răsunătorului schimb de focuri publicistice și epistolare, turbulentul poet al Ideii descoperă un înduioșător element comun: „Mi-ar părea rău să mă cert cu dumneata, fiindcă ții oarecum
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
abandoneze accidentalul; ca să fie universală, impersonală, absolută, ea trebuie să-și ardă specificul, personalizarea și relativul din ea. Spre acest țel estetic tinde ciclul Joc secund, ce începe prin cunoscutul poem și se încheie printr-o strofă nu mai puțin antologică, deși mai puțin citată: „Dogoarea, podoaba: răsfețe/ Un secol cefal și apter./ - Știu drumul Slăbitelor Fețe./ Știu plânsul apos din eter” (Edict). „Dogoarea” mult prea omenească și „podoaba” mult prea pământească să „răsfețe”, în continuare, „un secol cefal și apter
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
decodabile (ursul românesc, melița războiului etc.), versificate în poeme animate de un puternic suflu interior. După 1944, devenit scriitor prolix și „cântând” în versuri absolut orice eveniment politic la ordinea zilei, B. a știut, în cele câteva zeci de poeme antologice pe care se întemeiază totuși opera sa, să-și păstreze o ținută poetică remarcabilă. Forța acesteia stă în repetiția câtorva idei și motive fundamentale, într-o simbolistică transparentă, de obicei de extracție filosofică. Valoarea acestui tip de poezie nu este
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
dragostea și literatura. Nea Gică nu este doar „cel mai mare frizer din lume”, „cel mai bun prieten al omului”, „cel mai clandestin coafor”, ci „autorul”, în sensul unei instanțe fără nume, care generează textul-lume: „Gică fie numele meu”, vers antologic din Nea Gică pe urmele lui Edith Piaf, ce amintește de începutul celebru al unui roman de Melville („Call me Ishmael”). Textul mai trimite, serios ori parodic, la Biblie, la Eminescu, la cultura „joasă”, îmbină „experiența” prozaicului și a intertextualității
BOBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
de la cenacluri și emisiuni literare până la lansări și prefațări de carte, B. se construiește ca un critic afiliat programatic generațiilor ’80 și ’90. Debutează editorial în 1993, cu „ficțiunile critice” din La noapte, pe strada Toamnei și Doamna Ovary (dicționar antologic). Ambele cărți aduc în discuție fenomenul literar ’90, propunând o grilă parodică de receptare, o reevaluare a limbajului critic. Avangardist, dezinhibat, dezinvolt, comentatorul abordează textele și autorii lor dintr-un unghi inedit, sagace, ironic. Preocupat, în special, de portretizarea spiritual-umorală
BOERESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
cu textele. Îngrijește mai multe antologii, printre care și una notabilă prin simplitate și reprezentativitate, Mica antologie a poeziei române (1998), cuprinzând 66 de nume, de la moderniști până la optzeciști. SCRIERI: La noapte, pe strada Toamnei, București, 1993; Doamna Ovary (dicționar antologic), București, 1993; O slăbiciune pentru pisici, București, 1997; Păcatele tinereților, Constanța, 1999. Antologii: Iubiri subversive. Cele mai bune povestiri, București, 1997; Mica antologie a poeziei române, București, 1998; Plaja nudiștilor. Cele mai bune povestiri, București, 1998; Don Quijote, prostituata și alte
BOERESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
epicureică, laică, și poziția Înțeleptului, care propune formula vieții austere, chiar ascetice, mereu cenzurată de grija trecerii în lumea de dincolo. El izbutește să înfrângă energia argumentativă a Lumii, decretând, în spirit umanist, dar ascetic, superioritatea ființei raționale. Fraza e antologică: „Nu rob, ce stăpân lumii Dumnezeu te-au lăsat; pentru aceasta tu pe dânsa, iară nu ea pe tine să stăpânească”. Iar lucrurile lumii „comedii sunt”. Cu toată fracturarea tematică, unitatea internă a discursului moral este perfect controlată și nu
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
termenii de voluptate, delectare, tot atâtea navigări posibile în apele hedoniste. -3- Neînțelegerea iscată de pe urma unei bune reputații. De fapt, Prodicos se sustrage clasamentelor dezonorante datorită unei neînțelegeri; este vorba despre buna reputație de care se bucură grație unui text antologic realizat de el și prezentat sub titlul Alegerea lui Heracle, ca și cum ar constitui în sine o lucrare programatică a filosofului. Nici vorbă de blănuri sau de așternuturi groase și moi! Gata cu păturile sub care filosoful lâncezește! Uitată reputația lui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe cei dintîi mai susceptibili de a tolera Încălcarea drepturilor omului. Să ne amintim că un practician ilustru al realismului politic, Henry Kissinger (care, de altfel, a vizitat și el România În 1974), rostea la un moment dat o frază antologică, reluînd formula lui Margaret Thatcher: „Human rights? There is no such thing as human rights!” (Drepturile omului? Nu există așa ceva!). Experiența arată că, Într-adevăr, administrațiile americane nu se jenaseră să colaboreze cu regimuri dictatoriale, dacă interesele geopolitice o cereau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o poziție lipsită de flexibilitate, cetățenilor nu le-ar fi venit ideea să solicite apariția altor forțe politice și s-ar fi mulțumit cu cea existentă! Același diplomat face, la 25 mai, Într-un pasaj de asemenea cenzurat, o constatare antologică: „Reformele economice, politice și sociale au creat În Ungaria o stare de confuzie și liberalism” (sublinierea ne aparține). „«Cercurile reformei» reprezintă, În fapt, o deviere de dreapta, care sub pretextul Înnoirii partidului, urmăresc lichidarea acestuia, și o dată cu el, desprinderea Ungariei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sunt caustice sau brutale. De regulă se mențin în limita unei ținute demne, indicând un spirit pe cât de echilibrat, pe atât de vioi și pătrunzător. Prozodia lasă pe alocuri de dorit, din cauza neglijențelor de ritm. Se întâlnesc totuși câteva catrene antologice, precum epigrama Unor parveniți sau epitafurile închinate lui Cincinat Pavelescu și lui Al. Calotescu-Neicu. A mai publicat o monografie a insulei Ada-Kaleh (1936), în care surprinde cu sensibilitate poezia unui colț de Orient neatins de modernismul occidental, iar în colaborare
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
motiv în Poveste tăinuită, lângă bolți de mănăstire în „lumină străvezie”, mișună „crapi negri prin adâncul verde”, foșnesc trestii, bubuie pușca nevăzută. Astfel de detalii senzoriale plasează lucrurile pe o axă a timpului veșnic. Ca în Mănăstirea din adânc, poem antologic, locurile sunt bântuite de duhuri diavolești și de puteri pângăritoare ale sacrului, iar fantezia liberă, tentată de bizantin, se nutrește din eresuri. Acolo unde altădată „clopote sunau, răsunau” de „clocotea și vuia cuprinsul”, acolo unde veneau „ologi în cârje, târgoveți
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
a dovedit la fel de dăruit pentru proza poematică (Imn către holeră), ca și pentru cea satirică sau pentru memorialistică. Verva polemistului și a povestitorului s-a exersat mai întâi în prefețele volumelor originale sau traduse. Prefața la Gramatica românească cuprinde pagini antologice. Aici, scriitorul, în postura de pedagog al contemporanilor săi, folosește cu naturalețe un ton sfătos, familiar, închipuindu-și un auditoriu complice, care face haz de adversarii imaginari. Spirit satiric, observator de moravuri și tipuri umane, autorul era un mare amator
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
ideologii partidului, în temutul oficios de partid „Lupta de clasă”, incriminându-se devieri de la linia ideologică oficială, îndeosebi așa-numitele poziții obiectiviste. G. Călinescu a înțeles repede că, de fapt, atacul era dirijat împotriva sa, nu împotriva autorilor masivelor tomuri antologice, I.C. Chițimia, Ovidiu Papadima, Gheorghe Vrabie. Scrie, în consecință, câteva articole pe tema „actualității” folclorului și se hotărăște să realizeze, la Institut, sub conducerea sa, un Manual de folclor, în care să lămurească principalele aspecte teoretice ale domeniului. La acest
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]