1,523 matches
-
în nici un caz, ignorată. Rejetul iconoclasmelor a fost o sarcină extrem de dificilă și ea nu putea fi îndeplinită decât prin medierea și depășirea criticii științifice. Faptul că gândirea occidentală a fost profund marcată de cartezianism a permis majorității sociologilor și antropologilor să admită că există două tipare de civilizație (pattern of cultures). Sorokin distinge între culturile ideaționale (ideational) și cele vizualiste (sensate), iar Ruth Benedict, mergând pe un drum deschis de Nietzsche, vorbește de culturi apollinice și dionisiace. E limpede pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
primul care a folosit sintagma comunicare interculturală în cadrul cursurilor ținute împreună cu lingvistul S. Trager la Foreign Service Institute (Washington) pentru diplomații americani. De atunci, comunicarea interculturală a devenit materie de studiu în universitățile din întreaga lume, subiect de cercetare pentru antropologi, sociologi, psihologi, lingviști, subiect al unor traininguri pentru persoane care lucrează sau locuiesc în medii multiculturale. Aplicațiile practice ale teoriilor se regăsesc în afaceri și management, educație (predarea limbii materne străinilor, desfășurarea proceselor de învățare în medii multiculturale), marketing și
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sisteme de semne și simboluri). Intră în această paradigmă studiile de comunicare monoculturală, de comunicare transculturală (engl. cross-cultural communication) și studiile de comunicare interculturală (engl. intercultural communication) (vezi capitolul 3). Metaforele culturii Pentru a surprinde esența culturii și caracteristicile ei, antropologii au recurs adeseori la metafore asociate cu domenii dintre cele mai variate (vezi HYPERLINK "http://www.culture-at-work.com/concept 2.html" \t " top" www.culture-at-work.com/concept 2.html). • Păpușile etnografice. O metaforă simplă, atemporală, dar comercială a culturii este
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
există culturi diverse, caracterizate prin fenomene cu semnificații proprii, specifice, diferite de la o cultură la alta) și egalitarismul culturilor (nu există o ierarhie a culturilor, ci culturile sunt egale, deoarece satisfac în egală măsură nevoile membrilor lor). Bronislaw Malinowski (1984-1942), antropolog polonez, a accentuat importanța muncii „de teren”, a contactului direct dintre nativi și cercetător, care trebuie să observe comportamentele și să „prindă” semnificațiile pe care acestea le au pentru nativii înșiși (vezi și capitolul III, „Relativismul”). Termenul opus relativismului este
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și predispozițiilor sociale și individuale), a unor valori, ca sistem de reguli care ghidează alegerile noastre de viață, a unor patternuri culturale. Toate determină un mod de viață și de interpretare a realității. Pentru a capta parametrii de variație culturală, antropologii și sociologii au propus mai multe modele teoretice. 5.1. Modelul lui Kluckhohn și Strodtbeck. Valorile spre care se orientează cultura Primii care au elaborat o metodă articulată de studiere a variației culturale au fost Kluckhohn și Strodtbeck (1961), este
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ce apare în momentul când individul își pierde sistemul familiar de semne și simboluri. Se manifestă ca incapacitate temporară de comunicare acompaniată de stări emoționale negative (confuzie, neînțelegere, jenă, iritare, frustrare, rușine, furie). Termenul șoc cultural a fost introdus de antropologul american de origine finlandeză de Kalvero Oberg. Șocul cultural cunoaște mai multe faze: „Luna de miere”, când individul manifestă fascinație și optimism față de noua cultură: savurează mâncarea, se bucură de calmul care domină societatea, i se par interesante obiceiurile oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
informația oferită de vorbitor trebuie să fie relevantă în raport cu contribuțiile comunicative anterioare ale vorbitorilor și în raport cu scopul curent al conversației. Maxima manierei: contribuția comunicativă a vorbitorului trebuie să fie formulată clar, non-ambiguu, să nu fie obscură, să nu fie prolixă. Antropologul Edward T. Hall și lingvistul George L. Trager au pus bazele paradigmei originale a comunicării interculturale în cadrul unor cursuri de pregătire a diplomaților americani la Foreign Service Institute din Washington, unde cei doi au colaborat în perioada 1951-1959. Noul domeniu
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
pp. 333-353. Smith, M., Voices from the Well: The logic of the virtual commons, 1992. Preluat pe 12 29, 2007, de pe http://netscan .sscnet.ucla.edu/csoc/papers Soeharto, N. W., "Identity on the Net: Should we talk methodology here?", Antropologi Indonesia, 2(8), 2004, pp. 12-19. T"nnies, F., Community and Society (Gemeinschaft und Gesellschaft). (C. P. Loomis, Trans.), Transaction, New Brunswick, NJ, 1988. Thomsen, S., Straubhaar, J., Bolyard, D., "Ethnomethodology and the study of online communities: exploring the cyber
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
Întrebare nici nu Își are rostul. E suficient să știm că avem de-a face cu cărți excelente pe tema respectivă și că, pentru a aborda un asemenea subiect În mod pertinent, trebuie să fii, deopotrivă, istoric, comparatist, sociolog și antropolog. Fără Îndoială, disciplina care ne ajută cel mai mult În Încercarea de explicare a fenomenului alterității și fără de care istoricul rămâne dezarmat În fața unui subiect de acest gen, este antropologia. Mai apropiată de domeniul cercetării istorice este așa-numita antropologie
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
selecții, a impus preferințe, a instituit ierarhii și valorizări. Istoria, memoria colectivă sau tradiția nu sunt doar rezultatul tezaurizării unor amintiri, ci și consecința acumulării unor uitări. „Inventarea tradiției” - concept care În ultimele decenii, a făcut carieră printre istorici și antropologi - presupune tocmai această continuă reelaborare subiectivă a trecutului, din perspectiva cerințelor ideologice ale actualității. Nici memoria colectivă sedimentată pe marginea raporturilor dintre români și maghiari - obiectul rândurilor de față - nu face excepție de la regulile de funcționare ale unui asemenea mecanism
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Nicu Gavriluță (n. 1963), sociolog, antropolog și eseist. Profesor universitar doctor și decan al Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice din cadrul universității „al.i. Cuza” din Iași. Din 2007 este conducător de doctorat în domeniul sociologiei. Este director de programe al Societății academice de cercetare a
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
istoriei religiilor. Din punctul meu de vedere, aceste elemente de istoria religiilor formează baza cunoașterii în domeniul științei religiilor. Așa cum sociologia generală oferă date fundamentale absolut necesare în studierea sociologiilor de ramură, la fel istoria religiilor pune la dispoziția sociologului, antropologului, psihologului sau filosofului ce se ocupă de religiile lumii alfabetul necesar studierii științifice a fenomenului religios. Acest alfabet al științei religiilor este, din nefericire, insuficient cunoscut și predat în universitățile românești. Tocmai de aceea am păstrat în carte informații și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
aceste limite, sociologia religiilor propusă de Durkheim continuă să fie actuală și stimulativă pentru actualele cercetări sociologice ale faptului religios. I.2.2.2. Sacrul în viziunea lui Émile Durkheim O succintă și clară analiză a sacrului în viziunea unor antropologi și sociologi clasici (Durkheim, Mauss, Makarius, Girard, léVI-Bruhl, callois) o oferă Mario Pollo. cercetarea sociologică clasică a sacrului a pus un accent special pe ceea ce s-a numit ambiguitatea sacrului. Émile Durkheim remarcă foarte bine acest fapt. Nu a fost
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în mod direct, nemijlocit. Ele trebuie să se fixeze pe obiectele exterioare pentru a se cunoaște pe ele însele. Drept urmare, vor lua o parte din caracteristicile lucrurilor. Le vor purta urmele, însemnele. i.2.3. Marcel Mauss Este sociologul și antropologul francez care vine pe linia cercetărilor lui Émile Durkheim. A negat dimensiunea transculturală a conceptului de sacru la Durkheim. Acesta ar fi nepotrivit pentru cercetarea religiilor nesemitice. Apoi Marcel Mauss a înlocuit conceptul durkheimist de sacrul cu noțiunea de mana
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ale religiei. Animismul este una dintre acestea. Teoriile proanimiste susțineau însuflețirea deplină a întregului cosmos. Animus este un suflet prezent în tot ce există în lumea aceasta, de la pietre până la stele. Reprezentanții clasici ai animismului au fost Edward Burnett Tylor (antropolog englez, 1832-1917), autor al lucrărilor Cultura primitivă și Cercetări asupra istoriei timpurii a omenirii; John Lubbock - Originea civilizației și Herbert Spencer - Principii de sociologie. ideile de bază ale animismului sunt, în esență, următoarele: a) Originea credinței în spirite se află
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
șamanismul. Astfel, avem: * șamanismul Asiatic. Unii specialiști contemporani sunt tentați „de a atribui origini șamanice picturilor rupestre din Siberia (către 1000 Î.Hr.), pe baza trăsăturilor distinctive pe care le au în comun cu costumele și ritualurile șamanice atestate de antropologi”; * șamanismul din Siberia Septentrională. Instituția socială a șamanului diferă în funcție de puterile sale. Întotdeauna însă costumul/accesoriile sale cuprind următoarele: toba din lemnul copacului/arborelui cosmic, tichia și costumul; * șamanismul popoarelor arctice. Eliade descrie acest tip de șamanism ca fiind unul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
la zi vechile practici de tip șamanic. Japonia contemporană trăiește și ea o revigorare a șamanismului în cadrul noilor mișcări religioase. O cauză specială a creșterii interesului pentru șamanismul contemporan o constituie - cel puțin în mediile sociale educate - succesul scrierilor unor antropologi occidentali. De exemplu, în anii ’80, antropologul carlos castaneda s-a făcut apologetul șamanismului. Oamenii de știință l-au acuzat (pe bună dreptate) de simplificări și falsuri ale fenomenului. Șamanismul apare la el ca „model alternativ de percepție a unei
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Japonia contemporană trăiește și ea o revigorare a șamanismului în cadrul noilor mișcări religioase. O cauză specială a creșterii interesului pentru șamanismul contemporan o constituie - cel puțin în mediile sociale educate - succesul scrierilor unor antropologi occidentali. De exemplu, în anii ’80, antropologul carlos castaneda s-a făcut apologetul șamanismului. Oamenii de știință l-au acuzat (pe bună dreptate) de simplificări și falsuri ale fenomenului. Șamanismul apare la el ca „model alternativ de percepție a unei realități necunoscute”. A fost ucenicul șaman al
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
frenetice, practici șintoiste de servire a ceaiului și muzică contemporană. În concluzie, șamanismul actual de tip comercial este cu totul altceva decât ceea ce „făcea, în anii ’50, aldous Huxley grație mescalinei”. cum se explică sociologic succesul acestor practici neoșamanice? conform antropologului francez claude rivière, o parte a societății occidentale actuale, „pierzându-și credința în sacrul instituționalizat de bisericile creștine, încearcă să regăsească sacrul prin alte mijloace: divinație și vindecare, asceză, călătorie în lumea spiritelor aliate omului, extaz cu sau fără droguri
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
o forță impersonală, stăpânită de om. ideea apare la melanezieni. Mana nu este doar apanajul magicienilor: fiecare om, prin practici oculte, o poate stăpâni. Br. Malinowski, Magie, știință și religie. Tradiția confirmă magia și oferă prilejul accederii la ea, susține antropologul polonez. Magia nu derivă din simpla observare a naturii și din cunoașterea legilor ei. alți autori susțin ideea că magia apare ca urmare a legăturii stabilite între fenomenele necunoscute și cele cunoscute. Starea emoțională este cea care prilejuiește realizarea unor
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
privirile care s-au aplecat asupra sa, în special ale lui Platon și Aristotel, se preocupă mai degrabă de efectele mitului asupra gândirii decât cu explicarea originii, a funcțiilor ori a conținutului său), este cea a lui Edward Burnett Tylor, antropologul britanic, un pionier al disciplinei însăși. Preocupat de fenomenul culturii și înscris în fluxul evoluționist al mijlocului secolului al XIX-lea, el propune o abordare animistă, considerând că mediul în care trăiește omul este încărcat cu forțe și ființe supranaturale
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sale sunt de asemenea diferite. Claude-Lèvi Strauss se exprima în acest sens: "în multe texte de ziar, ba chiar și în cele publicitare, apar reziduuri ale miturilor antice", miturile de azi fiind cele de ieri cu variante, "partituri".460 Dacă antropologul francez identifica două trăsături primordiale ale mitului, contradicția și repetiția, mulți fiind cei care susțin de asemenea că pentru a supraviețui mitul are nevoie de repetiție, dar că în timp formele sale se schimbă, există și opinii care susțin imuabilitatea
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
-și această dimensiune vitală. Primul capitol al prezentei lucrări s-a axat pe prezentarea unor abordări mai cunoscute ale mitului, ale unor definiții, disecții și perspective avizate asupra lui, oferite de cercetători activi în varii domenii ale științelor umaniste, de la antropologi, lingviști, filozofi, politologi, istorici, la artiși și literați. Pozițiile acestora au fost plasate în oglindă în funcție de specificul disciplinei, corespunzând viziunilor strucutraliste, pe de o parte, care mizează pe permanențe, pe continuități și scheme largi, iar pe de cealaltă parte, celor
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
exprimă evenimente, relații, conexiuni; mitul exprimă caractere, "modele" sau, dimpotrivă, tipuri vrăjmașe, respingătoare. Mitul exprimă psihologii colective, structuri arhetipale sau voci individuale rămase necunoscute. E greu de închipuit istoria culturii, a valorilor spiritualității umane fără mituri", continuă Nicolescu, rotunjind citatul antropologului, adăugând că imaginația folclorică aplică de-a lungul secolelor filozofia, sensurile și adevărurile ei pe scheletul mitului. Pe de altă parte, avertizează autorul, "raționalizarea excesivă a miturilor, transformarea lor în ficțiuni duce practic la anularea funcțiilor iradiante de semnificații ale
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
raționalizarea excesivă a miturilor, transformarea lor în ficțiuni duce practic la anularea funcțiilor iradiante de semnificații ale acestora." 98 Claude Lévi-Strauss, Myth and Meaning, p. 3. 99 Ibidem, p. 6. 100 Ibid., p. 20. Filonul disciplinar lingvistic răzbate din opera antropologului când afirmă că atât mitul cât și muzica sunt "fii" ai limbajului, doar că muzica îi dezvoltă aspectul sonor, iar mitul pe cel al sensului. 101 Apud Joseph Campbell, Myths to Live by, p. 14. 102 Mircea Eliade, Aspecte ale
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]