2,440 matches
-
corelează cu dezvoltarea cognitivismului în cadrul căruia e dezbătută problema minte-corp (mind-body problemă, care interesează și neuroștiințele, și, la fel, cu preocuparea pentru psihologia developmentală, care urmărește continuitatea dintre psihismul biologic și cel uman, în spatele specificităților antropologice. Această orientare psihologică și antropologică acordă o majoră importanță conceptului de „minte” (mindă. Aceasta nu face parte din recuzita tradițională a noțiunilor ce caracterizează polul individual al umanului - temperament, caracter, subiect, eu, conștiință, personalitate. Totuși, el a fost utilizat în ultimele secole în filosofia anglo-saxonă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și experiențe de cunoaștere și învățare și structurează un model personal de percepție, gândire, afectivitate și adaptabilitate. Atunci când sunt maladaptative, iar manifestările psihocomportamentale corespondente amprentează constant destinul individual, suntem pe teritoriul personalităților patologice. Descifrarea originii omului rămâne un major deziderat antropologic, în sensul că suntem creația lui Dumnezeu, iar pământul poate fi raiul - sau iadul - unei alte lumi. Sorgintea extraterestră postulează faptul că oamenii sunt urmașii născuți din elementele de concepție ale unor ființe din spațiul cosmic care, întâmplător sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
personalităților patologice. Abordând conceptul de moral insanity, care are ca substrat o degenerescență neuronală, el consideră indivizii respectivi ca fiind incapabili să-și însușească și să utilizeze valorile morale, dar abili în a-și ascunde viciul structural în funcție de context. Stigmatizați antropologic, psihopații afișează și manifestări clinice episodice afective și instinctuale, care însă sunt net dominate de comportamentul antisocial. În nici una dintre variante ei nu pot fi derogați de responsabilități. Contactul cu legea este plauzibil mai ales când aparțin unor pături social-economice
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
tulburărilor de personalitate Personalitatea umană reprezintă simultan un concept și o structură multidimensională care integrează componente condiționate biologic, psihologic, social și spiritual. De aici derivă și complexitatea contribuției sale în procesul de cunoaștere psihiatrică și, într-un sens mai extins, antropologică. Pornind de la aceste repere, personologia autentică (Stern, 1936Ă nu se poate rezuma la a reduce persoana la determinanții săi și postulează necesitatea formulării teoriilor asupra personalității normale și patologice, conform unor studii riguroase și extensive. Acestea trebuie să aibă ca
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
probleme ale personalității”. Deja Schneider făcea distincție între „personalitățile anormale”, ce reprezintă o variație statistică a normalității - ca stil, manifestări, comportament, tipologie -, și „persoanele psihopate”, la care nu mai e vorba de o variație statistică, ci de o altă realitate antropologică. Mai complexă e situația în care, de-a lungul timpului sunt perioade destul de largi de compensare sau decompensare, ce pot fi puse pe seama caracteristicilor situaționale, de statut și rol, de raportare interpersonală. Oricum, aceste cazuri nu sunt cele din formele
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
e înrudită până la un punct cu această tradiție, dar ea ține cont și de o perspectivă medicală. Tipologia recentă medico-psihiatrică a tulburărilor de personalitate. Categoriile prototipice Schneider a adoptat ideea că persoanele psihopate nu reprezintă o boală, ci sunt variante antropologice extreme, și aceasta deoarece aderă la ideea că spiritul nu se poate îmbolnăvi, ci doar corpul. Totuși, inspirația medico-psihiatrică a celei mai mari părți a tipurilor sale e evidentă. Odată cu orientarea neokraepeliană a psihiatriei din ultimele decenii - care a dus
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
faptul că problema persoanelor cu structuri și comportamente excentrice anormale și chiar deviante nu reprezintă doar o problemă a psihiatriei și psihopatologiei, ci una a antropologiei în general. Perspectiva medico-psihiatrică trebuie să fie într-un permanent dialog cu o perspectivă antropologică a persoanelor anormale, deviante, care nu e constituită însă ca o „specialitate” științifică profesională bine definită, care să își aibă specialiștii săi, corpul său doctrinar, limbajul său specific, circumscrierile și etichetările, câmpul de investigație, partenerii etc. În aceste condiții, psihiatrii
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
personalității. În sfârșit, Cloninger și-a dezvoltat în ultimul timp teoria sa asupra personalității și în perspectivă spirituală, adăugând celor șapte dimensiuni trăiri speciale, fenomene pick, stări de transă, extaz, experiențe extrasenzoriale, trăiri spirituale - toate corelându-se cu o amplă tradiție antropologică, psihologică, religioasă, spirituală. În plus, a dezvoltat în această direcție și programe terapeutice, în scopul atingerii unor „stări de bine” (well-beingă psihologice spirituale. Desigur, ultimul aspect nu are legătură cu tulburările de personalitate, depășind și instrumentul TCI. Concepția și instrumentele
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de trăire, a bogăției de manifestări și relaționării interpersonale, precum și a cunoștințelor sale teoretice, a culturii sale, a felului în care își reprezintă lumea, a convingerilor și credințelor, a concepției sale despre lume. Viziunea și metoda lui JASPERS este fenomenologică, antropologică, tinzând spre ideografic și descriere de cazuri tipic exemplare. În personologia americană, Allport (Feist, 1985Ă a încercat să continue această linie. Abordarea lui Cattel este mai restrânsă, ea concentrându-se pe aria de specialitate a psihologului. Dar și acest demers
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și între axe. Modelul ar permite și predicții pe baza mecanismelor biologice ce stau la bază. Factorii ambientali sunt cuprinși la capătul dimensiunilor și ei pot modela manifestările și evoluția. Modelul nu e însă suficient de elaborat în direcția specificului antropologic al psihismului. Probleme metodologice în studiul comorbidității dintre axele I și II. Din perspectivă metodologică o primă problemă ar fi cea a definirii tulburărilor de personalitate și a mijloacelor de a o identifica. În prezent se folosește cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
zonele sintone și „sănătoase” ale persoanei, punctele de ancorare pentru programele de psihoterapie și reintegrare socială. Relația de comorbiditate între Axa I și II formulată strict medical este o problemă reală care se cere însă înțeleasă ca reflexul unei realități antropologice mai adânci. În existența oricărui om, fără nici o implicare specială a psihopatologiei, există în mod firesc o diferență dar și o interrelație între două perspective. Pe de o parte dimensiunea structurală, de identitate cu sine organizată în jurul sinelui, a Eului
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
caracteriale sunt reconfirmate mereu ca factori prognostici și reabilitativi de primă importanță în psihiatrie dar și în medicina somatică. Cunoașterea și înțelegerea dinamicii lor ne sprijină pe calea de aur a apropierii de profunzimile suferinței umane și în larg sens antropologic - de asumare responsabilă a rolului de vindecători a acesteia. BIBLIOGRAFIE ADLER P (1980Ă - Transference, real relationship and alliance. Int. J. Psychoanal., 61: 547-558 ANDERSON EM, LAMBERT MJ (1995Ă - Short-term dynamically oriented psychotherapy: a review and metaanalysis. Clin Psychol Rev, 15
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
înțelegerea semantică a valorilor Deficiențe de planificare a vieții; nu învață din experiență și pedepse; intelect în limitele normale Un tablou ca cel de mai sus nu e nici complet, nici întru-totul coerent. El ne plasează totuși într-un univers antropologic anume, într-o familie lingvistic-conceptuală care indică o zonă de realitate umană. „Psihopatia” este un construct teoretic, psihopatologic, cu referință la problematica tulburărilor de personalitate. Din acest punct de vedere, el este similar cu întreaga nosologie psihiatrică, cu circumscrierea generală
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
se organizează ierarhic și anume: Caracterizarea generală a domeniului psihopatiei Tipurile de tulburări de personalitate comentate în sistemele categoriale Subtipurile de psihopatie descrise de diverși autori Variabilele dimensionale Toate aceste perspective se articulează cu înțelegerea biologică, psihiatrică, relațională, psiho-socială și antropologică a persoanei umane. 5. Aspecte etiopatogenice în dezbaterile actuale privitoare la psihopatie Aspecte neurobiologice. Unul din aspectele importante actuale în discuția despre psihopatie constă în investigarea și evidențierea parametrilor biologici ai acestei tulburări. Există în prezent multe date directe și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Tipul de societate poate stimula, inhiba, sau deforma agresivitatea, delicvența, criminalitatea. Identificarea și diagnosticarea cazurilor mai depinde de delimitarea conceptuală, instrumentele de diagnostic și criteriile de evaluare. Psihopatia, acest cluster special al tulburărilor de personalitate, readuce în discuție ampla deschidere antropologică a acestei tulburări și indică faptul că abordarea medical-psihiatrică, chiar dacă e indispensabilă nu e și suficientă. Nu poate fi abordată o problemă așa de gravă a personalității - a polului individual a umanului - fără o largă viziune antropologică. De fapt în
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
discuție ampla deschidere antropologică a acestei tulburări și indică faptul că abordarea medical-psihiatrică, chiar dacă e indispensabilă nu e și suficientă. Nu poate fi abordată o problemă așa de gravă a personalității - a polului individual a umanului - fără o largă viziune antropologică. De fapt în discuție este un aspect particular al determinismului în zona existenței persoanei umane și care e cel al „endogenului”. Determinismul endogen a fost invocat în apariția unor psihoze ca schizofrenia, paranoia, tulburarea bipolară dar treptat s-a renunțat
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ar trebui considerat mai degrabă o condiție morală decât una clinică, fapt cu consecințe asupra terapiei. De aceea în acest capitol final se reia comentariul asupra conștiinței morale în tulburările de personalitate. Prin aceasta se subliniază încă o dată perspectiva general antropologică care, de-a lungul întregii cărți, a dublat-o pe cea clinică. Comentariul nu e însă posibil fără o scurtă recapitulare istorică a corelației dintre felul în care a fost istoric concepută personalitatea și înțelesurile istorice ale eticului. 1. Repere
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
caracterial-temperamentală ce diferențiază oamenii prin stilul lor comportamental și expresiv. Și la fel au procedat cercetările în domeniul tulburărilor de personalitate, cu toată tradiția și discuțiile despre „moral insanity”, anetopatie și psihopatie. Preocuparea față de comportamentul moral reprezintă o veche tradiție antropologică religioasă. Biblia consemnează cele 10 porunci: să nu ucizi, să nu furi, etc. Actul uman reprobabil este un aspect diferit de caracteristicile de fond ale unui individ prin care el e caracterizabil temperamental, și la fel faptul de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
unei forme de preanchet( rapid(. (n acest caz, observatorul nu particip( cu adev(raț la via(a mediului studiat. Cu siguran((, cea mai dificil de realizat, dar (i cea mai profitabil(, este observa(ia de teren. Purtînd amprenta tradi(iei antropologice (i etnologice, acest gen de observa(ie presupune utilizarea unor procedee reactive ((ntrevederea, interviul), nonreactive (observa(ia propriu-zis() (i cercetarea unor documente. E suficient s( amintim aici numele cîtorva antropologi (i etnologi care au desf((urat cercet(ri serioase (n
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
numai la astrologie, care, pe ling( calcule (i m(sur(tori, se baza (i pe observa(ie). O reg(sim apoi sub forma observa(iei experimentale (n cadrul (tiin(ei moderne, pentru ca mai tîrziu odat( cu na(terea (tiin(elor antropologice (i etnologice s( se dezvolte sub chipul observa(iei directe de teren. (n sociologie, de(i a fost catalogat( uneori ca fiind o metod( (i tehnic( speculativ(, azi observa(ia este trecut( (n rîndul metodelor (i tehnicilor principale de lucru
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
chestionarului. (n acest caz, cercet(torul nu particip( cu adev(raț la via(a mediului social studiat. 3) Observa(ia este deseori identificat( cu expresia "muncă de teren" din etnografia francez( sau cu cea de "field work" din tradi(ia antropologic( englez( sau din cea a etnografiei nord-americane. Ea semnific( o prezent( sistematic( (i adesea prelungit( chiar la locul de anchet(, (n sînul grupului social studiat. Pe parcursul acestui lung sejur, datele sînt culese de cercet(tor sau de echipa de cercet
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
ia direct( ia o form( mai autonom( (i mai bine definit(. Lloyd Warner (1898-1970), mare ini(iator de cercet(ri (i autorul lucr(rîi Yankee City, o monografie colectiv( a unui mic oră( din Noua Anglie, transmite experien(a sa antropologic( (i sociologic( unei noi genera(îi de cercet(tori. Îl g(sim al(turi de el pe Everett C. Hughes (1897-1983) care se depărtează de viziunea moralizant( a genera(iilor precedente (i deschide tot felul de piste (n practică observa
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
întâmplă în economie și au ajuns "precepte" valabile pentru toate domeniile, în aproape toate limbile și toate societățile 296. Omului i se poate programa existența dacă nu i se iau în seamă trăirile, emoțiile, afectele. Dar omul nu este "monstru antropologic", nici "robot" care are de îndeplinit, câtva timp, câteva sarcini precise. Omul nu este un automat inconștient de sine, cu comportament repetitiv 297. Profitul are și un preț de plătit, iar acest preț este plătit de către oameni. "Dezvoltarea nu mai
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
ce desemnează cunoașterea, abilitățile și informațiile învățate. Conform viziunii evocate, cunoașterea socială este cea care integrează, în cele din urmă, subiectul individual în societate. C. Kluckhohn și A.L. Kroeber (1952) au inventariat 164 de definiții ale culturii din literatura antropologică scrisă între 1871 și 1950, ajungînd la concluzia că ceea ce se arată a fi comun în prezentările teoretice arhivate este înclinația conceptului titular de a descrie ceva ce provine din interioritate (inside the head, rather than outside) și că miezul
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
legăturii identitare), spre deosebire de intercultural, care circumscrie interacțiunile în care actorii ce relaționează trăiesc unii împreună cu ceilalți (registrul dominant fiind cel al partajării, schimbului și negocierii identitare). 2.3. Paradigma integratoare a psihologiei interculturale Psihologia interculturală (PIC) se întîlnește cu perspectiva antropologică, care examinează diferența exersînd o manieră de lectură a fenomenelor sociale în cheie comparativă. Perspectiva de bază în lectura antropologică este relativismul cultural, conform căruia caracteristicile comportamentale și contextele culturale diferite sînt descrise, nu și evaluate. Relativismul refuză, astfel, în
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]