2,251 matches
-
atât s-a dat liber la liber ai auzit ca porumbeilor dreptul de a fi albi erau albi oricum tremuram oricum negarea își avea propriul răspuns de da s-a desfințat universul negarea negațiilor strigând lipsa lui nu e mai apăsătoare decat nu-ul însuși uitând că nimeni nu ntreabă nimic ... Citește mai mult s-a desființat universulnu mai esteau rămas gândurile într-o plimbarede la o eternitate la altafiecare cu o ideie sub brațnu mai există aglomerațiinici rarefieri nu mai
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
rămas o întindere în care ochii se răstoarnăîn alți ochiatâts-a dat liber la liberai auzitca porumbeilor dreptul de a fi albierau albi oricumtremuram oricumnegarea își avea propriul răspuns de das-a desfințat universul negarea negațiilor strigândlipsa lui nu e mai apăsătoare decat nu-ul însușiuitând că nimeni nu ntreabă nimic... XXXIII. CE AR FI EA DE NU AR FI TRUP, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 738 din 07 ianuarie 2013. este în firea stelelor să plutească în mijlocul unui
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
că de aia am pus problema în discuție... Liniște deplină. S-a dat ordinul de patrulare pe itinerariul prevăzut în planul de muncă al patrulei pentru ziua în curs și mașina s-a pus în mișcare. Din nou, acea liniște apăsătoare, bună de tăiat cu cuțitul. Privirile se opreau în geamuri fără să vadă mai departe, împrăștiate pe sticla deloc prietenoasă, pe care primele semne ale gerului de afară desenau stranii figuri. Doar parbrizul era dezaburit cum se cuvine... După aproape
D’ALE POLIŢIEI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352198_a_353527]
-
donatoare... Este o problemă, cu adevărat, până se vor găsi astfel de persoane, cred... Din nou, liniștea puse stăpânire pe încăpere. Fiecare își îndrepta ochii, de data aceasta, în direcții diferite, ferindu-și, parcă anume, privirile. După secunde lungi și apăsătoare de tăcere, doamna Luiza se ridică, tuși ușor pentru a-și drege vocea și se adresă tuturor cu voce scăzută, dar cu multă hotărâre: - Mă gândesc că acea persoană, donatorul, trebuie să aibă aceeași grupă sanguină cu bolnavul... În cazul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
Nu vedea pe nimeni și nu răspundea la salut nici chiar în incinta instituției. Era supărat pe el însuși și pe toată lumea... De la nunta lui Valentin a plecat înainte de a se aduce tortul miresei. Nu a mai putut suporta atmosfera apăsătoare creată poate doar în mintea lui. Orice dialog, după cel cu Valentin, i se părea a fi născut special spre a-l pune pe el în inferioritate. La fel ca unele glume sau bancuri cu și despre polițiști, chiar dacă mirele
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
Capitolul III/2 ACȚIUNI ȘI REACȚIUNI Telefonul a sunat strident în liniștea apăsătoare din apartament și Fănel a tresărit speriat. Era încă în picioare și derula filmul conversației cu Gabi. Își făcea reproșuri pe două direcții: că nu a procedat corect față de o prietenă atât de bună a familiei și că nu a
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
să vând partea mea. Dacă tu sau Nae sunteți amatori, e foarte bine. Dacă nu, îmi găsești un client serios. Aveți o săptămână la dispoziție, începând cu azi..., a precizat Fănel aproape șoptit. Ultima frază s-a pierdut în liniștea apăsătoare a încăperii, accentuând tristețea evidentă în vocea și pe chipul său. A ieșit cu maxilarele încordate, fără să mai privească înapoi...
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
Acasa > Poezie > Familie > MĂICUȚA MEA CEA DRAGĂ Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 863 din 12 mai 2013 Toate Articolele Autorului Speranțe cresc în inimi din pură disperare. Ineac-a mea gândire, în dor apăsător. Tot gândind Acasă, un vis înălțător Mintea-mi împresoară ca o ușurare... Mă văd în fața ușii...simt inima cum bate Cascade-adânci de doruri, plâng tânguitor Lacrima mă-neacă, la glasul ce răzbate De după ușa-nchisă: e-al Mamei cea cu
MĂICUŢA MEA CEA DRAGĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354860_a_356189]
-
bine că-i mai slab decât mine. Când vezi unul mai îndrăgostit, spui: ce bine că nu sunt eu. Am întâlnit o persoană mai îndrăgostită decât toți îndrăgostiții: e autoarea de față. Bine că nu sunt eu. O dragoste grea, apăsătoare, neîmpărtășită. Suferința din dragoste s-ar zice că are ceva nobil, dar nu are. Poate ajunge pe cea mai de jos treaptă a umilinței umane.Te poate impinge la crimă ori la sinucidere. Te poate târî în cele mai abisale
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
astea se întâmplă noaptea, în ultimul timp... Vocea parcă i s-a frânt și ochii ei au fixat cu îndărătnicie podeaua. De teamă că nu va mai continua, Gabi a intervenit cu o întrebare al cărei răspuns parcă plutea deja, apăsător, printre rotocoalele mici de fum ce se îndreptau lent către fereastra deschisă: - Și te neglijează când vine, nu mai este drăgăstos cum era înainte? - Nnnnnu, nu aș putea spune... Parcă lipsește ceva, a răspuns Anca fără a-și ascunde oftatul
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
îi închina sonete pioase marquisei de Pescara, cînd ne-am așezat la masă, privind-o pe Licurișca în ochi, cu tristețe ... de ce te amesteci tu în istoriile esențiale?! Mersul stelelor este adesea mai incert decît visurile oamenilor. Începuse iar ploaia. Apăsătoare, insistentă, obositoare. Ploua ca în Bacovia, ploaie nevrotică. Ploua cum zisese Thomas, pînă la saturație, la două zile, în ropote, cu rafale de uragan ce țineau cîteva minute, și cu picături mari, explozive. Licurișca s-a strîmbat, de parcă erau acri
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
ÎN TĂLPI VÂNTUL, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011. cerul ce îl port în tălpi trăiește de multă vreme ca o ploaie neîncepută după nașterea mea trofeu plecat în căutarea prezentului neîntreg din trup apăsător respiră necuvinte aș putea muri în fiecare zi câte o mână și nu îți vei da seama cum crește de mine muritul ai putea inventa în fiecare clipă o moarte pictată în noi vântul va înțelege de ce trăitul își face
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
crește aripi de hârtie apoi îi învăț să cadă în fiecare trecut avut la îndemână ... Citește mai mult cerul ce îl port în tălpi trăiește de multă vremeca o ploaie neîncepută după nașterea mea trofeuplecat în căutarea prezentului neîntregdin trup apăsător respiră necuvinteaș putea muri în fiecare zi câte o mânăși nu îți vei da seama cum crește de mine muritulai putea inventa în fiecare clipă o moarte pictatăîn noi vântul va înțelege de ce trăitul își face de capazi voi elibera
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
Fănel fusese acționar principal. La intervenția dură a procurorului militar, Fănel s-a pierdut de moment, apoi a refuzat să dea date noi. S-a declarat nevinovat și a cerut prezența avocatului. Discuția cu avocatul a fost lungă, greoaie și apăsătoare în partea de început. Până când Fănel a căpătat încredere și a fost convins că numai adevărul îi poate îmbunătăți, cât de cât, situația. S-a plâns de felul în care procurorul a inițiat și desfășurat prima parte a anchetei. - Și
ISPITA (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356897_a_358226]
-
întors, într-odată, privirea spre dreapta și, atunci, am observat cum: un om, în amurg, pe-o stradă... / Pe foi nu mai știu cum trecea - / Sub tropot, și-a lumii grămadă... / - Uitasem că toamna venea. Toamna este pentru mine ploaia apăsătoare a uitării existenței, fulgerul care luminează satanic și tunetul biciuirii, a prevestirii. Toamna este leagănul melancoliei, a dorului dorinței fiindului de a se demobiliza din chingile nevăzute ale locului, de suferințele umede ale stărilor: Odaia mea mă înspăimântă... / Aici n-
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
doar intermediarul, dar tot e ceva”, se bucura deja comisarul Grosu imaginând câteva scene pline de surprize, în timp ce repunea dosarele la locul lor și încuia sertarele biroului. Apoi, a ieșit grăbit din încăpere. În camera de consiliu atmosfera a fost apăsătoare. Doamna judecător era furioasă. Traficul specific acelei ore a enervat‑o și plecase de acasă puțin întoarsă pe dos din cauza atitudinii soțului. Pe de altă parte, a venit la judecătorie numai pentru această cerere și nu‑i convenea să se
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
m‑au întrebat femeile alea nesimțite. Nu mai suport! - Dar, fata mamei, nu este toată lumea așa. Și dacă domnu’ doctor a zis că... - Nu e, mamă, așa toată lumea. Multe mă compătimesc și‑l blestemă pe făptaș. Dar e o atmosferă apăsătoare. Noaptea e macabră, mamă. Acasă pot urma foarte bine tratamentul, fără alte obligații. Acasă știu că mă întremez ca lumea, mamă, nu aici. Și nici matale nu mai stai cu grijă pe drumuri. - Dar ce obligații pot fi aici, Iulica
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului cerul ce îl port în tălpi trăiește de multă vreme ca o ploaie neîncepută după nașterea mea trofeu plecat în căutarea prezentului neîntreg din trup apăsător respiră necuvinte aș putea muri în fiecare zi câte o mână și nu îți vei da seama cum crește de mine muritul ai putea inventa în fiecare clipă o moarte pictată în noi vântul va înțelege de ce trăitul își face
PICTEAZĂ-MI ÎN TĂLPI VÂNTUL de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356520_a_357849]
-
poștă. Dacă ar fi posibil, am nevoie de ele până la prânz. Chiar și așa, cred că e prea târziu să schimb soarta. Da, da, la sediul central. Am să vin acolo la prima oră. Mulțumesc, te salut! * După o liniște apăsătoare, în care se auzeau până și respirațiile celor din încăpere, polițiștii s‑au retras. Rămas singur, Gabriel a înghițit în sec, a privit rătăcit colile de hârtie fără să le vadă și s‑a așezat încet pe scaun, lipsit de
CHEMAREA DESTINULUI (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356695_a_358024]
-
jelesc N-am avut o clipă Am tot mers spre steaua Care ma albește Rece cum e neaua Dar ce foc aprinde În sufletul meu Steaua de zăpadă Cînd drumul e greu Să nu stai o clipă Gindurile-s grele Sînt apăsătoare Fugi mereu de ele Lasă nostalgia N-ai avut alt drum Orice altă grijă Este doar un fum Flacăra e-n ține În sufletul tău Tu esti visul sacru Tu esti Dumnezeu ANOTIMPURILE ANTONIO VIVALDI (1678-1741) mardi 29 septembre 2009
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
Încruntați și cu sufletele pustiite. Vuia îngrijorarea în fiecare. Speranțele de mai bine se năruiau în sufletele lor. Viitorul instituției în care lucrau era viitorul lor. Al familiilor lor. Și al copiilor. Zgomotele ce pătrundeau de pe coridor și risipeau liniștea apăsătoare din birou i-a trezit la realitate. Proveneau din multă mișcare, foială și strigăte scurte, metale lovite între ele și respirații grele ca după o fugă în condiții de relief accidentat. Erau zgomote pe care numai ei le puteau înțelege
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
trecut din nou în bucătărie. Starea de neliniște creștea. Trecuse de miezul nopții și ea stătea încremenită la fereastră, privind în gol. A mai format de două ori numărul Iulianei, dar în zadar. Pentru că nu a răspuns, și o teamă apăsătoare o năpădea insistent, a mers în dormitor și l‑a trezit pe Tudor. - Măi omule, este trei noaptea și fata nu a venit. Ce facem? Ce i s‑a întâmplat? - De unde să știu, măi femeie?! Caută telefonul prietenei la care
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
veni la tine...gândul Ochii se bucură în fiecare dimineață de lumina zilei și sunt plini de lacrimi la apariția serii... Timpul este prietenul și în același timp, dușmanul nostru... El pleacă, lăsându-ne cu dorințe neîmplinite și cu tristeți apăsătoare. Ne aruncăm în brațele muncii și căutăm să nu pierdem nici o secundă...; mai avem încă, atât de multe de rezolvat! Uităm de oboseală, de foame și ce este mai îngrijorător, uităm chiar de...noi. Aceste greșeli le facem involuntar și
DE VA VENI LA TINE...GÂNDUL de DOINA THEISS în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346076_a_347405]
-
vreau să fac un blid de lemn din care să mănânci tu și mami când cresc eu mare... A zâmbit și s-a întors la, treaba lui. De data aceasta a fost rândul părinților să rămână fără cuvinte. O liniște apăsătoare s-a așternut în cameră. Și lacrimi mari și curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi
BLIDUL DE LEMN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346088_a_347417]
-
sau mâine în care nu se întâmplă nimic, i-a copleșit dintotdeauna pe cei ce scriu, indiferent de timpul în care au trăit și de curenul literar căruia i-au aparținut. Probabil că tocmai această spaimă de o stare sufletească apăsătoare ce s-ar putea instala cândva, între ea și cel drag, o determină pe poetă să se raporteze la “ieri”. Trecutul rămâne un reper stabil, pe când prezentul și viitorul nu oferă siguranță. Timpul în sine este format din clipă, clipă
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]