758 matches
-
romantic, a freneziei. Frenezia este reversul plictisului: Lorenzaccio visează să fie Hanul Islandei. Subtile sensibilități fac să apară furiile elementare ale brutei. Eroul byronian, incapabil de iubire sau capabil doar de o iubire imposibilă, suferă de spleen. El este singur, apatic, propria lui stare Îl epuizează. Dacă vrea să simtă că trăiește, aceasta se va realiza doar În teribila beatitudine a unei acțiuni fulgerătoare și devorante. A iubi ceva ce nu vei vedea niciodată a doua oară Înseamnă a iubi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
desigur că omul căruia îi fusese făgăduită sora mea era în stare de multe fărădelegi și tocmai de-asta încercam să împiedic această căsătorie. Dar acum nu mai era vorba de a feri o adolescentă de o viață posacă și apatică; problema era s-o scap din ghearele unui asasin, ale unui monstru sângeros. Iscoditorul nu era mai puțin îngrijat decât mine, dar mintea lui nu pierdea niciodată vremea cu tânguielile: — Când trebuie să aibă loc ceremonia? Peste cel mult două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alătur sărbătorii. Au stăruit: aveam tot timpul să-mi văd soția deoarece, potrivit datinii, nu trebuia să ies din casă mai devreme de șapte zile. Când m-am trezit, mireasa era în picioare în patio, rezemată de fântână, uitându-se apatică la mama, care stătea ghemuită la doi pași de ea, ocupată să frece până la strălucire o tavă mare de aramă înainte de începerea celui de al doilea ospăț de nuntă, care avea loc în seara aceea și la care, după datină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că la această mare manifestație împotriva lui Yariv și a trădării sale luau parte numai tineri. Când lansase apelul, nu se gândea că avea să fie luat în seamă. Părerile care circulau în acea perioadă spuneau că tineretul israelian devenise apatic. Erau generația internetului, preocupați mai mult de Google decât de Golan, mai dornici să trândăvească prin India și să se plimbe prin Nepal decât să fie deschizători de drumuri în Iudeea sau să lucreze pământul în Samaria. Chiar și fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o lasă lângă celelalte, să se scurgă. Se scutură de apă cercetând încăperea cu privirile. BĂRBATUL CU ZIARUL: Puf! Ce vreme! (DOAMNA CU VOAL și-a ridicat voalul și-l privește pe BĂRBATUL CU ZIARUL. BĂTRÎNUL CU BASTON deschide ochii, apatic. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte netulburat la violoncel.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Frecându-și mâinile, căutând un loc care să-i convină, adresându-se către toată lumea.): Așteptați de mult? BĂTRÎNUL CU BASTON (Schimbând o privire cu DOAMNA CU VOAL.): De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de voiaj o carte, pregătindu-se de lectură. Sau, cel puțin, așa am crezut eu În sfânta-mi naivitate. - Ați citit? m-a Întrebat, plină de interes, arătându-mi coperta. Codul lui Da Vinci, ce altceva? Am dat din cap apatic: conversațiile intelectuale la zece mii de metri altitudine nu se numără printre pasiunile vieții mele. - Fascinantă, nu? Un bestseller năucitor. - Se poate spune și așa, deși... - Deși? - Sincer să fiu, nu m-a dat pe spate. Privit literar, este un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Generalii lui Don Pedro nu se înțeleg între ei și, mai ales, nu se înțeleg cu ofițerii englezi. Dar generalii lui Don Miguel sunt și mai incapabili. Nu folosesc superioritatea lor numerică strivitoare, nu profită de solidaritatea întregii țări, sunt apatici, confuzi, invidioși unul pe altul. Exasperat de inactivitate, comandantul escadrei rebele, Englezul Napier, pleacă din Porto, în ziua de 2 iulie 1833 - un an de la începerea războiului civil - și întîlnește escadra lui Don Miguel la capul S. Vicente. Două ceasuri
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
orice criză. Cu timpul, aceste glorioase partide de guvernământ își pierd aproape contactul cu masele. Ca să supraviețuiască, aceste partide monarhiste și constituționale pactizează cu republicanii. Deocamdată, sub Don Luiz, sunt cele două partide care alcătuiesc rotativa. Regele e indiferent, visător, apatic. Lasă, în 1876, să ia ființă partidul republican care luptă pe față și prin toate mijloacele împotriva monarhiei. Lasă să ia ființă Marele Orient Lusitan Unit și să se deschidă loji masonice pretutindeni. Aproape toți marii oameni politici, toți președinții
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ani, a făcut pentru Napoleon o pasiune ce friza venerația, Încurajată de Mademoiselle, și Își lua cu el În pat un mic bust de bronz al lui. Eu eram un copil zgomotos, aventurier și cam bătăuș. El era liniștit și apatic și petrecea mai mult timp cu mentorii lui decât mine. La zece ani a Început să-l preocupe muzica și de atunci a luat nenumărate lecții de muzică, se ducea cu tata la concert și petrecea ore-n șir cântând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Și plouă. Plouă ca și cum cerul s-ar fi hotărît să se verse cu totul deasupra capetelor lor, vrînd poate să-i Înece, să-i scufunde, să-i facă să naufragieze, În Încercarea de a reuși ceea ce nu reușise acel ocean apatic, fără pic de elan. Plouă. Plouă. Plouă. Și odată cu ploaia se Întoarseră la viață. Și la truda lor. Ferreira era deja o umbră inutilă și Învinsă, În pofida apei și a odihnei, dar Iguana Oberlus, cu mîinile Încleștate pe vîsle, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
asemănătoare și o lua de la capăt fără să-și piardă răbdarea, cu aceeași mână sigură. Lucra extrem de concentrat, figura mobilă își pierduse expresia de imbecilitate, privirea rătăcită. Inginerul se uita abătut la zidurile goale. Auzi declicul broaștei și se ridică apatic. ― Gata! exclamă încîntat cârnul. Stai numai o clipă să-mi strâng trusa. Îmi place să lucrez ordonat. Raul Ionescu împinse grilajul și se apropie de un Fragonard mic. Dascălu behăia: ― Ai văzut că i-am venit de hac? Să știi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Mâna îi transpirase pe receptor, își simțea spatele și ceafa ude. ― Alo! Cine ești dumneata? ― Nu părăsiți vă rog aparatul. Vocea se depărtă de microfon: Poftiți doamnă... Alexandra scoase nervos o țigară, încercînd s-o aprindă. Auzi glasul lui Florence, apatic, ruginit. ― Tu ești, mamă? Ce se întîmplă cu voi? ― Vino repede, dragul meu! Fă cum ți-au spus ei. ― Care ei? Sânt mai mulți? Lămurește-mă! ― Grăbește-te! răspunse fără legătură doamna Miga. Grăbește-te și nu anunța pe nimeni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ajungă adventist... Își căuta rimele scrutând vârfurile negre ale copacilor, subțiri ca niște sulițe înfipte în cerul vinețiu. CAPITOLUL XI FEMEIA ÎNGER Mașina Miliției o lăsă pe Melania Lupu în fața casei. Bătrânica îi sărută pe Florence și Șerbănică, obosiți și apatici, apoi întinse mâna locotenentului Azimioară. ― Vă aștept negreșit într-o seară împreună cu domnul maior. Și-i zâmbi cum știa ea că-i stă bine, ca o fetiță cu privirea aburită de timiditate, neîndrăznind să se uite în ochii celuilalt. Înăuntru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de peste trei-patru mii! Doamna Miga dădu din mână plictisită. ― Lasă asta... ― Cum să las? Eu cunosc prețurile! Umblu la Consignația. Am să cer despăgubiri. Mi se cuvin ca parte civilă. ― Evident, surâse maiorul, trebuie să consultați un avocat. Doamna Miga, apatică, trase un scaun pentru Cristescu, apoi se așeză și ea, greoaie, cu mâinile în poală. Își pierduse vioiciunea obișnuită, iar privirea îi devenise sumbră. Nu mai semăna cu Florence de ieri sau de alaltăieri, amuzantă, cu replică acidulată, plină de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
meditează câteva minute cu privirea în gol, apoi iese. Îl văd cum dispare pe o străduță în dreapta, imensa lui dezolare transmite însă mersului său aroganța. Gândurile mele sunt atât de neclare, încât simt necesitatea beției. Deodată îmi văd personajul venind apatic spre firma de pompe funebre, unde, în fața vitrinei, odihnește în poziție verticală un coșciug. Tânărul pare pierdut în gânduri neomenești, își târăște trupul cu scârbă. Dar brusc și fără să se clatine, omul ia coșciugul în spinare și o rupe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
prim-ministrul s-a grăbit să-l transmită șefului statului și la, care, mai bătrân, cu mai multă experiență și mai tăbăcit, căci văzuse și trăise mai multe în astă lume, șefului statului se limită să răspundă pe un ton apatic, Dacă ei nu sunt dispuși să vorbească acum, dați-mi un motiv bun pentru care să vrea să vorbească după aceea. Găleata de apă rece a celui care avea funcția supremă în administrarea națiunii nu i-a făcut pe prim-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
psihiatru. În capul lui, epocile fuzionau de-a binelea, de asemenea și numele personajelor nuvelei cu numele reale ale noastre. Simt amețeală și nevoia de a ieși undeva, la aer. Transpir fără motiv. Totuși nu înțeleg, tovarășe contabil-șef... - șovăi apatic. Mai trebuie să știi-continuă contabilul-șef, ca și când ar fi perorat singur într-o sală imensă, înzestrată cu zeci de ecouri, ca și când eu aș fi fost de acord cu tot ce debita-că mesajul acesta al meu e însuși mesajul Principelui pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la bord. Lumina dimineții se strecură printr-o fantă a jaluzelei și ajunse pe locul de vizavi. Când Coral Musker se trezi, locul acesta și o valiză de piele au fost primele lucruri pe care le-a văzut. Se simțea apatică și Îngrijorată, gândindu-se la trenul pe care trebuia să-l prindă În gara Victoria, la ouăle tari și pâinea de alaltăieri, care o așteptau jos. Mai bine n-aș fi acceptat slujba asta, se gândi ea, preferând acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Într-o dulce inconștiență, cei mai mari sînt vicleni, caută subterfugii, se ascund În găleata de gunoi, se strecoară pe orificiul de scurgere. Talpa Îi lovește la Întîmplare, mai mult după inabilitatea lor decît după iscusința ei. Pier credulii, cei apatici, cei obosiți, pier Îndrăgostiții, aventurierii, Înfometații. În fiecare noapte, după ora 12, trebuie să joc rolul lui Dumnezeu. Nu reușesc să intru niciodată În pielea personajului, să fiu la Înălțime, cum se spune. Ucid cu milă și frică. Mă paralizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-ți spun. Nu contează. Doar n-o s-o mănînc! Ochii lui spălăciți deveniră subit visători. Rowe Încercă să-l readucă pe pămînt: — Unde m-aș putea duce? — Trebuie să te dai la fund, răspunse Hilfe, pe un ton detașat, aproape apatic. Așa e moda acum. Comuniștii o practică dintotdeauna. Nu știi cum procedează? Asta nu-i o glumă. — Ascultă, Rowe, știu prea bine că țelul pe care-l urmărim nu-i o glumă, dar trebuie să ne păstrăm simțul umorului, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cufundându-se Într-un climat exclusiv poetic și moral. Televiziunea Îl interesa mai puțin. Urmărea totuși, cu inima strânsă, emisiunea săptămânală Viața animalelor. Gazelele și căprioarele, mamifere gingașe, Își trăiau zilele sub teroare. Leii și panterele trăiau Într-o abrutizare apatică traversată de scurte explozii de cruzime. Ucideau, sfâșiau, devorau animalele mai slabe, bătrâne sau bolnave; apoi recădeau Într-un somn stupid, deranjat doar de atacurile paraziților ce-i consumau din interior. Unii paraziți erau atacați de paraziți și mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se simți amorțit, fără vlagă. Știu imediat că acel univers Încetinit, marcat de umilință, În care ființele se intersectează Într-un vid sideral, fără ca vreo relație să poată părea posibilă Între ele vreodată, corespundea perfect universului său mental. Un univers apatic și rece. Exista totuși un lucru cald, un lucru pe care Îl aveau femeile Între picioare; lui Însă lucrul acela Îi era interzis. Devenea tot mai clar că pentru Bruno lucrurile mergeau prost, că nu avea prieteni, că fetele Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
decât a lui. Adesea, mergeau Împreună la cafenea; Michel purta hanorace și fesuri ridicole și nu știa să joace baby-foot; cel care vorbea era mai mult Bruno. Michel rămânea nemișcat, vorbea din ce În ce mai puțin; ridica Înspre Annabelle o privire atentă și apatică. Annabelle nu renunța; pentru ea, chipul lui Michel părea un comentariu despre o altă lume. Cam În aceeași epocă, citi Sonata Kreutzer și un moment crezu că această carte o ajută să-l Înțeleagă. Douăzeci și cinci de ani mai târziu, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
e mai violent și mai subversiv decât nemișcarea. Din ce În ce mai mulți oameni alegeau să nu mai Învețe, să nu mai muncească, să nu mai miște un degețel, În semn de protest față de societatea diminuantă, oferindu-i acesteia doar privirea unor ochi apatici ca două cupe de sutien mărimea XXS. Ideea de concurență era Înfrântă, entropia socială cobora vertiginos spre cifra Înghețului absolut. O Întreagă castă socială de antrenori motivaționali, autori de ghiduri, instructori de „Hai să...!“ și „Cum să...“, oameni care câștigau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
însă, onest, prin tranșeele cotidianului. Nasul drept și subțire, buza de jos împinsă ușor înainte. Mâinile lungi până la genunchi ar caracteriza pe cei curajoși și cinstiți ? Părul crescut și zburlit ar fi semnul fricosului ? Solitar avid de comunicare și acord ? Apatic sau abrupt sau amețit în pustiul din jur și în bătălia cu sine, interceptând excesiv apelurile și replica celor de care nu se deosebește poate decât pentru că el încă își caută locul ? Inoportun și stângaci pribeag, pendulând încă pe acel
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]