776 matches
-
celulară. Poziția apicală a pompei de sodiu a fost observată și în boala renală chistică câștigată, sugerând că localizarea ei anormală poate fi o caracteristică generală a epiteliilor chistice. Expresia CFTR de către celulele renale chistice și localizarea ei la polul apical implică ionul clor în acumularea intrachistică de fluide (3). Fenomenul decurge în două etape: mai întâi, clorul este transportat activ în interiorul celulei datorită unui cotransportor Na+ -K+-2Cl situat la polul bazal; din interiorul celulei, ionul clor este apoi transportat
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
în două etape: mai întâi, clorul este transportat activ în interiorul celulei datorită unui cotransportor Na+ -K+-2Cl situat la polul bazal; din interiorul celulei, ionul clor este apoi transportat în cavitatea chistică prin canalul clor (realizt de CFTR) de la polul apical. Ambele canale sunt c-AMP dependente. Pompa de la nivelul bazocelular este stimulată de forskolin și inhibată de oubaină, bumetanid și furosemid; pompa apicală este inhibată de diphenyl-2-carboxylat. în concluzie, secreția transepitelială de fluide, cuplată cu transportul activ de sodiu și
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
celulei, ionul clor este apoi transportat în cavitatea chistică prin canalul clor (realizt de CFTR) de la polul apical. Ambele canale sunt c-AMP dependente. Pompa de la nivelul bazocelular este stimulată de forskolin și inhibată de oubaină, bumetanid și furosemid; pompa apicală este inhibată de diphenyl-2-carboxylat. în concluzie, secreția transepitelială de fluide, cuplată cu transportul activ de sodiu și clor și modulată de AMP ciclic, este mecanismul principal prin care se realizează acumularea de fluide și mărirea de volum a chiștilor. Probabil
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
rinchiului nonADPKD au demonstrat că proteina care constituie canalele de apă de la nivelul tubului proximal este aquaporin-CHIP (AQP-CHIP). Există și alte tipuri de 4. De remarcat că și alte proteine membranare au poziție anormală în ADPKD: receptorul EGF la polul apical, cotransportorul Na-K-2Cl la polul bazal; deci există un defect mai amplu în poziționarea proteinelor. Aquaporină de exemplu cea de la nivelul tubilor colectori AQP-CD, care caracterizează canalele de apă cu permeabilitate mai mică. Studiile privind canalele de apă la nivelul rinichiului
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
EGF (28). în acest sens, cercetarea IHC pe modele experimentale și umane (mai puține) a evidențiat o creștere numerică și o intensificare a receptivității receptorilor EGF, dar și a celor TGFa; mai mult, distribuția lor este predominantă la nivelul polului apical (la acest nivel au fost descrise vezicule membranare latero-bazale). Localizarea apicală a receptorilor EGF reprezintă o polaritate alterată a proteinei integrale tip I (care traversează membrana) din familia receptorilor tirozin-kinază. Țesutul renal chistic prezintă niveluri scăzute de preproEFG și EGF
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
umane (mai puține) a evidențiat o creștere numerică și o intensificare a receptivității receptorilor EGF, dar și a celor TGFa; mai mult, distribuția lor este predominantă la nivelul polului apical (la acest nivel au fost descrise vezicule membranare latero-bazale). Localizarea apicală a receptorilor EGF reprezintă o polaritate alterată a proteinei integrale tip I (care traversează membrana) din familia receptorilor tirozin-kinază. Țesutul renal chistic prezintă niveluri scăzute de preproEFG și EGF, concomitent cu niveluri înalte de receptori EGF și TGF; astfel, fluidul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
dobândirea unor proprietăți secretorii (transformări morfologice cu semnificație deosebită, deoarece în patogeneză se insistă asupra rolului polarității celulare și fenomenelor de secreție a fluidului). Dediferențierea celulară se reflectă printr-o transformare fenotipică importantă, și anume localizarea APT-azei Na-K la polul apical (PA), invers față de celula epitelială renală adultă (1, 28, 29). Această caracteristică este, într-o oarecare măsură, similară cu a nefrocitului într-un stadiu intermediar de diferențiere. APT-aza Na-K este, structural, un complex funcțional heterodimeric, format din proteine membranare (tip
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
caracteristică este, într-o oarecare măsură, similară cu a nefrocitului într-un stadiu intermediar de diferențiere. APT-aza Na-K este, structural, un complex funcțional heterodimeric, format din proteine membranare (tip II și III). Eliberată de la nivelul complexului Golgi, concomitent spre zona apicală și cea latero-bazală, APT-aza se manifestă diferit în cele două teritorii; ea are un timp de existență și funcționare scurt la nivel apical, fiind rapid internalizată, spre deosebire de nivelul latero-bazal, unde acest timp este mult mai lung și unde devine, gradat
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
heterodimeric, format din proteine membranare (tip II și III). Eliberată de la nivelul complexului Golgi, concomitent spre zona apicală și cea latero-bazală, APT-aza se manifestă diferit în cele două teritorii; ea are un timp de existență și funcționare scurt la nivel apical, fiind rapid internalizată, spre deosebire de nivelul latero-bazal, unde acest timp este mult mai lung și unde devine, gradat, redusă (17). Intervalul de timp este, probabil, în legătură directă cu un element structural: un sistem de retenție format între moleculele de citoschelet
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
cu un element structural: un sistem de retenție format între moleculele de citoschelet (ankyrină, spectrină, fodrină) și membrana celulară, sistem care prinde/acumulează APT-aza eliberată (28). Din contra, inactivarea sau absența moleculelor de citoschelet conduc la internalizarea rapidă. Astfel, polaritatea apicală pare a fi reglată printr-un complex de proteine structurale ale citoscheletului submembranar, alături de proteine de adeziune (E-Cadherina, Dg-1) (17). în turn-overul proteinelor de adeziune există diferențe considerabile între compartimentul apical și latero-bazal (restricționare inițială la nivelul membranelor latero-bazale, datorită
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
moleculelor de citoschelet conduc la internalizarea rapidă. Astfel, polaritatea apicală pare a fi reglată printr-un complex de proteine structurale ale citoscheletului submembranar, alături de proteine de adeziune (E-Cadherina, Dg-1) (17). în turn-overul proteinelor de adeziune există diferențe considerabile între compartimentul apical și latero-bazal (restricționare inițială la nivelul membranelor latero-bazale, datorită orientării directe spre membrana PA, unde sunt rapid înlocuite; ulterior, cantitatea neutilizată este reorientată spre polul bazal). Un alt factor implicat în procesul de schimbare a polarității este reprezentat de conținutul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
scade marcat activitatea ATP-azei, măsurată prin rata hidrolizei ATP). Modificările structurale (demonstrate experimental) în diferite teritorii ale celulei conduc la afirmația că în procesele de sinteză internă, la nivel de organite celulare, există o predispoziție în secreția proteinelor spre zona apicală; în mod contrar, în celula epitelială renală adultă, secreția este dirijată predominant spre compartimentul bazal. De asemenea, elaborarea de proteinază este și ea crescută, și dirijată în special apical. Sintetizând, putem concluziona că celulele epiteliale de tapetare (comparativ cu celulele
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de organite celulare, există o predispoziție în secreția proteinelor spre zona apicală; în mod contrar, în celula epitelială renală adultă, secreția este dirijată predominant spre compartimentul bazal. De asemenea, elaborarea de proteinază este și ea crescută, și dirijată în special apical. Sintetizând, putem concluziona că celulele epiteliale de tapetare (comparativ cu celulele epiteliale renale normale) sunt celule polarizate, caracterizate prin prezența unor proteine membranare cu localizări anormale, în paralel cu absența altora. Anomaliile de structură și localizare, corelate cu proliferarea celulară
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
creștere (EGF, TGFa) care acționează paracrin. Date experimentale (23), pe culturi de celule renale canine (MDCK Madin-Darby canine kidney), au stabilit un model de secreție transepitelială, cu implicarea co-transportului Na-Cl, activarea canalelor de K bazo-laterale și a celor de Cl apicale (27). S-a remarcat că, odată cu inițierea secreției, stimulată de AMPc, se pierde din volumul celular. Anomaliile transportului de fluide sunt legate de defectele de polarizare analizate anterior; fixarea ionilor de Na este condusă spre zona extracelulară sanguină, prin împingerea
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
fixarea ionilor de Na este condusă spre zona extracelulară sanguină, prin împingerea în această direcție a Na celular, cu ajutorul APT-azei Na-K din zona bazo-laterală. Pompele sodice sunt și ele localizate defectuos; ele vor direcționa secreția din regiunea bazo-laterală spre cea apicală, astfel încât fluidul se va acumula în cavitatea chistică. Ipoteze patogenice recente, bazate pe modificări structurale cu reflectivitate funcțională, susțin că mecanismul ar fi datorat unui defect selectiv al proteinelor implicate în procesul de sortare și vehiculare; sunt recent incriminate, în
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Shields [17], au făcut studii aprofundate asupra căilor limfatice de la nivelul mediastinului. Astfel, Hata descrie în partea dreaptă o rută paratraheală dreaptă, având o ramificație pretraheală, ce se conectează la căile limfatice stângi. Limfa provenită din lobul superior drept - segmentele apical și dorsal (posterior) ajunge în ganglionii hilari (ggl.10), de unde trece în ganglionii paratraheali inferiori (ggl.4R) → ganglionii paratraheali superiori (ggl.2R) → ganglionii cervicali drepți. Segmentul ventral își trimite limfa pe 2 căi diferite, o cale directă, identică cu cea
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
situați anterior de vena cavă superioară, sunt interconectați prin căi limfatice situate în lungul trunchiului brahiocefalic venos stâng, cu omonimii prevasculari din partea stângă (mediastinali anteriori), iar de aici drenajul limfatic se face către ganglionii scaleni stângi. Drenajul limfatic din segmentul apical inferior și lobul mediu urmează aceleași căi ca și limfa din segmentul ventral. Lobul inferior drept își trimite limfa în ganglionii subcarenali (ggl.7), iar de aici urmează ruta paratraheală dreaptă până în ganglionii scaleni drepți. În partea stângă drenajul limfatic
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
scurt traiect se ramifică în două căi: una merge de-a lungul nervului vag stâng până la ganglionii scaleni stângi, iar a doua urcă împreună cu nervul recurent stâng până la ganglionii mediastinali superiori (ggl.1). Pe această cale drenează limfa din segmentul apical și dorsal, dar și din segmentul apical inferior. A doua rută limfatică pornește din ganglionii paraaortici (ggl.6) și acompaniază nervul frenic stâng până la ganglionii scaleni. Pe aici trece limfa din segmentul ventral și lingulă. Pe marginea externă a axului
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
una merge de-a lungul nervului vag stâng până la ganglionii scaleni stângi, iar a doua urcă împreună cu nervul recurent stâng până la ganglionii mediastinali superiori (ggl.1). Pe această cale drenează limfa din segmentul apical și dorsal, dar și din segmentul apical inferior. A doua rută limfatică pornește din ganglionii paraaortici (ggl.6) și acompaniază nervul frenic stâng până la ganglionii scaleni. Pe aici trece limfa din segmentul ventral și lingulă. Pe marginea externă a axului bronșic stâng naște a treia cale limfatică
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
Prima ramificație limfatică va merge ascendent către ganglionii mediastinali superiori (ggl.1), trecând prin paratraheali superiori (ggl.2L), iar cea de-a doua trece transversal către ganglionii pretraheali (ggl.3), iar de aici la ganglionii paratraheali drepți. Limfa din segmentul apical inferior, dar și din lingulă și segmentul ventral, circulă pe această cale. A patra rută limfatică se află pe marginea internă a axului bronșic stâng, ajungând în ganglionii subcarenali (ggl.7). De aici există trei ramificații limfatice. Prima merge în
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
ggl.2R), iar a treia urcă pe marginea stângă a traheei până la ganglionii mediastinali superiori (ggl.1). Cea mai mare cantitate de limfă ce drenează pe ruta 4 provine de la segmentele piramidei bazale stângi, dar poate veni și din segmentul apical inferior stâng. Esofagul are un bogat plex limfatic la nivelul submucoasei, plex interconectat cu plexul submucos faringian și cu cel gastric (conexiune contestată). Circulația limfatică este de tip longitudinal, ascendent dar și descendent, spre regiunea cervicală, respectiv abdominală, dar și
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
anterior de aorta ascendentă și bronșia primitivă stângă, fiind suspendată de crosa aortei prin ligamentul arterial. Din porțiunea mediastinală a arterei pulmonare stângi iau naștere arterele mediastinale pentru lobul superior stâng (artera mediastinală anterioară, artera mediastinală posterioară și artera mediastinală apicală), după care intră în scizură unde dă restul de ramuri pentru lobul superior, respectiv, lobul inferior. Artera pulmonară dreaptă la origine face un unghi drept cu trunchiul pulmonar, pentru a pătrunde posterior de aorta ascendentă și vena cavă superioară, având
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
algelor, ciupercilor și plantelor, reprezintă 80-90% din volumul celular și este delimitată de tonoplast, menținut sub tensiune datorită proprietăților osmotice ale sucului vacuolar. Starea vacuomului (totalitatea vacuolelor) este adesea caracteristică tipului celular sau stadiului său de diferențiere. Celulele meristematice primare (apicale) au aparat vacuolar extrem de redus, În timp ce acelea meristematice secundare (cambiu, felogen) au vacuole mari, ca și celulele diferențiate din toate țesuturile definitive vii; În acestea din urmă, numeroasele vacuole mici se hipertrofiază progresiv, devin contigue și apoi fuzionează Într-o
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
pierzându-și posibilitatea de diviziune, iar altele păstrează capacitatea mitotică și rămân mai mici. Creșterea localizată, la rândul ei, poate fi: intercalară (Ectocarpus - algă brună la care zona de diviziune este restrânsă la regiunea subterminală a talului) și terminală sau apicală (Sphacelaria - algă brună la care activitatea mitotică se limitează la teritorii situate la extremitatea talului). În cazul fungilor (cu mod de viață heterotrof), structura de bază a talului (numit miceliu) este un filament cilindric, adesea foarte ramificat și, uneori, anastomozat
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
rezultate din degradarea moleculelor organice mari cu ajutorul enzimelor; așadar, digestia este În mod obligatoriu extracelulară. Printre enzimele excretate de ciuperci, unele sunt de un mare interes ecologic, precum cele care, degradând lemnul, reciclează carbonul; unele ciuperci sunt lignolitice, altele celulolitice . Apicalele și formarea de țesuturi la alge și mușchi. Selecția evolutivă a privilegiat creșterea apicală a filamentelor, permițând edificarea de suprafețe fotoreceptoare importante la alge și instalarea În mediul aerian a hifelor târâtoare la ciuperci. La algele brune, talul atinge dimensiuni
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]