11,066 matches
-
mașinii impulsuri și bâțâieli peste limita de viteză. Foarte rapid, geamurile s-au aburit pe dinăuntru, nu mai vedeam decât vag, dibuind doar că șoseaua era tot liberă, iar mirosul ei de piele desfăcută îmi îmbâcsea treptat nările și creierul... Aplecată în poala mea, Rebecca gemea și tremura din șolduri odorante, rugându-mă să vin. Am ghicit cu coada ochiului că o mașină conducea în stânga cu exact aceeași viteză ca a mea, și abia când au pus girofarul am înțeles că
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Da, sunt homo. Trezește-te, nu se vede? Nu știi ce-i aia? Sunt gay total, nu mă interesează femeile. Dar tu ești specială. Aș vrea mult să fim prieteni. A fost de parcă aș fi găsit întrerupătorul bun. S-a aplecat fără avertisment, m-a sărutat clănțănindu-mi dinții și s-a înfipt în mine. După aia ne-am smuls cămă șile și am început să ne frecăm piepturile goale. După mult pupat, am zăcut un pic holbându-ne la tavan
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
gură o pastilă de mentă cât un ou de porumbel. Ia nu mai fi snob și soarbe-mă. S-a lăsat pe spate desfăcându-și larg gambetele... Zăcea, făcând gesturi împleticit astrale cu brațele, oasele bazinului ondulând alternativ. M-am aplecat, am desfăcut-o cu două mâini, mi am lipit fața în lipiciul dansator și cu limba i am împins giuvaerul de mentă înăuntru. M-am ridicat mândru. — împinge-l acum afară. O să-l savurez în șampanie. Deja se răsturnase în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
nu am oare găuri negre în ochi și o nebuloasă făinoasă în gură? Când am urcat strângând în pumn o cheie veche, rugoasă, cu inel, ca alea de castel, am simțit, din jocul umbrelor și scârțâituri în spate, că se apleca peste tejgheaua recepției să vadă dacă nu urc totuși însoțit de ceva mic... un pitic, o iguană... niște lari și penați... în camera cu tapet de hârtie, m-am trântit în pat și am înghețat: tot tavanul era o oglindă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Acum, după ce cecenii se bătuseră la rândul lor cu rușii și câștigaseră, multe maimuțe mutante ai căror stăpâni muriseră se instalaseră printre ruinele bibliotecii, purtând viruși fanteziști și scormonind după scârboșenii printre cărți și manuscrise. îmi amintesc că m-am aplecat și am găsit, umed, un prospect dintr-o sală de licitații din Antwerpen, de pe la sfârșitul secolului XIX, unde se pusese în vânzare un manuscris cabalistic ebraic despre cei 6 îngeri devoratori și 6 îngeri digeratori! Iar ceva mai încolo, sub
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
orice altă femeie, ba chiar începea să devină frumoasă. — întinde-te, i-am cerut, nici măcar autoritar. S-a lăsat pe spate, cu mâinile menținându-se larg desfăcută, genunchii ridicați. Mi-am umplut gura cu suc de rodii și m-am aplecat deasupra ei, lățită pe podea. A deschis gura, tot o fantă lărgită, iar eu am lăsat să-i curgă înăuntru, dintr-a mea, un firicel continuu de suc călduț. A gemut, bolborosind baloane și frecându-și vintrea. Sucul i se
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
stupru ce îi veneau de la noi. Leila mă călărea lângă cușca leului cu figura pocită, balansându-se din față în spate, lunecoasă pe dinăuntru și pe dinafară și gemând dulce, cum n-o mai auzisem, mângâindu-mă pe față și aplecându-se să mă sărute tandru, când brusc s-a oprit, zicând că trebuie să facă pipi. Am reținut-o de mâini: — Nu pleca. Fă pe mine, am gâfâit. A devenit rigidă. — Idiotule. Fac orice cu alții, dar pe tine te
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de Leila, l-am luat în spate, am fost surprins de greutatea lui. Mi-am zis că apasă dinadins, apoi mi-am dat seama de absurditatea ideii. îl țineam de fund, cu mâinile sucite înapoi și mușchii tremurând, mergeam repede aplecat înainte, iar el mă strângea cu cioatele coapselor ca să nu alunece, pântecul și pieptul lipite de spatele meu. Simțeam, cu senzorii de deasupra șalelor pe care nu mi-i știusem înainte, că avea o erecție monu mentală, o erecție ce
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
le așterne ceață lăptoasă peste ochi, încetul cu încetul, în timp ce cozile mici tresăltă din ce în ce mai slab pe fundul bărcii. Este o trecere graduală și agonizantă către neființă, dar cei doi pescari o tratează, totuși, cu indiferență absolută. Unul dintre ei se apleacă, apucă o sticlă cu lichid incolor, deșurubează dopul metalic, apoi o duce la gură și ia câteva gâturi. Se scutură, apoi râgâie și, privind pluta care se ivește pe jumătate dintre valurile mici, spune pe un ton aproape fericit: Poate
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și asta era totul. Într-o zi, unul din copiii lui Stratulat, învățătorul satului, se oferise să vină cu o șurubelniță, cu vaselină și cu un arc, pentru a repara broasca. Dar moș Zgârci, pufăind din lulea, sub streașina ușor aplecată într-o parte prin care se strecurau câteva raze de soare, nu fusese acord: Lasă, Gheorghe... Cu sau fără sârmă, cu sau fără broască, viața merge înainte. Băiatul nu spusese nimic, fiindcă ținea la moș Zgârci încă din copilărie. Nu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
curte, crezând că moș Zgârci își făcuse de petrecanie. Îl găsiseră în grădină, cu pușca îndreptată către cer. Șeful de post i-a confiscat arma chiar în noaptea aia, pentru a evita vreo nenorocire anticipată de toți, iar după aceea, aplecat de umeri ca și cum ar fi cărat o greutate mare în spate, moș Zgârci ieșea din când la poartă și se făcea că trage în trecători cu o pușcă invizibilă... Am auzit că a murit fără să-și mai vadă feciorul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să se miște bezmetic, de la stânga la dreapta, câteva minute bune, apoi se opri brusc, iar furtuna terfeli cu și mai multă înverșunare întregul decor... Smooth jazz, un saxofon și o femeie în rochie verde (fragment de roman) Saxofonistul se apleca deasupra instrumentului, ca un îndrăgostit incurabil, chinuit de o permanentă dorință fizică în fața căreia nu putea opune rezistență, iar degetele lungi apăsau pasional clapetele metalice, în timp ce suflul extras din plămânii ascunși sub o cămașă înflorată oferea poftă de viață notelor
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
absurditate. Dar se vizualiză pe scenă, în locul aceluia, cu saxofonul între mâini, cântând numai pentru ea, o seară întreagă, o viață întreagă, o eră... Observă paharul plin. Nici nu sesizase revenirea chelnerului, firesc, de altfel, era acum un saxofonist transfigurat, aplecat deasupra instrumentului, pe scena luminată de un singur proiector, ceilalți consumatori au plecat, e târziu, doar ea, picior peste picior, trăgând din țigară (o aprinsese, în cele din urmă, buzele/plămânii ceruseră imperativ o nouă repriză, parcă ar face dragoste
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
asigure - nebunească idee! că nu apare un alt autobuz. Porni pe linia de tren, fără să se întrebe dacă avea să ajungă sau nu undeva de unde ar fi putut să dea măcar un telefon. Îl rodea pantoful stâng și se aplecă pentru a desface șiretul. Își aranjă ciorapul, apoi făcu o fundă strânsă. Și merse mai departe, cu pădurea pe umeri, împins din spate de o mână iluzorie. Încercă să apese frâna chiar în clipa în care îl văzu pe bărbat
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
gazul. Mai bine să-l ardem acum. Eu am gustat mocirla din mine, am plimbat-o pe limbă îndelung, mi-am spoit cerul gurii cu ea. Pe urmă am înghițit-o iar, apoi am dat-o afară din nou. Stăteam aplecat peste viața mea așa cum stai aplecat peste vasul de wc atunci când ești beat și nuți mai dorești decât să vomiți, am scos mocirlă din mine, valuri, valuri, valuri. Era gri, mirosea urât, a păcate și a chin nesfârșit. N-aș
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
acum. Eu am gustat mocirla din mine, am plimbat-o pe limbă îndelung, mi-am spoit cerul gurii cu ea. Pe urmă am înghițit-o iar, apoi am dat-o afară din nou. Stăteam aplecat peste viața mea așa cum stai aplecat peste vasul de wc atunci când ești beat și nuți mai dorești decât să vomiți, am scos mocirlă din mine, valuri, valuri, valuri. Era gri, mirosea urât, a păcate și a chin nesfârșit. N-aș mai repeta experiența. Să-mi dai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
doamnă. Vă doresc o seară deosebită. Va fi, Jack. Va fi... Sorbiră. După ce așeză paharul pe suportul de lemn din stânga ei, Lady Esmeralda puse o nouă țigară - Pall Mall fără filtru, nu fuma niciodată altceva în portțigaret, iar Jack se aplecă pentru a o aprinde. Mmm, Jack, mulțumesc. O seară specială, nu? Eram convinsă că vei pregăti ceva... deosebit. Martell, doamna mea. Din podgoriile Borderiese. Minunat. Această combinație fantastică m-a uimit întotdeauna. Struguri și vanilie. Suav, complex, aluziv. Îmi amintește
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pe baza a ceea ce a fost) și alta prin intermediul strămoșilor direcți. Trebuie să ne imaginăm ca stând pe umerii strămoșilor noștri; necazul e că imaginea preferată e cea a unei piramide, noi aflându-ne în vârful ei, trebuind să ne aplecăm pentru a-i vedea pe cei de sub noi (un gest prea greu de făcut de altfel). A ne vedea strămoșii ca fiind situați sub nivelul nostru, inclusiv din punct de vedere axiologic, dă seama de ceea ce a făcut din noi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
către un proiect fundamental (Sartre); adică esența noastră este transcendența. O fugă de sine care e de fapt fugă după sine. Din punct de vedere formal creștinul și filosoful (consider că un filosof creștin este de fapt un teolog) se apleacă asupra aceluiași obiect: cartea; diferența e dată de faptul că în primul caz este vorba de Carte în timp ce în al doilea e vorba de cărți. Ceea ce înseamnă că filosoful dă dovadă de un umanism epistemologic, considerând că poate afla adevărul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pădure, Zâna auzi un zgomot ciudat și necunoscut Într-o poieniță. Se apropie Încet și privi printre ramurile verzi. Un flăcău voinic, cu pletele până pe umăr, Își lăsase liber calul să pască iarba Încă cu rouă, Își suflecase mânecile și aplecându-se Își spălă fața În apa izvorului. Fluiera ușor un cântec pe care Îl știa din copilărie.Zâna privea și nu putea să-și ia privirea de la voinicul acela care avea sabia la brâu. Păsările cântau Întrecându-se În triluri
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cei doi erau niște negustori foarte bogați din altă țară și s-au deghizat? Da, cu siguranță duceau cu ei comoara. La o cotitură a drumului negustorul cel hain l-a Împins pe Sf. Petru Într-o râpă, s-a aplecat fulgerător și apucă o piatră mai mare cu mîna vru să Îl lovească pe Dumnezeu În creștet.Vroia astfel să-i omoare și să le fure comoara. Dar Dumnezeu ridică toiagul, Îl atinsese ușor pe negustor. Sf. Petru se târâia
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
praful de pe drum. Curând Însă renunțară, căci n-au priceput mare lucru din ce vroia să spună celălalt. Dar nu au renunțat cu una cu doua. Și s-au gândit să-și facă semne. Dădeau din mâini, se suceau, se aplecau, se ridicau, Își mișcau ochii În cap de parcă ziceai că nu-s de pe astă lume ori că nu sunt prea zdraveni la minte. Așa se mișcau de ciudat și de caraghios, că au Început să râdă unul de altul. Apoi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cred că nu trebuia să fac nimic! Și n-am făcut! Nici nu aveam ce! Într-o zi, la masa mea de lucru a venit o doamnă cu rugămintea de a-i evalua o piatră la un inel. Cum stăteam aplecat peste masa de lucru, la lumina puternică a lămpii, am văzut o mână subțire cu degete lungi și am tresărit. Când am ridicat privirea era ea, era Clody, sufletul meu! Am stat în scaun un timp și nu-mi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Să se fi întors Mihai? Deschise ușa încetișor, pentru a nu deranja. Nu era nimeni în acea cameră mare, spațioasă, pe care el o numise amfiteatru. Erau multe fotolii, un pian mare cu coadă... Și-l aminti pe Mihai copil, aplecat asupra claviaturii, cu mâinile care-i alergau cu repeziciune pe clape și i se făcu dor de el, ajuns acum mare pianist recunoscut, cu concerte în toată lumea. Aici e sufletul lui! Se așeză într-un fotoliu, închise ochii și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
băteau parcă un tact sau frământau ceva inexistent între ele. Erau degete neliniștite. Și orchestra își începu programul muzică de café-concert cântată în surdină. Mihai o luă pe Camelia de braț și se îndreptară spre ringul de dans. Mihai era aplecat către Camelia și Petre îi urmărea cu plăcere. O ținea aproape pe maică-sa, dar atât de elegant! Ea se mișca ușor, se lăsa condusă. Păreau doi îndrăgostiți. Când dansul s-a terminat, Mihai o conduse la masă, îi trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]