1,281 matches
-
apărut și gazda, grav, zâmbitor, dar distant și a început să dea pe rând mâna tinerilor musafiri, oprin-du-se mai mult la cei pe care îi cunoștea. La Ioana s-a mărginit cu o strângere de mână și cu o ușoară aplecare a capului. Ioana i-a răspuns cu un zâmbet, iar domnul X a trecut mai departe. Curând Ioana a schimbat locul, domnul X s-a găsit din nou în fața ei și, fără să o recunoască, i-a dat mâna din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un ritm arhitectonic, suprapunîndu-se, traversîndu-se, înlănțuindu-se. Proza lui e - dacă nu colorată sau electrizată de emoție, ca a atâtor maeștri ai Verbului - caldă de îndelunga familiaritate cu gândul. Nu scria decât despre lucrurile asupra cărora meditase mult și cu aplecare. "Eu eram un băiat cu o idee serioasă", își amintea de conferința de la Vizeu în A minha resposta. "Trăiam absorbit în ideea mea și în opera mea. Cine nu are un mare gând sau o mare pasiune ca să-i umple
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o vacă, pentru ca să nu îmbătrînească degrabă, - Adela îl spune ca o perfectă actriță de comedie. Iar la cuvintele "părinții pusnici din Sfânta Agură", bisericește repezite, ea completează textul luîndu-și o figură sastisită și făcîndu-și o cruce mare, cu o grăbită aplecare a bustului înainte - închinăciune adâncă în fața schivnicilor plini de solicitudine pentru tinerețea călugăriței de la Văratic. Problema e simplă. Cu tot intermezzoul stupid, de care nu vorbește niciodată, ea a păstrat, încă din adolescență, simpatie și admirație pentru "maestrul" ei. Acum
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a brațului, dintr-o parte. Seymour se plasa chiar în fața zonei cruciale și lovea direct - o mișcare foarte asemănătoare cu loviturile lui urâte și abominabil de defectuoase de la ping-pong sau de la tenis - iar mingea vâjâia deasupra capului său, cu o aplecare imperceptibilă din partea lui, atingând direct ținta. Dacă încercai să-l imiți (fie în particular, fie sub zeloasele lui instrucțiuni personale), ori te trezeai eliminat din joc, ori blestemata de minge te pocnea drept în față. La un moment dat, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Încă visau la dragoste, la a Întâlni pe cineva de sex opus care să Îi vindece de toate necazurile, trup și suflet, și pe care să-l vindece și să-l Împlinească și ei la rândul lor. Din asta pornea aplecarea către atașamentele bruște cum vedeai acum la Lal, Margotte, și Shula. Dar În ceea ce-l privea, la vremea asta din viața lui și pentru că se Întorsese de pe lumea celalată, nu existau conexiuni rapide. Prima lui manifestare de afecțiune se consumase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
m-ai ajutat să o scot la capăt, atunci, semestrul trecut. — Care dintre ei? Cel blond? Connolly? — Ah, da. A continuat oferindu-mi o versiune foarte mult cumințită a relației lor. Ar fi fost prieteni, zicea ea. El avea o aplecare spre artă și venea deseori s-o vadă după ore, ca să discute despre desenele lui. Ea îl învăța despre arta ceramicii. Dar în ultimul timp ea simțise că el era pe cale să dezvolte o pasiune pentru ea și era îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu brutalitate. Am coborât toți cu ochii strânși, privind printre linii subțiate de gene, un câmp plin de căpșuni care ne aștepta să-l culegem. Vântul bătea ca-n Siberia și frigul punea stăpânire pe toți. Spatele gol de la atâtea aplecări, mâinile reci de la zeama-ncleiată, picioarele amorțite și gâtul înțepenit, toate strigau neputința din noi. Abia coborâsem din acea mașină și în locul nostru urcau vite care-și strigau ultimele clipe de viață. Le priveam ochii și le citeam resemnarea născută din
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
vecini, eu fiindu-le singurul necunoscut. Numai una dintre femei, tânără, în jur de treizeci și cinci de ani își ridică ochii către mine și-mi făcu semn, cu politețe, să stau pe scaunul de lângă ea, dar mulțumindu-i printr-o ușoara aplecare a capului și rămânând în picioare, ea își coborî din nou privirea în podea ca înainte După puțin am plecat, condus până la poartă de doamna care mă întâmpinase. În curte, luându-mă de braț, cu dezinvoltura femeilor care îți pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
noutăți”. „Noutățile” căpătau astfel în convingerea ei o greutate veridică anume, pe care se pricepea s-o accentueze în tonalitatea vorbirii. Și iată că domnul Pavel însuși, venind din oraș, deschise pe neașteptate ușa și salută, cu o vizibilă, respectuoasă aplecare a capului asistența încântată de venirea lui. Femeile exclamară în cor, ca la comandă, mirate: - Aaa! Domnul Pavel! - Și dumneavoastră care serviți șerbet: e opera soției! Sărut mâinile tuturor! Apoi se aplecă pe rând și sărută mâna fiecăreia. Doamna Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Peyrefitte Vânătorul, dar tovarășul său îl numea Puștiul De-Două-Ori. Numele îi rămăsese nu neapărat din cauza insultei indirecte pe care o sugera, ci datorită legământului des repetat al Vânătorului de a „încerca totul de două ori“. Omul ca un urs, cu aplecarea lui infailibilă către lucrurile clare, întrebase, De ce de două ori?, la care domnul Vânător replicase cu disprețul ușor dat de secolele sale de bună educație: — O dată ca să vezi dacă-ți place. De două ori ca să vezi dac-ai avut dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acele proprietăți așa de subtile ale fibrelor identificate cu funcțiile spirituale respective, pentru a le putea apoi în voie asocia și disocia? Atunci va ști Mini unde se petrecea în ființa ei, ca și a fiecăruia, acea mișcare precisă de aplecare, care-i spusese că Mika-Le s-a scoborât și de acolo, de jos. ca și atâția alții, comanda vieței josnice. în suflet sunt văi și dealuri. Se opriră la vitrinele de modă numeroase de lângă Terasă. - Cine s-a schimbat în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ori de câte ori trecea vreun superior pe coridor. Din nefericire, n-a făcut-o și dosarul i-a rămas fără pată. În cele din urmă, a fost numit adjunct al unuia dintre cele mai mari state Rajput. Spre dezamăgirea puterii, Maharajahul avea aplecare spre bizareriile sexuale și apăruseră împotriva sa câteva acuzații de viol. Privett-Clampe s-a trezit în scurt timp implicat în detalii privind viața personală a Maharajahului, cu o distribuție formată din dansatoare de tangou argentinian, câinii Borzoi și un oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
durerile. De Învățat pentru școală nici măcar nu-mi puneam problema: eram prea ocupat să fug de colivie ca să-mi treacă măcar prin minte să-mi fac temele. Oricum nu Înțelegeam nimic din majoritatea disciplinelor care mi se predau. Aveam oareșce aplecare spre umanioare, dar și la ele căpătam note mici, căci nu știam să mă exprim, În scris, pe Înțelesul profesorilor, iar când trebuia să dau seama oral de vastele mele cunoștințe, mi se puneau sute de noduri În gât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai să vezi câte învățăminte minunate ai să capeți! Îl ascult pe călugăr vrăjit de gândirea lui și poate mai mult de faptul cum mi le spune. Totul se leagă într-o armonie desăvârșită: ton, privire, gest, zâmbet și acea aplecare spre tine care te face să crezi că îți destăinuie un mare secret al vieții... După ce îi gusta din cele aduse de mine, vom porni spre iazul din vale, care ne va fi gazdă toată ziua... Nu-ți fă griji
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cele mai bune metode de a obține un bronz artificial. Așa că mama a luat telefonul și s-a pus să facă niște investigații discrete. Când era luată la întrebări, spunea că un văr de departe de-al tatei dovedea o aplecare prea mare către băutură. După care îi mulțumea femeii pentru grija ei și închidea repede. —Cloisters! a zis ea. —Cloisters! a exclamat și tata ușurat. Nu puteam să-mi aduc aminte, și chestia asta mă înnebunea. N-aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gândul aiurea, ies din cameră pe hol, unde Suze tocmai îi dă un plic cu strat protector unui bărbat în uniformă. — Perfect, zice el. Dacă vreți să semnați aici... Bună ziua! îmi spune vesel și eu îi răspund cu o vagă aplecare a capului, uitându‑mă absent la ecusonul lui, pe care scrie: Orice, oriunde, până mâine dimineață. Orice. Oriunde. Până mâine dimi... Hei, așteptați! strig, exact în clipa în care ușa e gata să se închidă. Numai o secundă, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de... decor! De casa acoperită cu stuf! Acru, mă mirasem: cum se făcea că el, În primul rând, francez; În al doilea, arhitect - și Încă italian! - se extazia dinaintea unei biete case de lut, acoperită cu stuf? Din politețe? Din aplecare spre exotic, insolit? - dar ducă-se pe malul Loarei lor, la troglodiții galo-romani contemporani! Da de unde!, răspunsese el râzând, din contra fusese frapat de echilibrul construcției, de compatibilitatea materialelor... Care material? Stuful se vedea - dar lutul cochileților? : era acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care face-n pat și trebuie trezit noaptea să fie dus să se ușureze, care-i obsedat de liberate, de hoinărit pe străzi și de plimbări cu trenul și clocește planuri de evadare, care-i predispus la violență sau are aplecări spre perversiuni și porniri de violator îndreptate asupra tovarășilor săi, care-i somnambul, care chinuit de coșmaruri și zbiară-n crucea nopții după niște părinți neștiuți: mamăăăă și tatăăăă, mi-e milă de mama mia și de tata mieu... Mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
toți le strigau numele și voiau să le strângă mâna. În ring, cei buni și cei răi își aruncau vorbe de ocară și priviri reci ca gheața. Apoi mergea fiecare în colțul lui, se ținea de corzi, făcea răsuciri și aplecări. Noi ne uitam la ei și ne dădeam tot timpul cu presupusul: „Acela e mai puternic. Nu, acela e mai puternic.” „Nu, nu, acela câștiga sigur. E viclean ca o vulpe.” „Da, da, însă și celălalt e bine făcut, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
multe ori hazlii sau mai puțin amuzante, de care povestitorul nu este străin, personal descoperindu-l în multe dintre ele. Scriitorul Corneliu Văleanu, fiind și epigramist (membru al Uniunii Epigramiștilor din Româniaă, are un ascuțit simț de observație, o înclinare/aplecare către satiră și umor, șfichiuiește prin întâmplări trăite de dumnealui sau sunt numai pățanii imaginare, metehne omenești în scopul, de ce nu, al îndreptării lor. Un exemplu este chiar în primul capitol: „”, unde autorul critică epigramatic faptul că pensionarului de la noi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cât de cât gândurile. Dezamăgirea și revolta sunt corolarul etapei pe care o traversează sau se pregătește să o traverseze poetul și care, la ora bilanțului, când stau deznădăjduit pe un nimb de poem nescris, îl fac să-și mărturisească aplecarea spre visare și fascinația viețuirii în preajma pericolului: stau singur într-un extaz continuu la lizier / dintre gâtul porumbelului și gheara uliului / închipuindu-mă cavalerul abia întors din cruciade. Volumul aduce, prin urmare, în primul rând, o amplă imagine a pregătirii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nedreptate deschis: eu trebuie să-mi povestesc povestea prin baruri / să spun cum e când ai picioare înghețate copii / și probleme. Calvarul acesta este doar un interludiu, în așteptarea martirajului viitor, implacabil: în ideea că voi fi martir. În ciuda acestei aplecări obstinate spre laturile întunecate ale existenței, eul dispune de o afectivitate care se vrea, din când în când, măcar ocrotită - strânge-mă-n brațe tare -, fiindcă își asumă, identificându-se, până la un punct, cu toți, neliniștile tuturor: lumina roșie din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lui Emilian Marcu este încadrabilă în neoromantism, pe ansamblu, se pot identifica destule argumente care o situează, cel puțin în egală măsură, în neoclasicism, nefiind, de asemenea, neglijabile nici trăsăturile baroce. Pregnanța neoclasicismului se susține, de pildă, printr-o perpetuă aplecare spre armonie, căutată în afara sinelui și în sine, și printr-o solemnitate vizibilă în plan formal, la nivel prozodic, unde domină alexandrinul românesc, la nivelul expresiei și în conținut, unde răzbate din elanul confesiv al eului liric, redat, de obicei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
salutar, încât, conchide triumfător poeta, n-are ea vlagă câte arme / ai tu în firidele inimii. Fiind clasică structural, pentru Ștefania Oproescu, contemplarea și trăirea plenară a culorilor dă impresia că e similară cu descifrarea mesajului divin, aspect subliniat prin aplecarea melancolică asupra lumii, căreia îi adună cu acribie paleta din care se constituie osmotic reazemul peren al sensibilității omului, ajutorul său în ignorarea vremelniciei. De pildă, galbenul e în privirea aștrilor răsfrântă pervers / în întomnări vegetale, dar și în ochiul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
confere certitudine aspectelor lumii pe care le ipostaziază în textele sale, autodefinindu-se, poeta nu insistă însă pe pascaliana îmbinare dintre fragilitate și, deci, efemer și rațiune. Precaritatea e o condiție intrinsecă până la urmă a ființei, poate accentuată chiar de aplecarea spre meditație. Sensibilitatea inimii i se pare mai relevantă pentru statutul de om. Pe de altă parte, fiind vorba de creația unei femei, nu putem să nu identificăm între poemele Iulianei PalodaPopescu și preocuparea pentru naștere. De pildă, Copilul meu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]