2,765 matches
-
bestii și fiare/ poetul se roagă la diamante și sînge/ poetul întreabă unde sînt noile temple, poetul își recită singur stanțele printre hoituri/ poetul se mănîncă singur pe sine// și se transformă în vorbe" (ibidem). "într-o epocă pîndită de apocalipsă, trebuie să-ți creezi o conștiință apocaliptică dacă e să supraviețuiești și fizic și psihic și spiritual", mărturisește autoarea. Dar actuala apocalipsă e degradată ea însăși. Nu se mai poate menține la înălțimea unui dramatism absolut, măcinată de suferințe comune
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
hoituri/ poetul se mănîncă singur pe sine// și se transformă în vorbe" (ibidem). "într-o epocă pîndită de apocalipsă, trebuie să-ți creezi o conștiință apocaliptică dacă e să supraviețuiești și fizic și psihic și spiritual", mărturisește autoarea. Dar actuala apocalipsă e degradată ea însăși. Nu se mai poate menține la înălțimea unui dramatism absolut, măcinată de suferințe comune, de nevoi banale care blochează impulsul transcendent. Drept care conștiința poetei se decide a păși pe covorul fierbinte al prozei noastre de toate
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
mari" pe care-i pomenește: "nu-mbătrînește în noi stropul de sînge/ nici inima cît bate, nici patima...". Mai ales patima, frumoasa patimă a părerilor pe șleau, căreia toate i se permit, chiar și cînd nu toate i se iartă...(S.V.) Apocalipsa în stare de comedie Cum era, domnule Gheorghe Grigurcu, studenția dumneavoastră ,clandestină", între Arghezi și Blaga? Dacă ne gîndim bine, orice studenție poate fi într-o anume măsură ,clandestină", atunci cînd ascunde tensiunile unei vocații, ,complotul" unei realizări interioare. E
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
tabere să fie mai înțeleaptă decît cealaltă și să iasă din caruselul recriminărilor." Ce rost ar mai avea procesul comunismului? De ce să ne irosim timpul cu o copilărie? De ce să fim ,neînțelepți"? Al doilea fenomen este, ca să ne exprimăm așa, apocalipsa în stare de comedie, dezastrul ca farsă. Pe tonalități nu o dată rizibil acute, cîțiva conservatori pretind că orice critică adresată unei serii de autori tabuizați ar reprezenta o demolare, o blasfemie, un atentat la siguranța axiologică a nației. În loc de-
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
însă că pentru eliberarea de dezechilibre/insatisfacții este necesară înțelegerea mecanismelor de producere a acestora. Altfel spus, este nevoie de luciditate pentru identificarea surselor dezechilibrelor/insatisfacțiilor. Nu întîmplător, ultima secțiune a cărții, trăiesc într-o continuă ficțiune sau pentru o apocalipsă a interiorului (în loc de epilog) este dedicată celui de-al treilea postulat enunțat la începutul acestui articol. Mai mult decît atît, ultimul poem al volumului se numește chiar Luciditate: " luciditatea asta cronică stă încolăcită pe mine ca o crustă de carne
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
un uriaș crater toxic și a întregii văi într-un deșert plin de reziduuri otrăvitoare cum vezi doar în filmele catastrofice de la Hollywood. Și pentru că am pomenit de film, probabil că cea mai probabilă imagine a Roșiei Montane la sfârșitul apocalipsei minere va fi aceea din filmul lui Tarkovski, Călăuza: un teritoriu blestemat, contaminat pentru decenii ori secole, bântuit de spectrele unei umanități asasinate metodic și brutal de animalica lăcomie umană. Dacă la Tarkovski exista urma unei vegetații sălbatice, la Roșia
Masca de aur a Hiroshimei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10835_a_12160]
-
Matei Vișniec este, structural, un arbitru al eleganței stilului (până și frazele lui sunt funciarmente eufonice). Având un suflu cartezian de la prima la ultima pagină, romanul acesta pare mai degrabă un joc de societate cu reguli (încă) absconse decât o apocalipsă veritabilă.
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
cel procedural și-n cel așa-zicînd tematic. În primul, Diana e de o candoare absolută, lucrînd cu toată încrederea la personificări sau antropomorfizări temerare și construind pe ele calamități spăimoase: „Liniști cu sînii proaspeți/ urlă din noi ca-n ziua apocalipsei./ Neantul tîrît sărută franțuzește/ cînd brațe desfă- cute-n/ cîrjă/ salivează voluptăți” etc. (Și-am fost noi dumnezei acasă). Și nici nu-i asta cea mai tare dintre naivități, căci pe acest procedeu e frenezie mare, una care nu se
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
dar nu mai temerară decît orice adolescent care vrea să înfrunte teme provocatoare, nu teme de pierdut vremea. Și ce temă poate fi mai provocatoare pentru un adolescent decît însăși moartea?! Nici una, firește, pentru că aceasta e provocatoare absolut. Așa că de apocalipsă scrie Diana, de agonie, de supliciu existențial, de angoase teribile de sine: „Noaptea e un ochi trist din care plîng./ Vreau uneori să se facă liniște în mine,/ dar apocalipsele nu-mi tac.//.../ Mă așez într-un pat trist și
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
moartea?! Nici una, firește, pentru că aceasta e provocatoare absolut. Așa că de apocalipsă scrie Diana, de agonie, de supliciu existențial, de angoase teribile de sine: „Noaptea e un ochi trist din care plîng./ Vreau uneori să se facă liniște în mine,/ dar apocalipsele nu-mi tac.//.../ Mă așez într-un pat trist și/ plîng despre nimic ca și cum/ aș plînge despre toate./ Lumina stinsă îmi acoperă fața/ și asta mă face/ să nu mor./ Dacă aș sta în fața oglinzii/ m-aș privi ca pe
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
strașnice pentru vîrsta ei: „În tăcerea dezastrului meu să mă-nec/ și să mă desfac golului/ precum o rodie”. N-aș vrea să am dreptate, dar cred că Diana ar face mai bine să înceapă cu altele decît direct cu apocalipsele și chinurile de sine. (Oricum, astea tot vin odată și odată). Nu poate fi semn chiar bun pentru o carte - fie și de poeme, unde-s multe licențe permise - dacă recomandarea de pe copertă profesează nonșalant virgula între subiect și predicat
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
volumului așezat sub semnul poeților sinuciși Constantin Virgil Bănescu și George Vasilievici. Alex. Goldiș l-a asemănat cu bogzianul Poem petrolifer, deși seamănă cel mult cu Cîntec de revoltă, de dragoste și moarte. Segmentat în cîteva tablouri, textul evocă o apocalipsă postumană din perspectiva unui eu care-i inventariază sumbru ipostazele, în lungi diatribe ecologist profetice: „‘Aici odihnește omul. Puteți admira mîna lui fină./ Încercați să nu îl atingeți: nu este mort pe de-a-ntregul./ Nu îl lăsați să vă lingă
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
și alte povestiri este structurat în jurul nostalgiei încăpătoare de care aminteam, angajând, în toate cele șase povestiri, o știință a morții. De data aceasta, Varujan Vosganian estompează frivolitățile istoriei, favorizând, în schimb, chipurile unei lumi anapoda. Drama identităților mutilate din apocalipsele supraetajate ale Cărții șoaptelor este înlocuită aici de tragicul revelat pe filieră magică. De la prima la ultima frază, Jocul celor o sută de frunze problematizează lumi ce se deschid brusc, pentru a se închide, incendiar, în interogații înalte. Textul e
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
nelumeștilor - guvernați de centaurul Calu, definesc, în cele din urmă, adevărul despre groapa de gunoi a orașului. Rămășițele sunt ceea ce se aruncă sau ceea ce rămâne? se întreabă ei nedumeriți, după cum, în „groapa-mormânt” a orașului, ei trăiesc sentimentul genezei amestecate cu apocalipsa. Varujan Vosganian realizează exemplar aici o comedie burlescă, în care atmosfera grotescă și simbolismul teatral fac casă bună. În fine, proza care dă și titlul volumului, tot o nuvelă, e și cea mai densă din volum. Scrisă, probabil, pe scheletul
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
Fără a face o legătură cu ziua de 21 decembrie, 2012, ziua presupusei Apocalipse care este vehiculată tot mai des, premierul Victor Ponta a declarat, duminică seară, că după parlamentare este gata să prezinte noul Cabinet până pe 21 decembrie, moment în care să fie acordat votul de învestitură din partea noului Parlament. Într-o intervenție
În ziua Apocalipsei, noul guvern ar putea fi votat de Parlament () [Corola-journal/Journalistic/41301_a_42626]
-
iubire și în viață, ajunge să-și renege și să-și blesteme propriile vlăstare. Că o pînză de paianjen în miezul căreia se află această mamă terifiantă, familiile Sucutardean și Vălean își țes existentele într-o istorie de un veac. Apocalipsa pe care o așteaptă în orice clipă o parte dintre membrii milenariști ai clanului, rigorile religioase și sărăcia adusă de colectivizare croiesc caractere de excepție și destine asemenea. Una dintre cele mai apreciate și mai premiate cărți ale anului editorial
Veste bună, privind romanul Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, de Marta Petreu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/41411_a_42736]
-
Chambery, Franța, editța 2012. Despre autoare Marta Petreu este scriitor și profesor. A debutat editorial în 1981, cu volumul de poeme Aduceți verbele. Alte volume de poeme: Dimineață tinerelor doamne (1983); Loc psihic (1991); Poeme nerușinate (1993); Cartea mîniei (1997); Apocalipsa după Marta (1999); Falanga (2001); Scară lui Iacob (2006). În seria de autor Marta Petreu, au mai apărut: Apocalipsa după Marta (2011), Cioran sau un trecut deocheat (ediția a III-a revăzuta și adăugita, 2011), De la Junimea la Noica. Studii
Veste bună, privind romanul Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, de Marta Petreu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/41411_a_42736]
-
de poeme Aduceți verbele. Alte volume de poeme: Dimineață tinerelor doamne (1983); Loc psihic (1991); Poeme nerușinate (1993); Cartea mîniei (1997); Apocalipsa după Marta (1999); Falanga (2001); Scară lui Iacob (2006). În seria de autor Marta Petreu, au mai apărut: Apocalipsa după Marta (2011), Cioran sau un trecut deocheat (ediția a III-a revăzuta și adăugita, 2011), De la Junimea la Noica. Studii de cultură românească (2011), Filosofia lui Caragiale (2012), O zi din viața mea fără durere (2012), Ionescu în țară
Veste bună, privind romanul Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, de Marta Petreu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/41411_a_42736]
-
certat,/ am divorțat, ne-am împăcat,/ ne-am disputat apartamente,/ ne-am ferit mâinile ca de plita încinsă,/ tandrețea noastră era subtilă, smulsă pe furiș,/ poate scurte atingeri electrocutante/ în înghesuiala ușii,/ am învățat să ne iubim acum,/ în pragul apocalipsei)/ Da, știu, spun,/ lăsăm amândoi capul în pământ” (p. 48). Mai puțin lăudabile găsesc imaginile de modă veche, dar, ca să zic așa, nu destul de veche („frumoasa coadă a interesantului tău ochi”, citim la un moment dat, într-un tribute to
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
joase atestă o primă etapă în scrisul Hertei Müller în care visceralităț ile privilegiază construcții metaforice fragile. Neconcludente, aici. Presată de urgența conceptelor de frică și însingurare, de febra începutului, scriitoarea mizează pe aliajul dintre etnicitate și lume suficientă. O apocalipsă subtilă. Dacă în celealte cărți mutația metaforică e desăvârșită, în Ținuturile joase asistăm la configurarea ei. Sentimentul e că privim un film mut, în trei culori (negru, roșu și alb), prin ochii unui regizor atent la detalii și insistent peste
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
cu tot cu iubită din casa părintească (banii, dar nu numai banii, o anumită neputință de a acționa, oedipiană), iubita (un fel de dublu al mamei moarte a naratorului) are un vis cu o fetiță care crește în ea și înțelege că apocalipsa de afară o „cheamă” și îi iese în întâmpinare, iarăși, fără a fi oprită de narator, în fine, povestea începe să se contureze interesant, pe mai multe paliere. La pagina 40, recunosc că aveam mari speranțe legate de roman, dar
Pe Apa Sâmbetei by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3960_a_5285]
-
În Radiografia unei zile de mai, Cristian Meleșteu prelucrează ludic date ale realităților cu o inepuizabilă risipă de flash-uri imagistice. Forța vine din verbialitatea ce îmbracă desfășurările distopice, din felul cum reușește să găsească finalități cu multiple alternative neașteptate. Apocalipsele lui Cristian Meleșteu se alimentează din trei surse unice: impetuozitatea - totul e neliniștit în scrisul lui, iar calmul, fie și sugerat, este topit în explozii dramatice; boala - cu morți violente ori simbolice; și iubirea imposibilă - absurdistă. Rămâne doar ca cele
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
Boii mi-s duși de-acasă, fără muget, Nu-mi pupă gura, bună, nici o poamă. Și-mi scîrțîie portița a uitare În gardul putrezit, cu leațuri lipsă, Și cînd mă plimb printre scaieții-n floare Mă ia din spate cu apocalipsă...
Bat fluturii monetă calpă-n aer by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10011_a_11336]
-
Elegiile negre - Apocalipsa nebunilor - I Mă agățasem de acest colac de salvare, pe care-l numisem orgoliu. îl purtam la gât ca pe un colan. îl purtam ca și cum prin el alergau litere de mercur, ca și cum, prin el, aș fi putut reda echilibrul lumii
Radu Cange by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/10326_a_11651]
-
ține răcoare. Iarna, în schimb, nu-mi aduce nici un folos, e la fel de rece ca mine. Desigur că mă incomodează. Păi ce să facem o moarte și un mort viu, decât să speriem lumea Poate să contribuim cu fastul nostru la Apocalipsa nebunilor. Poate să speriem puritatea zăpezii, dar au grijă pentru acest lucru corbii roșii. Nu le scapă nimic. Moartea este lipitoarea noastră cea de toate zilele. XII în fiecare zi, te întorci la comandă, mereu în poziția de drepți în fața
Radu Cange by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/10326_a_11651]