1,211 matches
-
multe pagini unor contingențe minore ale istoriei. La aceasta se adaugă, în cazul fiecărui autor, o anumită vulnerabilitate față de legea de atracție gravitațională a istoriei: virajul spre extremismul politic în cazul lui Nae Ionescu, gafele poporaniste ale lui Crainic sau apologia naivă a românismului (inclusiv a Maglavitului), semnată de părintele Stăniloae. În acest concert de fapte zeloase, cititorul va găsi mai mult decât coincidența unor biografii suprapuse. Este frapant să descoperi instinctul unanim al orientării împărtășit de către cei mai înzestrați scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ci întregul fenomen religios postcomunist. Sunt inerții sau handicapuri culturale pe care un elementar studiu de psihologie a maselor le poate explica. Altele sunt necazurile. Smintelile, persistente cum sunt, vin chiar de la forurile conducătoare ale Bisericii. Nici cea mai patetică apologie a ortodoxiei și nici cel mai convingător eseu teologic despre „Ființa eclezială” nu le poate ignora dacă vor să rămână întru adevăr. A evoca sublimul contemplației filocalice fără să șoptești o vorbă despre ruina concretului prin fața căruia defilăm zilnic mi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o sinagogă sau moschee? Mai mult: avem oare nevoie, în opinia lui H.-R. Patapievici, de o biserică în care să putem ieși, mistic și liturgic, din logica nihilistă a modernității? Autorul nu ne răspunde direct, preferând să facă o apologie a spiritului creștinismului aflat sub fascinația pentru ideea imaterialității trecerii Duhului (¬155), chemat să reziste chiar și în fața dispariției formelor clasice de existență ale creștinismului istoric („dogme + instituția tradițională - istoric tradițională a Bisericii”)1. Caducitatea ideii de temei ultim face
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ne rămâne în acest caz? Un creștinism poetic - literalmente in-consistent - în care „va trebui să învățăm să ne sprijinim pe aer, miresme, pe treceri, petreceri și sufluri” 1. Doar două pagini mai jos, la critica gnosticismului 2 Patapievici adaugă o apologie aparent dochetistă a Duhului. Este un text ce respiră un aer non-confesional și care sugerează posibilitatea unei relații cu Dumnezeu în absența materialității sacramentale 3. În afara unei referințe infrapaginale la taina Euharistiei 4 - menționată ca argument al prezenței egale a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ce ar fi un creștinism fără „arhivele care sunt Hristos” (Sf. Ignatie al Antiohiei)? Ce ar mai rămâne dintr-un creștinism născut prin miracolul Întrupării fără împărtășirea trupească, nemijlocită, liturgică din „cereștile, preacuratele și nemuritoarele ale lui Hristos taine”? Această apologie pentru tradiția eclezială n-are nimic de-a face cu pansofismul unui discurs pronunțat din perspectiva unității transcendente a religiilor, la care un autor ca Fritjof Schuon ar fi avut un acces privilegiat. În același timp, nu este o invitație
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
euro-atlantică riscă să devină un imens parc de distracții. Lumea contemporană se zbate între uitarea modernă a păcatului (Gott ist tot) și păcatul postmodern al uitării (Tod ist Gott). În fața celebrării imanenței, umaniștii nu pot răspunde decât cu o disperată apologie a responsabilității morale. Aspectul „interesant” al oricărei istorii individuale sau colective justifică cunoașterea istorică nu în termenii unei experiențe estetice (S. Kierkegaard), ci ca angajament etic (E. Levinas). Caracterul „interesant” al istoriei nu saturează poftele curiozității vulgare, ci introduce conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Salonul monden este saturat de obiecte neînsuflețite. Oamenii devin niște etichete, cuvintele învăluie numai dorințe ilegitime, iar cheia succesului este înfrânarea de la înfrânare. Demonul futilității domnește nestingherit, stârnind ambiguitățile, aclamând tautologia sterilă și disprețuind osteneala creatoare. Mondenitatea se definește prin apologia indirectă a nerușinării. Inconsecvențe abuzive și repetate definesc adevărul lumii. Câtă vreme suntem în lume, credem că nimic nu supraviețuiește morții și ne comportăm ca atare. Darurile ascezeitc "Darurile ascezei" Asceza anulează tocmai acest triumf al exteriorității și al fugii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pune, 'N fundul inimii... otravă. [7] Chiar dacă l-ai ține pe omul rău în sîn (v. zicala românească: "ții șarpele-n sîn!"), rezultatul este același: Șarpelui de-i pui în gură Lapte, ... tot venin îi cură. [5] (cf. C. FORMICHI, Apologia del Buddhismo 2, A.F. Formiggini, Roma, 1925, p. 33.) Din păcate, observă gînditorul indian, în societate ajung să se pună în evidență oameni răi în genere, ca unii ce sînt fără rușine și fără remușcări, rămînînd în umbră oamenii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
înțeleptul e în culmea meditației: ei cunosc puterea imensă de care acela dispune și căruia nimeni nu i se poate împotrivi. Înțeleptul depășește astfel cadrele umane, proiectîndu-se în domeniul nemuritorilor și al cosmosului. De aceea, are perfectă dreptate C. Formichi (Apologia del Buddhismo, ed. cit.), cînd afirma cu privire specială la budism: Nimic nu e atît de străin de doctrina lui Buddhă ca fatalismul. Hotărît, din punctul de vedere etic, este predicat în mod constant omului că a voi e a
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și mărturisirea ei cuprinde studii, tra duceri și recenzii având ca temă centrală virtutea credinței. Studiileinclud și temele conexe, precum: Crezul ortodox, precizarea învățăturii de credință și mărturisirea ei așa cum a fost transmisă deMântuitorul Hristos, Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți, apologia credinței, credință și cunoaștere, puterea credinței, tradiție și înnoire 10 în dreapta credință, învățături dogmatice axate pe Crezul ortodox dezbătute la Sinoadele Ecumenice, e.g. homoousios etc. Studiile publicate în prezentul volum sunt alcătuite de acade micieni, profesori de teologie, filosofie, limbi
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
în învățăturadespre Dumnezeu încă din scrierile areopagitice, în care „nu estevorba atât de apărarea credinței în fața filosofiei, cât, mai degrabă,de transformarea filosofiei în instrument de transmitere a esenței teologiei, care însumează cunoașterea lui Dumnezeu. Nu este vorbaaici de o apologie sau polemică, ci de încărcarea vocabularului filosofic cu semnificații supradiscursive, ca posibilă exprimare a adevărului suprem”<footnote Remus Rus, Dicționar enciclopedic de literatură creștină din primul mileniu, Editura Lidia, București, 2003, p. 185. footnote>.Întâlnirea transcendentului (ca transcendență) se petrece
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
1. Peripateticii / 63 3.2. Sofiștii / 63 3.3. Stoicii / 64 3.4. Gândirea psihologică în vechea Romă / 68 III. Psihologia creștinătății / 73 1. Sub însemne ebraice Philon din Alexandria / 73 2. Invitația la asceză a lui Plotin / 75 3. Apologia creștinătății / 77 3.1. Influența lui Sfîntului Augustin / 79 3.2. Geniul lui Thomas d'Aquino / 80 4. Ideologia scolasticii / 84 IV. Zorii erei moderne post-medievale Renașterea / 89 1. Reforma gândirii medievale / 89 2. Noua ordine logică a lui Francis
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
efort solitar, cu accentul pus pe puterea meditației individuale, în care să găsească legătura luminoasă cu Unicitatea. Pentru viitoarea gândire filosofică occidentală, concepția lui Plotin reprezintă un punct de plecare, un reazem pentru fundamentarea ulterioară în psihologie a introspecționismului. 3. Apologia creștinătății Frământările sociale din perioada istorică a începutului de mileniu au fost contrabalansate pe planul conștiinței sociale a oamenilor de o centrare și ancorare a acesteia într-o bunăvestire generală, într-o speranță a unei plenitudini sufletești și trupești măcar
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
dată, azi multe dispărute, ale lui Aristotel, Aristofan, Pitagora, Pliniu, Plutarh, Ptolemeu; cărțile care au contribuit decisiv la mutațiile spre evul modern, redactate în epoca Renașterii și în aceea postrenascentistă Erasmi Rott. Epistolarum liber; Erasmi Rott, Encomium Moriae; Erasmi Rott, Apologia; Erasmi Rott, Colloquia; Erasmi Rott, Apophtegmata; Erasmi Rott, Adagiorum Epitome; Erasmi Rott, Rethorica; Ricardi Simoni, Historia critica; Pufendorf Samuelis, De habitu rell. Christiano ad vitam civilem; Pufendorf Samuelis, Dissertationes Acad.; Pufendorf Samuelis, De statu Imperii Germ.; Pufendorf Samuelis, De rebus
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Batthyăneum, cota T VII 7. Batthyăneum, cota M IV 8. Batthyăneum, cota Q2 VII 39; titlul in extenso: Desiderii Erasmi Roterodami Colloauia familiaria ex recensione et cum notis perpetuis Petri Rabi, Roterod. Accedunt. Ejusdem Erasdem Erasmi Conflictus Thaliae et Barbariae, Apologia et Utilitas Colloquiorum, nec non laus Morias. Ulmae, MDCCXLVII. Vezi Szinyei József, op. cit., col. 1380-1381. Batthyăneum, cota N7 VII 5; e vorba de lucrarea Lamentationes obscurorum virorum. Epistola D. Erasmi Roterodami, quid de obscuris sentiat, cum caeteris quibusdam, non minus
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a unei grupări culturale și resemnifica, prin accente îngroșat pozitive, termenul de diletant, augmentat în fapt printr-un așa-numit nou diletantism, după cum erau puse sub lupa anamnezei, cu concluzii quasiultimative, figura omului de știință, raportul dintre știință și cultură, apologia experiențelor în care generația se va încerca (între ele, cea religioasă fiind definitorie pentru unitatea unei culturi), pentru ca, în unele episoade ale acelui îndreptar, să fie judecate critic dimensiuni ale vieții spirituale. Eliade formula, în Itinerariu spiritual, un pronostic pe
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Ziariști care-l ponegreau pe Nichita Stănescu sau alte valori ale culturii noastre, confundînd publicistica nici mai mult nici mai puțin decît cu scatologia, cu somnambulismul sau coprofagia. Acei gazetari, tamburii majori ai presei, care au făcut și mai fac apologia lăzii de gunoi, care se transformă în vidanjori ai experiențelor subterane și pentru a induce în eroare vorbesc și scriu imitînd primitiv tonul marilor patrioți. În absența organică a ideilor, gîndesc instinctual, operează cu senzații tari sau cotrobăiesc prin dosarele
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
dintre acuzații nu era pe deplin îndreptățită, după cum și-au dat seama atenienii imediat după ce Socrate a băut paharul de koneion (cucută) și au argumentat de-a lungul veacurilor sute de comentarii. Textul fundamental la care se referă toți este Apologia Swkratou" (Apărarea lui Socrate), un monolog atribuit de Platon lui Socrate, pe care acesta l-ar fi rostit cu câteva ore înainte de a se sinucide (vezi Platon, Opere, vol. I, ediție îngrijită de Petru Creția și Constantin Noica, Editura Științifică
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fost și doritori să intre în mișcare, dar au fost refuzați. Mai târziu însă, cei respinși au aderat la Francmasonerie și s-au răzbunat teribil pe „iluminați”. Robert Fludd și-a dorit o carieră de rozicrucian publicând două scrieri admirative: Apologia Compendiaria Fraternitatem de Rosea Cruce suspicionis et infamia maculis aspersam, veritas quasi Fluctibus abluens et obstergens (Succintă prezentare pentru Fraternitatea Crucii cu Trandafiri, spălând ca un Puhoi petele de bănuială și de infamie cu care a fost stropită), publicată la
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lucrare, Tractatus Apologeticus Integritatem de Societatis de Rosea Cruce (Tratatul apologetic în sprijinul Societății Crucii cu Trandafiri), a apărut în anul următor și a fost, de asemenea, întâmpinată cu silentium. Oare „frații invizibili”, „iluminații”, nu existau? Nici pomeneală! Doar că „apologiile” lui Fludd nu le erau pe plac. Fludd lăuda matematicile și îi asocia pe rozicrucieni cu tradițiile magiei și cu practicile oculte rămase de la egipteni și Hermes Trismegistus. Fludd credea că rozicrucienii erau „mecanici” și „matematicieni”, urmași ai lui Roger
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înțelegeri făcute între Diavol și pretinșii Nevăzuți)10. Secretele rozicruciene erau socotite satanice și francezii se pregăteau de o vânătoare de vrăjitoare similară celei din „Noaptea Sfântului Bartolomeu”. În 1625, Gabriel Naudé a încercat să ia apărarea „invizibililor” într-o Apologie pour tous les grands personnages qui ont esté faussement soupçonnez de magie. „Apărarea” era construită pentru figuri mitice și istorice precum Orfeu, Pitagora, Socrate, Porfirius, Raymundus Lullus, Paracelsus și Pico della Mirandola, cărora le erau alăturați și „nevăzuții”. Dar efectul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de cele mai multe ori, „cultura de masă”. Specialiștii care dispun de o solidă cultură generală sunt din ce în ce mai puțini. Cei mai mulți cad victimă celor două erori capitale ale pedagogiei moderne: demonizarea „erudiției vane” și satirizarea „diletantismului” cultural, la care se poate adăuga și apologia „specialistului” (care nu este rea în sine, dar dăunează formării integrale a personalității specialistului, contribuind la transformarea lui în „om unidimensional”). Specialistul epocii moderne - format în perioada postbelică - trebuie adăugat seriei de naivi copilăroși amintiți anterior. El își „vindecă” vidul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ești aiurea. (...) Cele șapte zile cît stai cu cartea asta în mînă, rudele tale nu mai au destulă realitate, prietenii parcă sînt în trecut. Toți sînt șterși de lumea aceasta mai vie, în care trăiești acum". (s. n., Creație și analiză) Apologia romancierilor preferați, precum Tolstoi mai sus, nu vine din indistincția valorilor, din tăcerea spiritului critic, ci dintr-o pornire pe care criticul o îmbracă retoric, știind că servește demonstrației. Ideile sale despre roman sînt clare și moderne. Fără a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
controlului social în explicarea devianței sociale", în Analele Universității din Oradea, seria Psihologie-Pedagogie-Metodică, tom I, 1997. Clement, O., "Creștinătate, secularizare și Europa", în Ică, I. I. jr.; Marani, G. (coord.), Gândirea socială a Bisericii, Editura Deisis, Sibiu, 2002. Codorean, I., "Apologia identității creștine a Europei", în cotidianul Crișana, miercuri, 26 ianuarie 2011, editat de Casa de presă și Editura Anotimp SA Oradea, 2011. Coman, G., "Constituția UE fără creștinism a pornit la drum", în ziarul Ziua, 30 octombrie 2004. Costea, M.
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
ca traducător, încearcă, într-un articol de oarecare finețe disociativă, Cugetări asupra teatrului, să emită câteva considerații privind genul dramatic. După V., opera și vodevilul ar fi apărut ca urmare a degenerării teatrului antic. De factură eseistică, articolul face o apologie a virtuților tragediei clasice, punând totodată în relief valorile morale și eficiența instructivă proprii acestei arte. Dacă preocupări diverse nu l-ar fi absorbit, V. și-ar fi câștigat merite mai mari în cultura românească. SCRIERI: Arabescuri. O călătorie pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]