5,949 matches
-
III-a C Bucurie Cerul înstelat anunță o noapte frumoasă, caldă de vară. În casă era o liniște odihnitoare. Numai în verandă se auzeau șoptite glasuri de copii. La lumina unui bec se vedeau trei copii ce erau cufundați în aprinsa lor discuție. Mâine este ziua mamei! De aceea v-am chemat în seara asta aici, zise Cristina, fata cea mare, responsabilă de faptele fraților ei mai mici. Trebuie să-i facem o surpriză plăcută. Un glas firav, glasul celui mai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care au început să înflorească și pe care tu îi îngrijești cu atâta dragoste. Eu am observat într-un cotlon al grădinii violete firave, simbolul modestiei, care pot alcătui un minunat buchet. Eu aș aduce trandafirii îmbobociți, de un roșu aprins, roșul dragostei nemărginite, spuse Niculăeș înflăcărat de dra-gostea ce le-o purta părinților. Crina a fost de acord cu acest lucru și frații s-au dus la culcare, așteptând nerăbdători zorile. A doua zi, copiii s-au sculat de dimineață
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
discuții. Libere ca până acum. Deci, propuneri concrete și la obiect, dacă mai sunt. În lumina filtrată prin perdele a parterului, chipurile palide ale oamenilor Închipuiau un calup de șvaițer așezat pe un covor oltenesc. Ici, colo, câte o țigară aprinsă. Trei sticle de țuică de un litru treceau din mână În mână. Pentru că nu mai sunt alte propuneri, propun să se dea citire proiectului de hotărâri. Domnii care au făcut propuneri sunt rugați să ne spună dacă le mențin. Brândușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
petrecuseră o seară foarte agreabilă, chiar dacă exagerat de tăcută. De ce nu l-ai trezit? Pentru că doar În somn ține regim. Dar, nu-ți face grji! Pe la două se va trezi și va ști ce să facă. Să-i lași lumina aprinsă. Merg să Îți fac patul. Lumina rămâne aprinsă aici În bucătărie. 24. Anul Nou bătea la ușă, iar el intrase Într-o amorțeală sau buimăceală numai În parte explicabilă prin oboseala călătoriei. Mamă, aș fi avut ceva de discutat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tăcută. De ce nu l-ai trezit? Pentru că doar În somn ține regim. Dar, nu-ți face grji! Pe la două se va trezi și va ști ce să facă. Să-i lași lumina aprinsă. Merg să Îți fac patul. Lumina rămâne aprinsă aici În bucătărie. 24. Anul Nou bătea la ușă, iar el intrase Într-o amorțeală sau buimăceală numai În parte explicabilă prin oboseala călătoriei. Mamă, aș fi avut ceva de discutat cu voi... Doamna Moduna se opri În prag: E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și sărat se iscă sub pleoape și luă cu sine pletora de argumente pe care Petru Își sprijinea subtila distincție și proiectul propriei sale opere. În golul rămas, răsuna orgolioasă cadența neînduplecată a excepționalului său suflu epic. Adormi cu lumina aprinsă. 30. Steaua Polară, Carul Mare, Carul Mic străluceau la locul lor. Oare cum o fi sus!? Aici pe pământ crăpau pietrele de frig. Spre minus douăzeci. Noroc că mantaua lui avea două rânduri de vatelină. Se făcuse târziu. Servise masa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nod În gât. O nedumerire, mai bine zis. De ce nu mai găsesc eu drumul spre casă? Eu, Sebastian Gavril Gheretă, de o viață poștaș În „Bosnia”? Și de ce uit? Ochii albaștri, spălăciți i se umeziră, mâna În care ținea țigara aprinsă Începu să-i tremure și, Înainte ca Petru să găsească un cuvânt ori un gest de Îmbărbătare, Gheretă izbucni În plâns. Ești obosit, domnule Gheretă, doar atât. Dacă vrei, te conduc. Până Îți fumezi țigara mă Îmbrac și mergem Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
seara și frizerii au clătinat din cap. Se apropiau de Încă o remiză. Cânta Marșul din Aida. Teckelul a deschis un ochi, a mârâit scurt apoi, fără nici un preaviz, s-a năpustit spre ușa deschisă a frizeriei, atras de farurile aprinse ale mașinilor. Fata care valsa a ferit tekelul, dar s-a lovit de un taburet și a căzut. Garderobiera a strigat: Ce faci, toanto? Stagiaro! și și-a văzut de lucru. Domnul Cioia a abandonat șahul ca să scoată dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Se rezolvă, după care Îl Întrebă cum a dormit, când s-a trezit, și multe alte lucruri, dezinvoltă, relaxată, făcându-se că nu observă răceala din răspunsurile lui Încruntate, monosilabice, filtrate printr-o perdea albăstrie de fum. Cu toate luminile aprinse, atelierul ei părea o farfurie zburătoare care se pregătea de aterizare În Piața Carolina unde un vânzător de casete pirat asculta a zecea oară, În acea dimineață, pe Leonard Cohen cântând Waiting for the miracle și Closing time. Încântat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pahar mai mult după, și chestia asta mă aduce acasă. La precizie. Când se Întorcea Matei acasă de la câmp sau pădure, toți câinii din sat erau pe garduri lătrând furioși. Muzica lui Matei Îi scotea din minți ca și farurile aprinse ale tractorului. Duminica, Matei nu lipsea de la biserică. Era și cantor și diac. Avea o voce plăcută și era un bărbat vederos. Susana era mândră de el. Țărani de meserie erau puțini În sat și bătrâni. Copiii de școală primară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era un copil abandonat din naștere și crescut la Casa copilului. Din toată povestea asta s-a ales cu o spaimă de baticuri de toată frumusețea. Până și Întunericul mirosea a baticul tovarășei. Câteva săptămâni a dormit doar cu lumina aprinsă. Când a Început să citească și să ia ore de vioară, mai mult forțat de Marta, la domnul Neselovski, a scăpat de ticul ăsta cu uitatul Înapoi. Tot ce Îl urmărea, până atunci, cu adevărat sau doar În Închipuire, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se ivi o dâră de lumină care se preschimbă într-un dreptunghi lung, când o altă ușă se deschise în față. Prin ea am văzut rafturi cu cărți, parterul librăriei noaptea, nemișcat și tăcut, cu becurile acelea galben-portocalii „de avarie“ aprinse. În fața mea, silueta lui Scout deveni adevărata Scout când ea trecu pragul ușii și intră în librărie. Am urmat-o. Încărcați cu genți și cu o pisică roșcovană, am stat acolo - doi excursioniști care nu-și găseau locul acolo - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Pe când mă îmbrăcam, îmi făceam griji că lumina va fi stinsă și că labirintul de cărți și coridoarele vor fi imposibil de străbătut, toate numai colțuri, întuneric și tăcere, ca un uriaș creier pustiu. După cum s-a dovedit, lumina rămânea aprinsă toată noaptea, dar asta nu ușura cu nimic lucrurile. După câteva minute de mers și câteva cotituri ghicite, am început să mă îngrijorez că nu voi găsi calea de ieșire sau calea de întoarcere. M-am răsucit pe călcâie, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În dormitorul Primului Eric Sanderson. Mușchii mi se destinseră. Am încercat să prind visul, să-l cercetez puțin, dar dispăruse deja, se evaporase și căzuse pradă uitării ca atât de multe altele. Cât era ceasul? Lumina pe care o lăsasem aprinsă avea exact aceeași nuanță de galben ca înainte și ar fi putut fi oricât timp, secunde sau ore întregi după ce în sfârșit mă urcasem în pat. Zilele și nopțile nu aveau nici o însemnătate aici, era înlocuite de comutatoare și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cît e de luminé și dacé nu cumva este Înnourat. Se duse apoi și se uité la ceas. Mai era Încé o oré Întreagé pîné ar fi trebuit sé se trezeascé. Își trase totuși pantalonii și-și lué și ciorapii. Aprinse, ca de obicei, lumina. Se duse la oglindé și-și Închipui cé spune poezia. Lipise mîinile de corp și stétea drept. Se dédu puțin pe partea stîngé, ca sé nu i se vadé degetul bandajat, céci nu-i plécu. Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
continuă și se așteaptă și în viitor alte asemenea coduri, atât în Marea Britanie, cât și în alte țări și, în același timp, adoptarea acestora de cât mai multe companii/organizații, pentru implementarea guvernanței corporative. Dezbaterile referitoare la guvernanța corporativă rămân aprinse, iar tendința de apariție și a altor coduri de bună practică continuă 40. Noile coduri care apar au avantajul informațiilor recente din domeniile în care problemele cu care s-au confruntat au o soluționare în practică, însă de îndată ce există, ele
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
somnul mă toropise. Ajung, prin urmare, la râu. O fată frumoasă ca o nimfă făcea baie goală în apele tulburi. La vederea mea, se oprește ca fermecată și mă contemplă îndelung cu ochii ei ca niște ațe, de un verde aprins. Apoi iese din apă, se îmbracă lent în fața mea, fără să se rușineze, și se așază pe un trunchi de copac, chiar pe malul râului. Îmi face semn discret cu mâna. Atras de frumusețea fetei, dar mai ales lovit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prins în această searbădă realitate, încât oglinzile îi rețineau tot mai rar chipul, uitarea de sine se instala tot mai mult, pe zi ce trece. Nu mai era timp pentru asta, numai era timp pentru nimic. Dorințelor lui cele mai aprinse și mai ascunse a încetat să le mai dea curs, cel mult dacă-i erau foarte la îndemână sau nu-i consumau prea mult timp. Acum, de când s-a instalat perfid și iremediabil boala, s-a întors treptat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vadă ochii omenești, galbeni cu reflexe de chihlimbar... Nu semăna cu niciun animal cunoscut de ea din cărți sau din puținele ei vizite cu nepoțelele la grădina zoologică. Era de mărimea unui șobolan, îmbrăcat în zale teutonice de un violet aprins ce se terminau într-o coada ascuțită și cornoasă, asemănătoare cu coada de Armadillo. De altfel, toată înfățișarea lui ar fi putut aduce cu acest specimen, cu excepția culorii deosebit de stridente și a feței teșite, aplatizate, cu nasul redus la două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vindecarea nici nu mai știe de unde să înceapă, încotro s-o ia. Atunci, știi deja, simți că ai devenit un cadavru viu și îți dorești moartea, resemnat sau nu. A dormit și a visat un trandafir superb, de un roșu aprins, ce creștea în interiorul ei, ca într-o seră fără aer și lumină. Și trandafirul se hrănea din venele ei și devenea tot mai roșu și mai mare și ghimpii lui creșteau și se apropiau tot mai amenințător de organele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un bold o străpunse în ochiul drept și, prin glandele lacrimale, pătrunse în lobul frontal. Aici se opri o clipă să-și tragă sufletul. Și să crească. Până la dimensiunile unui ac de cusut (mediocru). Deveni mai palidă, cu vârful roșu aprins și coada cu irizări orange-verzui. Era pasărea colibri a ideii. În curs de formare, în refugiul din miliardimea secundei de după naștere. N-avea niciun sens să se întrebe cine e și de unde vine. Știa că are de trasat o cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
partea dreaptă a razelor soarelui și acțiunii lor în nopțile de ianuarie, romburile albe pentru respingerea coșmarurilor provocate de Luna care își găsise sălaș chiar în cuibul părăsit de pe stâlpul din fața casei, multicolorele din clasa Ginseng, contra prozodiei, lichidul roșu aprins, câte trei picături pe zi după mese, în lapte, anti Parkinson, morcovii pentru văz, coaja de salcie pentru auz, mătasea broaștei și ceaiul de tătăneasă, aloea, uleiul de măsline, gălbenușul de ou pentru menținerea trupului în poziția pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu ar fi putut să mă găsească. Acum să te văd, personaj ingrat, cum ai să aprinzi chibritul dacă fosforul este la mine. Flacăra sunt eu, Autorule, îmi zise râzând, aducându-mă de mână lângă singurătatea ei. Ea pâlpâie nevăzută, aprinsă demult. Nici eu nu-i mai văd scânteia de la o așa depărtare. Vom străbate împreună noaptea groasă a timpului de peste 31 de ani. Și pentru că mi-e foame de Mitică, vom merge. Și pentru că mi-e sete de el, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la zero, împinse o altă manetă cu măciulie de ebonită neagră, în sus. Trenul se puse în mișcare, Profesorii din Turnul de Control schimbară pe panoul electronic macazul și boul de fier porni în marșarier până când botul locomotivei cu farurile aprinse dispăru la curba dinspre Gara orașului. Trebuia parcat în depou, fie direcționat pe traseul altor timpuri de fier cu posibile aceleași legi. Când un tren se abătea de la grafic, ca să dezvăluie secretele altor timpuri, era declarat machina non grata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din timp, dar nici acum nu-i prea tîrziu, iar lui Petrică trebuie să-i facem rost de un pulover care să-l pună în evidență, o culoare stridentă, un verde, portocaliu, roșu, ceva mai ieșit din comun, un roșu aprins cred că ar merge cel mai bine. De acord, zice Petrică, cred că ne-ar veni bine la amîndoi. Așa ca scoși din cutie arătăm caraghios, am greșit cînd ne-am închipuit că așa vom impune mai mult respect. Nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]