1,118 matches
-
un volum de memorialistică intitulat Eterna întoarcere (1996; Premiul Fundației „Cella Delavrancea”). Critica a remarcat, dincolo de valoarea documentară a memoriilor, însușirile scriitoricești ale autoarei, ingeniozitatea narativă și harul portretistic. „Ofrandele” aduse celor trecuți în lumea umbrelor, dar și unei epoci apuse, au fost pe drept cuvânt comparate cu paginile din Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, căci, asemenea monahului de la Rohia, P. se împăcase cu lumea, cu suferințele, cu Dumnezeu. SCRIERI: Gogol în literatura română. 1860-1960, București, 1960; Eterna întoarcere, pref.
PILLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288817_a_290146]
-
1925), Viața și opera lui Kant (1936), Schopenhauer (1937) ș.a. Literatul va reveni însă ca memorialist și eseist. În Amintirile unui băiat de familie (1938) se relevă ca un remarcabil evocator, cu darul povestirii, știind să reconstituie atmosfera unei lumi apuse, care generează fie inevitabile melancolii, fie un îngăduitor zâmbet ironic. Temele sunt orașul provincial (Tecuci), cu trăsurile lui și cu tristețea despărțirilor, vacanțele la moșie, valsul, plimbările singuratice, primii fiori ai dragostei, deniile, vilegiatura la Slănic, Bucureștiul tramvaielor cu cai
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
patrie din nou,/ să-i fie dreaptă calea, aicea și afară,/ să ne gândim la țară, acum de Anul Nou”. Cadența stihurilor din piese ca Mere și rouă, Veac de tăcere o amintește pe cea din macedonskienele Stepa și Prietenie apusă. Totuși, e de precizat că autorul nu urmează poezia veacului al XIX-lea și în materie de lexic. Vocabularul său, minus regionalismele izolate și unele cuvinte create, se găsește întru totul în Dicționarul limbii române contemporane. În majoritatea poeziilor este
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
47; Al. Ruja, „Fără vâsle”, O, 1973, 1; Cornel Ungureanu, Biografie și construcție, RL, 1973, 25; Petrescu, Scriitori, 129-135; Iorgulescu, Rondul, 115-120; Ciobanu, Critica, 162-165; Nicolae Manolescu, Evoluția unui romancier, RL, 1974, 31; Dumitru Micu, O secțiune într-o lume apusă, CNT, 1975, 2; Ardeleanu, Opinii, 120-123; Cristea, Domeniul, 279-282; Raicu, Critica, 157-160; Iorgulescu, Scriitori, 224-225; Iorgulescu, Firescul, 216-219; Nicolae Manolescu, Vânătorul, cobra și porumbelul sălbatic, RL, 1980, 7; Cornel Ungureanu, „Zile de nisip”, O, 1980, 10; Eugen Simion, Romanul de
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
o nuanță de comprehensiune, iar pe alocuri se însoțește nimerit cu o undă de duioșie. Aceeași privire aptă să înțeleagă, aceleași procedee ale narațiunii în care căldura sufletească, emoția, dar și exactitatea detaliului sau a interpretărilor întovărășesc evocarea unor vremuri apuse caracterizează și amintirile cuprinse în cartea Flori din grădina copilăriei (1933). K. este aici un narator care înregistrează, cu o remarcabilă capacitate de a distinge ceea ce se dovedește a fi esențial, dispariția unei epoci, a unei lumi. Întoarcerea în timp
KIRIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
trăi cu adevărat orice faci la un anumit moment. Este un principiu budist „să fii cu picioarele pe pămînt”. Cu alte cuvinte, să trăiești chiar aici și chiar acum, să nu Îți lași gîndurile să zboare la amintiri ale vremurilor apuse sau către Închipuiri ale lucrurilor care vor veni. Măcar astăzi nu te mînia MÎnia este o emoție atît de distructivă și, de multe ori, o Îndreptăm asupra oamenilor la care ținem cel mai mult, În așa fel Încît ne face
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
normale nu mai eliberează diplome elevelor, ci numai elevilor etc. etc., un șir lung de reforme „salutare” care ne amenință și pe noi. Fasciștii, ce și cum s-ar fi trezit în mijlocul evului mediu, cu tehnica și concepțiile unei lumi apuse, trimit femeia la bucătărie, la biserică și în căsnicie. Atât cât îi acordau cavalerii îmbrăcați în zale și poeții care cântau „eternul feminin”. Revenind la noi, e drept că femeile în România n-au avut până acum decât obligații; cu
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
de fericire, în încrederea pe care o arăta animalul acela tânăr ațipit. Nikolai respiră adânc, recunoscând atât mirosul reavăn al zăpezilor ascunse în viroage, cât și mireasma uscată a câmpurilor care răspândeau căldura zilei. Nu se lăsase încă noaptea, înspre apus cerul își păstrase nuanța de violet transparent, dar mai cu seamă, foarte aproape în fața lor, desișul pădurii începea să se rărească, anunțând spațiul liber al câmpiei și drumul ce ducea la Dolșanka. Nikolai își drese glasul și începu să murmure
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
În tot acest timp să merg ca un băiat. Precum victima unui infarct, trebuia să Învăț toate deprinderile motorii simple. În ceea ce privește mersul, nu mi-era prea greu. Vremurile când fetele de la Baker & Inglis umbla cu cărți pe cap erau demult apuse. Ușoara lipsă de grație a mersului meu, pe marginea căreia comentase doctorul Luce, mă predispunea să mă alătur sexului greoi. Scheletul meu era de bărbat: avea centrul de greutate mai sus. Stimula un mers ordonat, apăsat. În schimb, Îmi dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a pustiei și a nopții măreție Se unesc să-mbrace mândru veche-acea împărăție, Să învie în deșerturi șir de visuri ce te mint. Râul sfânt ne povestește cu-ale undelor lui gure De-a izvorului său taină, despre vremi apuse, sure, Sufletul se-mbată-n visuri care-alunecă în sbor. Palmii risipiți în crânguri auriți de-a lunei rază, Nalță sveltele lor trunchiuri. - Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. Și în templele mărețe, colonade-n marmuri albe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu se arată, Departe doară luna cea galbenă - o pată; Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasăre plutește cu aripi ostenite, Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus C-un pâlc întreg de pasări, pierzîndu-se-n apus. Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare, Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare, Visîndu-se-ntr-o clipă cu anii înapoi. Suntem tot mai departe deolaltă amândoi, Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț, Când tu te pierzi în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
uneia dintre ele, o indiancă se spăla cu apă dintr-o găleată. Avea părul împletit și nasul cârn. Când Nishi strigă tare „Japones” se întoarse spre ei. „Japones”, repetă el, însă femeia, care părea o relicvă a unei epoci demult apuse, îi privi nemișcată, fără să răspundă. Prevestind o nouă zi de arșiță, soarele începu curând să bată peste culturile pipernicite de sfeclă și porumb de pe ogoarele din spatele colibelor. Indieni goi până la brâu începură să se arate de prin colibe. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îngrijit de servitori germanici; acum, însă, se întâmpla contrariul: semnele vremurilor! Dacă el nu ar fi avut mamă burgundă, cu ușurință Gundovek i-ar fi putut părea, îmbrăcat cum era acum, caricatura grotescă a unui roman în togă din vremuri apuse. Trebuia să-i recunoască, în schimb, o anumită regalitate naturală; mai mult, nu-i putea nega, în ciuda lipsei de instruire, o capacitate de înțelegere și o vioiciune a minții demne de un mare rege. Când îl întrebă care era motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aur primți de la părinții ei ca zestre după măritiș. La rugăciunea ei, batoza se puse În mișcare. Iar vântul, stârnit de nicăieri, aduse În curte toți snopii de grâu, de ovăz și de secară treierați cândva, În timpuri de mult apuse, și toate hainele pe care le purtase bătrâna Înainte de a se mărita. ...Cuțitele și lingurile trebuiau bine spălate. Șterse cu prosopul și așezate În dulap. Poate ar fi fost bine ca Mașa să fi fost ceva mai grijulie cu lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
propulsa În jurul său repulsie, datorită staturii sale de atlet bine proporționat, cu față ciupită de vărsat, În timp ce mutra lui de ganster modern te obliga din precauție să-l ocolești, iar În ce privește vocabularul putea fi cu ușurință invidiat de către apașii vremurilor apuse. Acest individ, se rotea prin curtea șantierului zâmbind flegmatic, dând mâna cu unii cunoscuți Împărțindu-le țigări americane. Puțin timp În urmă fusese normatorul grupului de șantiere Însă, lipsea nemotivat de la munca lui, cerea bani de la toată lumea mai făcuse unele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
palid Lipit, cu ei să-ți umpli rid cu rid, De un miros amețitor, de albă nea Și sărutarea de stăpân pe ei să-ți stea... Și să tot tremur prinsă-n brațe duse, Cum duse sunt iubiri pe veci apuse, În legănarea lebedei pe mai adâncul lac, S-avem sub un stejar, în veșnicie, un iatac. Pe spate să-mi adormi, în iarba crudă, Urechea ta-ntre umeri, ciulită stă s-audă, Cum bate timpul, bate rece peste noi, Cum
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
el. Veni și ziua asta: o desfrunzire de toamnă, iar pământul arat până în zare. Aceeași șaretă; de mirare cum se mai ținea pe roți; eleganța ei vetustă, deși ușor șubrezită, reușea să readucă - cu greutate, e adevărat - noblețea unei lumi apuse, ce părea uitată de mult, la care în nici un caz nu mai gândea nimeni. Lung era vesel: „Doar la ocazii de astea, nunți și botezuri, vă mai putem vedea” Și vorbirile dintre noi trei durară cât străbăturăm câmpia. Apoi casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
CAIRO Când am ajuns la Cairo, fiule, acesta era de veacuri prestigioasa capitală a unui imperiu și reședința unui califat. Când l-am părăsit, nu mai era decât o capitală de provincie. Fără îndoială, niciodată nu-și va mai regăsi apusa glorie. Dumnezeu a voit ca eu să fiu martor la această decădere, cât și la năpastele care au precedat-o. Pluteam încă pe Nil, visând la aventuri și vesele cuceriri, când nenorocirea și-a vestit apropierea. Numai că eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că lucrul cel mai oribil e să fii bătrân. Eu sunt produsul anilor ’60 - an produs ascultător, serios, supus al anilor ’60 - dar din acest punct de vedere, simpatiile mele coboară mult mai jos în timp, spre zilele de mult apuse, când nimănui nu îi pasă că arăta tot timpul ca un mort. Am continuat să mă uit pe ferestrele fantomatice, poluate, pătate cu nicotină ale casei mele, la alergătorii în echipamentul lor de copii. Duceți-vă acasă, am spus. Duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
situația avea trei pagini. În afară de datele laconice cu privire la cheltuieli — Contul American, depozitul de Băutori, Dr. Martha McGikhrist, Plata Gazelot, Kreutzer, Mahatma, Compania Trans-American, Depozitul de Băuturi - se adunase o adevărată armată de noi prieteni ai Selinei din vremile de mult apuse. Isuse, ce e cu trupa asta? Am impresia că gagica dă o fugă prin Troia sau Cartagina când are un ban de aruncat: Chez Zeus, Amaryllis, Goliath’s, Afrodita, Romeo & Julieta, Romulus & Remus, Eloise & Abelard... Întotdeauna am bănuit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gologani. Știi că drept bani erau folosite carnea, și țigările, și băutura, și gagicile, desigur, și muniția pentru luptă. Toate astea seamănă cu valuta pe care o arunc eu pe piață. Aș fi fost mai fericit în zilele de mult apuse. Pe Martina nu era nevoie să mă plătești cu bani. Puteai folosi toate celelalte articole în locul banilor murdari. Câteodată Banii îmi deșteaptă un sentiment straniu, de anxietate. Îmi amintește de vremea când Doris Arthur mi-a spus ceva de neiertat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
simțit foarte vinovat din pricina asta dacă n-ar mai fi fost ceva: nu-i plăcea de Livia Cramm. Când l-a întâlnit prima dată pe Vultur-în-Zbor, Livia avea patruzeci și cinci de ani și la vremea aceea era o frumusețe apusă, dar care încă mai emana o atracție sexuală zdravănă și un magnetism considerabil. Acum, la șaptezeci de ani, atracția sexuală dispăruse. Magnetismul se transformase într-o cramponare neplăcută și claustrofobică. L-a prins cu înfrigurare în gheare pe Vultur-în-Zbor, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Gribb. Dar când s-au așezat în spartana cameră din spate a Magazinului, cea în care se retrăgea Moonshy, nu a mai fost atât de convins de idee. Pe pereți erau lipite afișe galbene, ce îndemnau la sfidarea tiraniilor demult apuse. Pumnul încleștat al solidarității era afișat peste tot. Moonshy se deosebea de ceilalți doar prin obsesia aleasă. El era Opoziționistul. Asta îl făcea capabil să pună la îndoială edificiul instabil pe care se sprijinea sănătatea mintală a celor din K.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
împrăștiat odată cu fumul. Atunci, în trecut, când o ciupea de funduleț pe Sofia Lermontov, era cavaler și la baluri, și la război, dar acum, când sta și privea și fuma, acum trecutul se îndepărta, iar groaza prezentului izgonea plăcerea vremilor apuse. Ce banal: să mori din pricina morții unui Gribb! Mintea lui cea șubredă să fie înjunghiată de moartea unui Gribb. L-am privit cum moare, cu ochii întorși spre altă lume, cu mâinile și buzele fremătându-i ca și când s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu are a-și reproșa nimic și nu are fapte ascunse. CRIMINALITATE ȘI LEGIONAROFOBIE Justiția spune: judecă, dovedește și apoi condamnă. Nerespectarea acestei rânduieli umane înseamnă criminalitate. Dar legionarofobia nu cunoaște acest „diamant” procedural, rămas parcă acolo într-o lume apusă. Urgia contemporană are legile ei. Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră și trebuie nimicit. Toate guvernările, începând cu anul 1930, sunt o „cascadă” de morți și de morminte, fior de prigoniri care au masacrat pe nepartizani, legionari, până la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]