8,699 matches
-
au să înțeleagă nimic din farmecul apusurilor de soare. Uite, acuși se face seară. La mine acasă, de câte ori eram trist, căutam amurgurile. Aici, pe Pământ, trebuie să aștepți Soarele să asfințească, nu poți fugi dintr-un loc în altul, odată cu apusul lui. La mine, trebuia doar să mut cu câțiva pași scaunul pe care stăteam și, ori de câte ori aș fi vrut, priveam apusul soarelui. Într-o zi am văzut cum asfințește soarele de 43 de ori. Da, când ești trist, e frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
amurgurile. Aici, pe Pământ, trebuie să aștepți Soarele să asfințească, nu poți fugi dintr-un loc în altul, odată cu apusul lui. La mine, trebuia doar să mut cu câțiva pași scaunul pe care stăteam și, ori de câte ori aș fi vrut, priveam apusul soarelui. Într-o zi am văzut cum asfințește soarele de 43 de ori. Da, când ești trist, e frumos să privești apusul soarelui. OMUL: Erai chiar atât de trist în ziua celor 43 de asfințituri? MICUL PRINȚ: Eram singur... (începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mine, trebuia doar să mut cu câțiva pași scaunul pe care stăteam și, ori de câte ori aș fi vrut, priveam apusul soarelui. Într-o zi am văzut cum asfințește soarele de 43 de ori. Da, când ești trist, e frumos să privești apusul soarelui. OMUL: Erai chiar atât de trist în ziua celor 43 de asfințituri? MICUL PRINȚ: Eram singur... (începe să scadă lumina) Ascultă, e adevărat, nu-i așa, că oile mănâncă copăcei? OMUL: Da, e adevărat. MICUL PRINȚ: Aha! Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că există o memorie a fierului. Că de la un punct încolo mașina aia bate de una singură, chiar dacă tu apeși greșit tastele. Așa am auzit. Nu știu dacă e adevărat. Instalată strategic la geam să vadă strada. Cu fața spre apus, ca soarele să lumineze tot bulevardul. E atentă mai mult la mișcările, la viața străzii decât la munca prestată. Trec mașini și se zgâlțâie obloanele vechi. Parchet ros. Cartiere care aduc a oraș vechi de provincie. Amândoi sunt îmbrăcați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pădurea privea ocrotitor și nostalgic la satul aciuat acolo în vale. Aștepta nerăbdătoare parcă întoarcerea gospodarilor de la câmp - câți mai rămăseseră după urgia războiului - fiindcă liniștea o obosea și o întrista. Costăchel s-a oprit în zariștea cuprinsă de văpaia apusului, șia pus mâna streașină lăsând ochii arși de dor să soarbă priveliștea din vale... O pânză subțire de fum - aproape străvezie - plutea în lungul văii, până hăt în gura pădurii. Mângâiată de imagini cunoscute, privirea i s-a oprit asupra
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în față dovada că am apreciat corect înălțimea... Mitraliorii zăceau pe cerdac... Petrache trăia din plin desfășurarea atacului povestită de Costăchel. În clipa următoare, a intervenit: N-o să mă credeți, dar... Eu cu plutonul meu mă aflam în colțul dinspre apus al cimitirului... Când s-a dat semnalul, am zburat la atac. Nici nu știu când am ajuns la cele două răchiți de la cotul drumului. De acolo până la casa mea mai sunt vreo treizeci de pași... Așteptam momentul potrivit să fac
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în casă înaintea de a apune dumnealui, dormi pe unde apuci... Nu, nu glumesc. Nu te sfătuiesc nici măcar să încerci". Cuvintele mătușii erau pronunțate cu un ton voit imperativ, încât Simona n-a îndrăznit niciodată să se întoarcă acasă după apusul soarelui, chiar dacă lăsa fetele vecinilor la jumătatea unui joc. Când bănuia că marele astru era gata-gata să-și pună cheia în buzunar și să plece la culcușul lui de noapte, lăsa totul baltă și pleca spre casă. Acum însă, uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un nimeni, dar te bucuri de stradă, de vitrine, de modă, fără să dai cont nimănui. ,,Ce bine e de marinari, pot fi mereu în altă parte", gândea ea. De când ocupase catedra de limba engleză la această școală, văzuse numai apusurile soarelui; răsăriturile nu apucase încă să le vadă sau doar nu i se arătaseră ei. O compensare tot apăruse la orizont. Limba engleză începuse să intre în voga timpului. Sporiră interesul și solicitările celor care voiau să-și înarmeze odraslele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de studiu în învățământul universitar, realizând aceasta la Cluj (unde a ținut cursuri în cicluri de 4 ani). A desfășurat o susținută activitate de cercetare al cărei rod este concretizat în numeroase lucrări, ca Incunabule și cărți rare tipărite în Apus (1482-1600) ș.a. A colaborat la prestigioase institute internaționale de profil din Washington, Paris, Oxford ș.a. cu studii referitoare la România. A rămas în istoria bibliologiei românești ca autorul primei bibliografii speciale curente consacrată istoriografiei române, continuată până în 1969 cu alți
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
obținerea titlului de expert în infodocumentare (CERTIDOC) în urma unui examen pe care l-am susținut în toamna lui 2006, convinsă de entuziasmul cu care Nicoleta Marinescu era angrenată în promovarea Euroreferențialului, eu aflându-mă, ca și ea de altfel, la apusul carierei. Încercam să deschidem pentru colegii tineri poarta europeană a formării temeinice. Acum, Nicoleta Marinescu a gândit un manual pentru cei care, idealizând cartea, bat la poarta profesiei sau, ambițioși, își încearcă forțele în concursuri de promovare. Cunosc această carte
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
jar” (semnat de poeta Eleonora Stamate - Tecuci) redă Într-un registru de mare rafinament clipa trăită. Toamnă „ cu clipe de liniște, de Înălțare, pastel de-nchinare „(...) „Toamnă de jar, ademenește-mă cu fluturi tomnateci, zidește-mă În lutul cărămiziu, pe pragul apusului, sculptează-mi trupul printre vitralii fosforescente, În fumul frunzișului tors din tihna ta” „Toamnă cu glas de aramă, ademenește-mă sub bolta amintirilor, cu pași tăcuți, poposiți În mansarde târzii să ascult frunzele cu suflet uscat cum se leapădă de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la “rostul Piramidelor“ (publicat În revista Luceafărul) Și cum „toate trebuiau să poarte un nume”... scrisul a devenit o datorie care trebuia Împlinită, ca o răzvrătire Împotriva destinului ce a Închis cuvinte În morminte, mult prea devreme și mult Înainte de apusul soarelui... Viața este ca o stâncă, dură, periculoasă, stâncă ce trebuie escaladată, dar nu toți cei care vor cuteza spre Înălțimi vor ajunge În vârf. Până sus pe culme, aproape de soare și zăpezi virgine - sunt mărăcini și prăpăstii, animale sălbatice
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în transă, muzica țâșnește din vioara ei ca o fântână arteziană. 31 decembrie 2009, Sydney Mă trezesc cu soarele între gene. Dorm pe o canapea desfășurată, imensă pentru trupul meu. Discul roșcat al astrului ceresc se uită la mine dinspre apus. Mă uit la ceas. E șase și treizeci de minute dimineața. De când am venit în Australia, mi se pare că lucrurile din jurul meu stau invers de cum eram obișnuită. Soarele răsare dinspre soare-apune. Doar lângă ocean mi se pare că soarele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
peșteră tot ce era mai bun și mai de folos în caz de război sau de incendii, de la îmbrăcăminte la cărți, adusese și pianul, la care aveau voie să cânte, pe vremea când încă mai trăia mama ei, doar la apusul soarelui. Nu înțelesese niciodată această restricție, dar se obișnuise să nu aibă voie să fie curioasă, pentru unele lucruri trebuia să ai răbdare, răspunsurile vin singure, trebuie doar să fii atentă să le deslușești, la unele întrebări nu e bine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
am ajunge în situația prietenei mele care spune că a fost la o întâlnire a scriitorilor din diaspora, undeva la malul mării, plimbări prin nisipul încă fierbinte, El, poetul, recita din volumul de poezii, Ea, prietena mea, se uita la apusul roșiatic al soarelui și se gândea ce urmează, o noapte fierbinte de dragoste, se gândea el, va trebui să găsesc o stratagemă să scap din mâinile lui umede, se gândea ea, până la urmă a dus-o la hotel, a petrecut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu toate imprecațiile lui, avusese și partea lui benefică: Mihăiță a înțeles că amândoi fuseseră victimele unei întâmplări nefaste. În mod tacit amândoi hotărâseră că numai întinzându-și mâna unul altuia pot conviețui într-o familie, unde dragostea nu cunoștea apusuri... Școala, cu ale ei, îi dădu și alte probleme lui Vișinel. În clasa a VIII-a, șchiopătă la matematică, fiind pe marginea unei corigențe. Pe drept! Își spuneau cuvântul unele goluri neacoperite din anii anteriori, nefiind exclusă nici posibilitatea ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mai multe ori gura ca să scap de gustul de medicamente al iubirii ei. Așezasem peste pătură toate goblenurile ei murdare de împunsăturile la milimetru pentru că voia să le vadă în orice clipă. Eu îi arătam floarea soarelui sau catedrala în apus și, mai rar, câmpul cu maci sau lacul. Ea le mângâia ușor, ca și cum ar fi fost copiii ei, eu o mângâiam pe creștet ca și cum ar fi fost copilul meu. Fruntea ei înaltă, acum tot timpul transpirată, purta lumina lămpii de pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
teren de tenis, o piscină și mult spațiu pentru promenadă. În fiecare seară se difuzau prin televiziunea cu circuit închis filme clasice și filme pentru adulți, iar programul animatorilor era atrăgător. Își petreceau mult timp pe punte, admirând valurile sau apusul soarelui, apoi dansau până târziu, adormind spre dimineață în ritmuri leneșe de jazz. De la un moment dat însă, începură să se plictisească, iar croaziera de vis devenise rutină. Aveau impresia că merg la plajă ca și cum ar fi mers la serviciu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ordine, materialele nu lipseau, gestionarea acestora se făcea la milimetru și la gram, ca la carte. De multe ori îl bătea gândul să-i facă o vizită acestui fost slujbaș al său, acum pensionar. El se retrăsese la marginea de apus a orașului, ca un pustnic, anii petrecuți la mănăstire punându-și zilnic, în pașii lui, nostalgice amintiri. Alex simțea nevoia unui sfat de la un om care lucrase ani buni cu balanța cinstei și corectitudinii. Voia un sfat ce ar fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
întreaga făptură, i a răscolit sufletul, i-a aprins inima, desferecându-i dorințele vechi, adormite, atâta amar de vreme. Mai precis, vreme de o viață. și a văzut, în fine, pentru prima oară în viața sa, cât de frumoase pot fi apusurile, înserările, pe locurile pe care el se născuse, crescuse, muncise o întreagă viață, fără să și dea seama de frumusețea în care-și dusese zilele. La braconaj Doi mistreți și-au pus în gând să dea o lecție usturătoare celor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
auzit, până la etatea asta, destule, și nu am divulgat nimic, nimănui?! Sunt, deci, deținătorul unei sumedenii de bogății. De bogății ascunse, desigur, ca să nu mi le poată observa, ori sustrage, careva. Au început mai apoi să-l atragă răsăriturile și apusurile de soare. Atât de minunate erau, toate, nefiind identic unul cu altul, la fel de neântrecute, în frumusețe. O frumusețe care te cucerea, și se impregna în suflet, ca o sănătate, ca un dulce har, întâlnit, îndemnându-te la profunde și adânci
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și sănătate.și timpul a trecut, până, hăt, dincolo de facultate. Facultatea de litere. În timpul liceului și facultății alt scai s-a agățat în ființa sa: lectura. Este drept că acest nou scai îl cam estompa pe primul admiratul răsăriturilor și apusurilor.Dar, cu calm și cu hotărâre, reușea să procedeze în așa fel, încât, să nu se deranjeze prea mult unul pe celălalt. La un timp socoti că este un prea zgârcit, un prea egoist. Asta avea în vedere obiceiul său
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să procedeze în așa fel, încât, să nu se deranjeze prea mult unul pe celălalt. La un timp socoti că este un prea zgârcit, un prea egoist. Asta avea în vedere obiceiul său de a admira la nesfârșit răsăriturile și apusurile de soare. Hotărâ să caute o modalitate de a împărtași lumii frumusețea, bogăția sa ascunsă. Scotoci în stânga, scotoci în dreapta, și iată că descoperi modalitatea mult căutată să realizeze un film cu toate răsăriturile și cu toate apusurile dintr un an
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nesfârșit răsăriturile și apusurile de soare. Hotărâ să caute o modalitate de a împărtași lumii frumusețea, bogăția sa ascunsă. Scotoci în stânga, scotoci în dreapta, și iată că descoperi modalitatea mult căutată să realizeze un film cu toate răsăriturile și cu toate apusurile dintr un an de zile. Ideea, gândul, hotărârea erau ademenitoare. Dar, când să treacă la fapte, începu a se împotmoli în consumuri nu tocmai mici de bani, că, noua îndeletnicire, pe care luase decizia de a se apuca, necesita multe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
totă lumea era acasă, și când în promenadă, mai ales către seară, în vreme ce întreaga suflare a suburbiei ieșea din casă, trecătorul ori vizitatorul, întâlnea ceva ca de pe altă lume. Căștile de protecție dădeau o imagine cu totul deosebită localității. În apusul soarelui, ele străluceau ca niște stele terestre, mișcătoare, când în grupuri compacte, când răzlețe, dar, niciodată, de una singură. Prieteniile și liniștea continua, pe urmă, până se afuma primul bâtaș. Că, de-acolo înnainte, distracția pierea. Într-o zi, primarul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]