4,667 matches
-
o săptămână și deja mamele au luat-o razna. Chiar nu știu cum o să mă descurc cu ele. Familiile lui Penelope și Avery Își făcuseră vacanțele Împreună de când ei doi mergeau În patru labe. Existau o grămadă de poze cu toată adunătura, arborând cu toții papuci cu zorzoane și genți cheap-chic cu monogramă L.L. Bean la Martha’s Vineyard, vara, și clăpari Stubbs and Wootton În timpul iernilor la schi, de la Adirondacks. Ea fusese la Nightingale, iar el la Collegiate și amândoi Își petrecuseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
așeză pe unul din scaunele înalte de la bar și se roti cu fața spre scenă. Un grup de negri își deschideau cutiile instrumentelor, scoțând saxofoane, trompete și cinele. Un mulatru gras, într-un costum cu revere late, veni la bar, arborând zâmbetul servil destinat autorităților. Mulatrul zise: — Credeam că-i știu pe toți băieții de la secție. Danny spuse: — Sunt de la Departamentul Șerifului. West Hollywood. Zâmbetul mulatrului se evaporă. — De regulă avem de-a face cu Șapte-Șapte, domnu’ șerif. — De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a lui Otis Jackson pescuind biluțele de droguri de pe jos. Un salt în baie, apa trasă la W.C. Danny se ridică în genunchi și strigă: — Comitatul! Otis Jackson îi arătă degetul mijlociu și se întoarse agale în camera de zi, arborând un rânjet arogant. Danny se ridică în picioare. În minte îi răsunau frânturi de muzică jazz. Otis Jackson zise: — Futuții de la comitat nu au nici o treabă aici. Danny îl lovi cu pistolul peste mutră. Jackson căzu pe covor și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Istorie Naturală. La ora asta îl examinează. Danny își desprinse ochii de pe cadavru. Ieși pe rampă ca să-l caute pe Shortell, sufocat de duhoarea de formaldehidă, cu plămânii căutându-i avizi aerul curat. Un grup de mexicani stăteau în dreptul rampei, arborând expresiile unei familii îndoliate și uitându-se înăuntru. Unul din ei îl fixa insistent. Danny se strădui să-l repereze pe Shortell, apoi simți o mână pe umăr. Era Norton Layman, care îi spuse: — Tocmai am vorbit cu omul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ciudată dorința de a se termina mai repede o vacanță, ca să începi școala din nou... Și, cu toate astea, așa era, căci în clasa a IV-a a tuturor liceelor din București se statornicise o tradiție: cu de la noi putere arboram un grad pe care, poate, nu chiar toți aveam să-l purtăm, o panglicuță neagră, îngustă, pusă la șapcă între cele două șănțulețe, într-adins făcute pentru asta... cursul superior! Eram cam grăbiți, ce e drept! Nu numai că nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care fusese realizat era una din apropierea porții palatului, căci În depărtare se vedeau pânzele unei corăbii. Acea corabie nu se mai afla acum În acel loc. Firește că nu se afla, Își dădu seama Ștefănel, fiindcă era chiar corabia care arborase pavilionul Moldovei! Iar ora era cea la care el, Ștefănel, ieșise pentru prima oară pe poarta palatului! Prin urmare, pictorul fusese acolo și surprinsese acel moment! De ce? Ce putea fi atât de important În acel moment? Singurul lucru cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fetei și-și împinseseră fiul s-o ceară în căsătorie. Nunta a avut loc. Totul se petrecuse fără incidente. A fost stabilită o oră de bun augur și ceremonia s-a desfășurat conform tradiției. Preotul rostise mantrele corect, iar mireasa arborase același zâmbet sfios și rezervat, lăsându-se împodobită cu bijuterii de tinerele din noua ei familie. Se împărțiseră dulciuri tradiționale unui număr neverosimil de mare de rude, iar mirele, când apăru în fruntea procesiunii, arăta mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gândească englezește, nu și-a imaginat decât că potrivirea lui cu oricare dintre ei poate fi oricum, dar nu perfectă. Dacă a avut vreo îndoială în această privință, a alungat-o imediat. Ce-ar putea face oriunde altundeva? Kwaja Sara arborând noi identități, ca steagurile unui iluzionist. Jonathan a învățat de acum șiretlicul. Oamenilor le pasă de aspecte exterioare; lărgimea unei manșete, sunetul fricativului v, care este labiodental. A intra în pielea altcuiva este doar o chestiune simplă, de schimbare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
reveni la domiciliul conjugal și la obiectul preferat. Prins între două discipline, Urecheru se arătă loial geografiei, drept care îi arse imprudentei uzurpatoare un toc de bătaie și-o izgoni din casă. Orice s-ar spune, cu cataloagele sub braț, profesorii arborau un aer profesional. Scoteau din rubrici, în cancelarie, extrase misterioase care, în ora următoare, trebuiau să hotărască soarta elevilor. Ținut lunar, consiliul profesoral imita ședințele de partid. Directoarea citea darea de seamă, după care urmau discuții. Pentru că lectura era adormitoare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
voi e destul de greu. În aceeași clasă, premianta era soră cu unul dintre repetenți. Amîndoi aveau aceleași chipuri gracile dar, în vreme ce ochii verzi ai Didinei erau iuți și străpungători, frate-său privea ca un gînsac. În timp ce fata rămînea serioasă, Gheorghe arbora un zîmbet idiot perpetuu. Taică-său îl trimitea cu oile, de aceea adesea lipsea de la școală și, dacă venea, venea desculț și desmățat. Labele lui crăpate se lățeau pe podele, țîșnind printre degete o hoaspă întărită. În schimb Didina era
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
facem o plimbare, mi-a sugerat el plin de speranță. — Unde? am întrebat eu. —Afară, mi-a răspuns el arătându-mi cu o mișcare a capului fereastra. — Dar e întuneric, am protestat eu. Și frig. — Haide, m-a îndemnat el arborând unul din zâmbetele alea amuzate ale lui. E cea mai bună ofertă pe care ți-o pot face. Pentru moment, a adăugat el pe un ton incitant. Am dat fuga să-mi iau haina și amândoi am ieșit în frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dacă nu avea legătură cu drogurile... a încetat să se mai spele pe cap... a slăbit foarte mult... a zis că ea nu e... Brigit nu s-a oprit decât după mult timp. A lăsat capul în piept și a arborat o figură atât de umilă, încât era limpede că era un truc. Probabil că repetase totul cu Luke în avion. —Acum ești mulțumită? am zis eu rânjind, plină de amărăciune. — Nu, s-a văitat ea și, spre uimirea mea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am uitat așa, unul la celălalt, mult timp. Iar eu eram foarte confuză fiindcă tot uitam că totul se întâmpla acum, nu atunci. Păi...! a zis Luke dregându-și glasul și stricând atmosfera. îți mulțumesc pentru scuze. Am reușit să arborez un zâmbet anemic și tremurător. Știi, a continuat Luke lărgind cadrul, am crezut că vrei să ne întâlnim ca să-mi faci morală pentru ceea ce am zis în ziua aia, la centrul de dezintoxicare. — A, nu, am răsuflat eu. Eram șocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
într-un târziu trăgea bluza pe umeri. Moment în care și roșea, scurt, provocator. „Chiar n-a venit încă profesorul?“, avea să întrebe, ca de obicei, șoricuța salariată, încheindu-și ultimul nasture al bluzei. Nimeni nu-i va răspunde, pușlamalele arboraseră deja măștile blazate. Gina trebuia să rămână, așa deciseseră tovarășii, neglijabilă. Să-și vadă lungul nasului, țigăncușa!... Degeaba încerca să le intre în voie, să se alieze antipatiei lor față de bufon. „Încă n-a venit profesorul?...“ Nepăsarea lor mocnită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și face un pachet. — Bună! zice. Ți‑ai luat pantofii? — Da, spun veselă. Sigur că da. Mărimea potrivită, totul e la fix. — Să‑i vedem, atunci! — Să‑i... despachetez, zic în treacăt, și mă îndrept spre camera mea, încercând să arborez un aer relaxat. Dar știu că par vinovată. Chiar merg ca un om vinovat. — Bex, zice ea brusc. Ce mai ai în sacoșă? Acolo nu e o singură pereche de pantofi. — În sacoșă? mă întorc, jucând surpriza. A, în sacoșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
militar turc, urmat, la câteva minute, de Alexandru Sturza și de contele grec Kapodistrias, ambii din suita amiralului Pavel Ciciagov. Apoi începură să curgă trăsurile cu blazoane imperiale, atelaje și zorzoane de lux. Personalitățile participante coborau în uniforme de gală, arborând însemne și decorații sclipitoare. Iosif Fonton, consilier de la Curtea Imperială, Mehmed Galib, ministrul de Externe al Sublimei Porți, Martar Zade, Abdul Halip, înaltul cancelar al ienicerilor, contele Andrei Italinski, generalul Ivan Sabaneiev și restul persoanelor din subordine. Garda militară le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
domnului Chawla. Sampath dorise să pozeze cum se cuvenea, cu un zâmbet drăguț și eventual cu un braț încolăcit ca din întâmplare în jurul unei crengi. Numai că tatăl său nul lăsase să facă așa ceva. — Ține-ți mâinile îndoite în poală. Arborează un zâmbet blând, îl instrui. Să nu ți se vadă dinții. Nu vă costă nimic, spuse fotograful agitat și confuz, bucuros numai la gândul că va scăpa nemușcat și nelovit de pietre. Binecuvântările lui Baba îmi sunt de ajuns. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
plătească pantofii, am sesizat că-și trecuse numele și adresa pe lista de corespondență a magazinului. Așa că am tras cu ochiul și am memorat totul. Femeia s-a oprit puțin, pentru un efect dramatic, observând, cu mare satisfacție, că Alison arborase acea privire a omului care așteaptă să i se spună dacă biletul pe care l-a băgat, din greșeală, în mașina de spălat era posibil să-i aducă marele câștig de la Loto. După aia, am petrecut o după-amiază extrem de plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și pe-asta, a oftat Fiona. Nu, de data asta a dispărut. —Superb! Așa e mai bine decât să ți se încurce toată ziua printre picioare în casă. Ca de obicei, Julia era glorios de lipsită de delicatețe. Celelalte au arborat expresia îngrijorată care se potrivea mai bine cu anunțul anterior. Unde s-a dus? a întrebat Susan, presupunând din comportamentul Fionei că, într-un final, puștiul apăruse viu și nevătămat. Se certase cu maică-sa și s-a dus acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Cum poate să-ți fie dor de o persoană pe care nu ai cunoscut-o într-adevăr? Nick a fixat masa câteva clipe, meditând la ceea ce tocmai îi spusese Susan. Crezi că Milly a uitat-o pe Caitlin? Susan a arborat o expresie îngrozită. —Vai, nu, deloc! Și, oricum, ne are pe noi, oamenii care putem să-i menținem vie amintirea mamei ei. Eu n-am prea multe amintiri cu mama și, sinceră să fiu, nici una nu e plăcută. În majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
eu, a spus Susan râzând. Era încântată de propunerea lui Nick. Cu toate că friptura a fost bună, dar nu atât de bună ca data trecută. Zâmbetul s-a evaporat de pe chipul lui Susan. —Data trecută? Cum adică, data trecută? Nick a arborat, dintr-odată, o mină obosită, de om care știe c-a făcut o gafă majoră și că e pe cale să fie martorul unor lacrimi vărsate înainte de culcare. Apoi a oftat prelung. — Am mai venit aici cu Caitlin. O singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
avea curaj să-i țină piept Belindei, dar nu-l blama pentru asta. —Ei, atunci, asta e. Măcar am început din nou să vorbim. Înseamnă că ziua de azi tot n-a fost în van. Jake a avut decența să arboreze o mină demonstrând regret. —Mulțumesc pentru masă. Fiona a luat nota de plată și s-a uitat la ea. Petrecuse o zi întreagă departe de Jessica, nu reușise să rezolve aproape nimic cu Jake și avea cu 50 de lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
frig, a continuat băiatul cutremurându-se vizibil din cauza amintirii. După care am început să tremur foarte tare. Asta-i tot ce-mi mai amintesc. Se pare c-am ajuns la spital cu spume la gură. Jake a avut decența să arboreze o mină rușinată. Pe Fiona însă o apucaseră nervii. Nu din cauza lui Jake care făcuse doar o mare prostie, ci din cauza persoanei care-l convinsese să ia drogul. — Cine e prietenul ăsta? a vrut ea să știe. —De ce? —De ce? Fiindc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am spus c-am hotărât să nu suflu nici un cuvânt cu condiția să nu mai ia niciodată droguri și să-i spună el lui taică-su, atunci când o să considere că-i momentul potrivit. Alison a țâțâit din buze și-a arborat o mină dezamăgită. — Ești sigură că e bine așa? Nu știu. Dar m-am gândit bine și-am considerat că asta e ocazia ideală pentru ca Jake să-și asume responsabilitatea pentru faptele lui, adică primul pas spre scara care duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Așa că s-a decis să se folosească de o tactică veche și deja testată ca să evite subiectul. De ce te porți așa? —Cum? — Așa... așa de agresiv și de dur cu mine. Nu merit să te porți așa, a spus ea arborând cea mai îndurerată expresie din arsenal. Tactica a părut să dea rezultate. James și-a relaxat brațele și i-a pus o mână pe genunchi. Draga mea, nu vreau să par agresiv. Sunt doar foarte serios în legătură cu ceva care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]