6,861 matches
-
de neiertat al lui Alfred Hitler, care prin aceasta a căutat și a reușit să ne atragă în război alături de germani, cu promisiunea de ni-l înapoia după victoria finală. Câtă jale și amară tristețe și suferință pe bieții noștri ardeleni! Ce prigoniri înfiorătoare din partea ungurilor, veniți ca stăpânitori în această parte a Ardealului. Ce urgie au dezlănțuit! Fratele meu cu familia au rămas la noi timp de aproape doi ani. În acest timp Romulus își cere mutarea la Conservatorul din
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
modernism, ci a dorit să apere puritatea "valorilor eterne" de vicisitudinile politicii și ale istoriei. Acea viziune organică pe care am remarcat-o își arată din nou "cumințenia" tradiționalistă: "Ne simțeam rădăcini adânci și ne gândeam cu stăruință la Ťșcoala ardeleană și latinistăť, la Budai-Deleanu, la Ion Codru Drăgușanu. Aceste rădăcini erau, desigur, foarte fizice, în sens geografic, fiindcă atitudinea noastră însemna de fapt în primul rând denunțarea prejudecății regionaliste" (op. cit., p. 512). Prin urmare, apărarea de o închistare regionalistă se
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
încercau separarea valorilor eterne ale clasicismului de cele conjuncturale și corupte estetic în sămănătorism și ortodoxism. "Promovarea europenismului se lega de teama de provincialism". Europenismul este un remediu al provincialismului, dar nu europenismul dinafară, ci europenismul dinlăuntru - cel al Școlii Ardelene, al latiniștilor, al lui Budai-Deleanu, al lui Codru Drăgușanu și al lui Blaga, după cum precizează I. Negoițescu. E vorba deci de un europenism redescoperit și resuscitat din valorile existente ale tradiției interne, nu de un europenism inventat, sincronist, împrumutat. În
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
respectiv cu Jancsy Körössy și Ramona Horvath la două piane, la fel ca și pe CD-ul acestora lansat cu trei ani în urmă și intitulat „Let’s fall în love”. Această ediție este “a X-a plus 1” deoarece, ardelean fiind, și puțin distrat..., am uitat șirul/numărul lor, ca de fapt anul trecut ar fi trebuit să fie a X-a, nu a IX-a..., iar anul viitor, firesc, va fi ediția a XII-a. (A. SIPA)
Gala Premiilor de jazz pe 2012 by A. ?IPA () [Corola-journal/Journalistic/84246_a_85571]
-
Roșu și Negru. “Pact este o mașinărie nouă pe un drum bătătorit cu mulți ani în urmă”, a declarat Adrian Ordean (chitară, compoziție, orchestrație), alături de Leo Iorga - lead vocal, Marian Mihăilescu - chitară bass, vocal, Criști Iorga - tobe, vocal și Alex Ardelean - chitară. BOSQUITO - “PUIULE DE OM”. Întrebat despre mesajul piesei, Radu Almășan a răspuns: “Mesajul este pierderea inocentei și reîntoarcerea la ea”. Formația Bosquito are în pregătire un nou album, o colecție rock în cel mai pur stil. “Cred că este
Forma?iile noastre. by Gabi MATEI () [Corola-journal/Journalistic/84324_a_85649]
-
Eliade a lărgit imens orizontul cultural românesc. A devenit un reputat erudit și om de știință care e citit de cercetătorii culturii. E un dascăl cel ce se ocupă de filozofia culturii. E un dascăl celebru, întocmai ca reprezentanții Școlii Ardelene, sau ca Vasile Pârvan și Nicolae Iorga. A fost un om generos, Mircea Eliade a fost și este un deschizător de drumuri pentru istorici, pentru studiul antropogeografiei, preistoriei, protoistoriei, folclorului - mai ales unde s-au manifestat și creat fenomenul original
Mircea Eliade în arhiva Securității - Noi date, certitudini și inexactități by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/7790_a_9115]
-
spectacole de teatru și alte câteva sute de povești, pentru emisiunea „Noapte bună copii”. O regăsim și în distribuțiile multor filme Divorț... din dragoste, regia: Andrei Blaier; Păcală se întoarce, regia: Geo Saizescu; Viața fără ea, regia: Gina Lazăr; Niki Ardelean, colonel în rezervă, regia: Lucian Pintilie; Aici nu mai locuiește nimeni, regia: Malvina Urșianu; Această lehamite, regia: Mircea Daneliuc; A fost prietenul meu, regia: Andrei Blaier; Septembrie, regia Timotei Ursu; Între oglinzi paralele, regia: Mircea Veroiu; Baladă pentru fiul meu
O mare doamnă a scenei: Am vrut să nu plâng, astăzi, de emoție by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/79880_a_81205]
-
atât de pragmatică! Între mâine și ieri, azi-ul s-a comprimat și ratăm clipa. Și totuși, ce frumos era cândva!”, a povestit Diana Lupescu despre spectacolul de la Nottara, a cărei direcție muzicală este asigurată de prof. univ. dr. Dan Ardelean.
Nottara îți aduce mici povești dintr-o epocă apusă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80154_a_81479]
-
pronunțarea afectată a locurilor comune (unul din frumoasele lui versuri de început sună așa: "a stiliza e o parafrază pentru moarte") la silabisirea naturală a locurilor, cum să le zic, inedite. Cât Bachelard, tot atât Grup m în scrisul poetului ardelean. Câteva versuri sunt adnotate într-o cheie intens formală (nu apocaliptic organică) care nu lasă loc de dubii. Notă de subsol vine închide cerebral poemul de la pagina 174: "Stare confuză, că zilele privite de ucigași,/ a zis și m-a
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
vedere întregul". Ardelenismul funciar al lui Liviu Rebreanu transpare și în intenția de-a produce un roman, rămas nerealizat, în care să fie prezente două personaje folclorice, Păcală, prototipul mobilității, al agerimii lunecoase a valahului, și companionul său, Tândală, prototipul ardeleanului mai încet la acțiune și la judecată, aparent stîngaci, însă în realitate mai constructiv. E un prinos adus toposului natal: "Păcală și Tândală sunt cei doi poli ai caracterului românesc. Unul deștept, șiret și superficial, celălalt mai greoi, mai lent
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
Liviu Rebreanu în literatură pe o poziție înaltă, fără a-și modifica vreodată sancțiunea ultrafavorabilă, în pofida unei mai mult decît certe dezamăgiri intime. La care, în plan biografic, se adaugă circumstanța că, la finele primului război mondial, cînd tînărul scriitor ardelean nu izbutea să intre în nicio redacție din Capitală, zbătîndu-se la marginea mizeriei, același detestat critic l-a primit cu căldură în cenaclul Sburătorul și i-a acordat o rubrică în revista cu același nume. Se vede că ingratitudinea din
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
mai târziu din Ardeal, când se îndrăgosti brusc de ea - Irinel îmi tot spunea că Doinaș era gelos pe mine. Credea că fusese ceva erotic între noi, dar se înșela. Considerând-o o "surioară", era greu de crezut, pentru un ardelean ca el, serios, cu ochelari groși și cu o pătimașă atracție pentru sexul frumos... Se căsătorise cu Irinel Liciu și curând, după revoluția din Ungaria, fusese arestat pentru... non-denunț. Cu faima ei de balerină, Irinel îi ceruse audiență lui Leonte
Sibiul și cerchiștii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6930_a_8255]
-
Cum Uniunea Artiștilor Plastici era, și continuă să fie încă, puternic centralizată, cu filiale subordonate din punct de vedere juridic și administrativ, au apărut repede conflicte între centru și filiale, notoriu fiind cel dintre centru și o parte a artiștilor ardeleni care s-au constituit în Filiala interjudețeană cu sediul la Cluj. Din ce în ce mai săracă, serios anemiată moral și patrimonial, U.A.P. s-a trezit destul de repede pusă în fața unor noi încercări: pe de o parte, atelierele artiștilor au fost trecute în
Uniunea Artiștilor Plastici, după cincisprezece ani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8130_a_9455]
-
fuga din țară a lui Carol regele, cu tot cu Lupeasca lui. Maiorul Scipion era de părere că Generalul, absolvent de Saint Cyr, ascundea un as în mînecă. Aparițiile lui Portofel în restaurantul gării începuseră să treacă aproape neobservate. Cu trenurile veneau ardeleni și refugiați din Basarabia care nu știau încotro să se îndrepte. Unii se dădeau jos din tren din năuceală și se îngrămădeau în sala de așteptare sau rămîneau pe peron pînă la următorul tren spre Constanța. Portofel era tot mai
Ceasul de buzunar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8156_a_9481]
-
Mihai Zamfir Există puțini autori în secolul al XIX-lea românesc a căror poziție în canonul literar să fi fost, pînă astăzi, atît de fluctuantă ca aceea a lui Ioan Slavici. Citit de obicei doar din obligație, prozatorul ardelean face parte dintre acei autori extraordinari a căror valoare a rămas mereu ascunsă din cauza unei esențe de acces dificil, ca și din cauza prejudecăților critice, a aparențelor ce nu incită la lectură. Perceperea eronată a operei sale are o lungă istorie
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
acces dificil, ca și din cauza prejudecăților critice, a aparențelor ce nu incită la lectură. Perceperea eronată a operei sale are o lungă istorie: ea începe cu debutul autorului și persistă pînă astăzi. Slavici a fost considerat un fel de "Creangă ardelean", din cauza basmelor culte pe care le-a scris și din cauza unor vagi asemănări tematice - cu toate că nu există, estetic vorbind, nici o legătură între Creangă și el; apoi a trecut drept prozator "realist" tipic, descriptor al vieții sociale, atunci cînd așa-numitul
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
Creangă și el; apoi a trecut drept prozator "realist" tipic, descriptor al vieții sociale, atunci cînd așa-numitul "realism critic" era în căutare de exemple românești: în fine, a fost prezentat drept un scriitor etnicist, preocupat exclusiv de problematica satului ardelean și a Ardealului în genere: tot atîtea piste false, tot atîtea chei de lectură ce nu se potrivesc. În realitate, Slavici rămîne unic în peisajul prozei noastre. Nu a avut nici un precursor, nu îi identificăm, cu cea mai mare bunăvoință
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
Slavici descinde din cu totul alte surse decît cele românești. Dacă micile sale încercări de extremă tinerețe (precum piesa de teatru Toane sau vorbe de clacă) au un aer etnologic și chiar seamănă puțin cu scrierile lui Ion Creangă, prozatorul ardelean se găsește rapid pe el însuși și își identifică ușor drumul propriu. Format în umbra lui Eminescu (studii de filozofie la Viena, în 1869, o dată cu mentorul său; plecare din Capitala habsburgică la 1872, în același an cu Eminescu; din nou
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
vreunul care să fi constituit, pentru Slavici, punctul de plecare? Fără a ne putea opri asupra unui autor anume, observăm că prozatorul nostru descinde din toți aceștia împreună, mai precis din atmosfera culturală pe care ei au creat-o. Scriitorul ardelean a luat contact cu literatura în clipa cînd autorii amintiți mai sus dădeau tonul prozei austriece; el va participa, conștient sau nu, la universul lor comun. Născut într-o provincie a Imperiului,precum Stifter sau Franzos, Slavici a trecut ca
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
Novalis și Eminescu, dintre modelul tutelar și realizarea lui românească. încă de la primele proze publicate de Slavici, Titu Maiorescu îi intuise acestuia exact lumea literară înrudită: doar astfel se explică încrederea totală pe care criticul a acordat-o tînărului autor ardelean și tenacitatea cu care a insistat ca nuvelele lui să fie traduse în germană, intregrîndu-l astfel pe prozatorul român universului său natural: Maiorescu i-a prezentat Reginei Elisabeta nuvela Popa Tanda, cu sugestia ca însăși Regina să o traducă; pînă
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
cu noroc (scrisă în 1880), Pădureanca (1884), Vecinii II (1892), Mara (1894). Volumul Novele din popor (1891) și volumele de Novele (1892-1896) cuprind esențialul moștenirii lui Slavici și marchează maturizarea spectaculoasă a prozei românești. După afirmarea ca prozator al lumii ardelene, Slavici își manifestă dorința, poate legitimă, de a-și lărgi aria tematică: "ieșirea" din Ardeal echivala, în ochii lui, cu dobîndirea statului de prozator complet. încă din nuvela O viață pierdută (1877), scrisă în tinerețe, contrastul dintre Ardealul natal și
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
ravagii în proza europeană. Lumii pe care el însuși a creat-o - geografic, social și spiritual - prozatorul i-a dat o formă narativă inedită. Personajele de tip Slavici nu existaseră pînă atunci sub nici o formă în proza românească, iar scriitorul ardelean compune pentru ele un tipar narativ inedit. Forma relativ tradițională a nuvelei (din Popa Tanda ori Scormon) evoluează treptat spre compoziția de mare amploare. Pe urmele lui Stifter și von Saar, Slavici trece la narațiunea de dimensiuni neobișnuite, narațiune ce
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
parte din Mara relatează o fază mult posterioară acțiunii de bază - și atunci personajele înseși, cu excepția Marei, par altele decît cele cu care ne obișnuisem. S-a instalat pretutindeni timpul basmului. Cu toate că descind direct dintr-o anumită zonă a satului ardelean din secolul al XIX-lea, personajele nu oferă nici pe departe pitorescul și individualizarea proprii celor din proza realistă: ele tind mai degrabă spre arhetipurile proprii basmului. Fără îndoială că varietatea lor este mai mare decît în basm, dar ele
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
a fost simțul etic în relațiile sociale, principiul de a nu face nici un fel de concesii în domeniul ideilor politice. Disprețuind orice avantaj material, Slavici și-a susținut mereu idealul politic; el consta în lupta pentru drepturi egale ale românilor ardeleni, în cosmopolitismul luminat, în slujirea patriotismului doar "în limitele adevărului", cum proclamase Maiorescu. După Slavici, toate națiunile din Ardeal ar fi trebuit să conviețuiască într-o pace helvetică. Fără să renunțe niciodată la acest credo, a ajuns victima sigură a
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
Primului Război Mondial. Nuvelistul ce făcuse apologia eticii în scrierile sale a avut naivitatea să susțină aceeași etică și în lumea concretă. Finalul vieții lui Slavici a luat el însuși forma unei nuvele tragice. În plină maturitate, pe timpul luptelor pentru emanciparea românilor ardeleni, scriitorul fusese băgat la închisoare de unguri din cauza activității sale naționaliste; asta nu l-a împiedicat ca, la bătrînețe, să fie băgat la închisoare de români, în 1919, din cauza fidelității sale față de monarhia austro-ungară. Bolnav și slăbit, și-a petrecut
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]