1,120 matches
-
haosul apocaliptic de sfârșit de lume (Duhovnicească), aspirația spre absolut este condiția tragică a omului (Între două nopți). Având o imagine terifiantă despre moarte, poetul suferă din cauza absenței divinității, este copleșit de solitudine, știe că nu va primi răspuns. Divinitatea argheziană își pierde atributele sacre, Arghezi fiind un poet nereligios, al făpturii, al creatului, mai degrabă decât al transcendenței. TEMELE PSALMILOR. a. Singurătatea tragică a omului în univers ("Tare sunt singur, Doamne, și pieziș/ Copac pribeag uitat în câmpie"), unde copacul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a transformat în limbaj elevat, de mare frumusețe. Ideea continuității pe o treaptă superioară a fost explicit formulată și a devenit un imperativ etic al muncii intelectuale; poetul reprezintă strămoșul interiorizat dar și fiul, ca un proiect existențial. În poezia argheziană, gândirea și limbajul sunt de factură modernă, iar forma și tematica sunt tradiționale, creația fiind atât inspirație, cât și rezultat al meșteșugului. Versificația este tradițională și în același timp modernă (rimă pereche, dar și ritm neregulat). Metafora "cuvinte potrivite" este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
valorilor confuze, poartă stigmatele răului: răul și urâtul sunt conjuncturi ale destinului. Sub expresia de mahala este surprinsă "duioasa ilaritate", "grotescul", "suavitatea", "mirosul argotic", amestecul seriozității cu bufoneria. Poezia Flori de mucigai deschide volumul omonim reprezentând o altă artă poetică argheziană, care exprimă efortul creator al artistului în vederea realizării artei. Poezia este rezultatul harului divin și al neliniștii artistice. În titlul Flori de mucigai se constată un oximoron, în care florile sugerează frumusețea, puritatea, lumina, iar mucigaiul semnifică urâtul, răul, descompunerea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
titlul Flori de mucigai se constată un oximoron, în care florile sugerează frumusețea, puritatea, lumina, iar mucigaiul semnifică urâtul, răul, descompunerea, întunericul. Titlul trimite spre estetica urâtului, spre creația lui Baudelaire. Structurată în două secvențe lirice, poezia exprimă crezul artistic arghezian pe de-o parte, și neputința artistului de a crea în condiții de claustrare, pe de altă parte. Singur, în spațiul carceral, fără uneltele scrisului, poetul încearcă să scrie versuri "cu unghia pe tencuială", cu slabele sale forțe creatoare. Dar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
aude "departe afară" și poetul simte durerea ca o gheară, fără a se putea exprima. Deznădăjduit, se căznește să comunice cu lumea, "cu unghiile de la mâna stângă"; aceasta, după o anumită simbolistică, trimite la forțe demonice. Unele cuvinte din lexicul arghezian șochează: mucigai, regionalism arhaic, metaforele sugerează starea de claustrare, atemporalitatea stărilor de tristețe este semnificată de vocabularul religios (Luca, Marcu, Ioan). O poetică a antipoeticului așează lirica argheziană sub semnul categoriilor negative: urâtul, banalul, bizarul, oribilul, bufonescul etc. În celula
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
după o anumită simbolistică, trimite la forțe demonice. Unele cuvinte din lexicul arghezian șochează: mucigai, regionalism arhaic, metaforele sugerează starea de claustrare, atemporalitatea stărilor de tristețe este semnificată de vocabularul religios (Luca, Marcu, Ioan). O poetică a antipoeticului așează lirica argheziană sub semnul categoriilor negative: urâtul, banalul, bizarul, oribilul, bufonescul etc. În celula închisorii, versurile sunt scrise "pe un părete de firidă goală"și exprimă solitudinea și vidul existențial. În beznă ("Pe întuneric, în singurătate") trăiesc doar "florile de mucigai", poetul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
exprimarea gândirii și simțirii poetice. Dacă apostolii au primit ajutoare din partea divinității, poetul a fost lipsit de ajutor, rămânând în singurătate și tristețe. La nivelul versificației remarcăm rima-pereche și ritmul neregulat. Unele sonorități sugerează tristețea, iar o inversiune este tipic argheziană: "nu o mai am cunoscut". Psalm (Tare sunt singur, Doamne, și pieziș... ) Arghezi a preluat psalmul biblic doar ca formă poetică. Acest psalm are ca temă drama existențială, ia forma unei confesiuni a revoltei, înscriindu-se în poezia marilor întrebări
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
opoziție, sunt relevate atributele copacului pribeag și atributele pomilor de rod: amar-dulce, aspru-gingaș, singurătate-comuniune. În final, psalmistul reproșează faptul că a fost abandonat (" În rostul meu tu m-ai lăsat uitării"), că s-a produs ruptura de Părintele ceresc. Poetica argheziană are un aspect de monolog adresat, cuprinde o inversiune sintactică: "Tare sunt singur", vocativul "Doamne", interogația "... dar, Doamne, până când?". Psalm (Te drămuiesc în zgomot și-n tăcere) Psalmul este construit pe antiteza între credință și tăgadă: "Te drămuiesc în zgomot
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
psalmistului deslușim orientarea spre straturile arhaice ale existenței umane, spre experiența originară a omului. Pentru acest vânător de absolut, tragerea cu arcul e o încercare de a ajunge la transcendență. Numai comunicarea fățișă l-ar putea elibera de incertitudine. Psalmistul arghezian nu a reușit să descopere sacralitatea cu ajutorul simțurilor și al rațiunii, s-a mutat în spațiul visului, care reprezintă o rămășiță a puterilor noastre primordiale: Pentru credință sau pentru tăgadă,/ Te caut dârz și fără de folos,/ Ești visul meu, din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de el ar depinde o nouă Geneză, dar și mântuirea lumii, psalmistul își descoperă calități soteriologice: "Port în mine, semnul, ca o chezășie/ Că am leacul mare-al morții tuturor". Dacă psalmistul biblic exprima în psalm rugă și cânt, psalmistul arghezian refuză umilința, asceza, sfidează porunca divină, își asumă libertatea, convins că "suferința cerului" e suferința păcătosului în fața lui Dumnezeu. Atât timp cât Dumnezeu lipsește, păcatul nu e interzis, iar în finalul psalmului, poetul renunță la divinitate, amintind, însă, comuniunea anterioară cu aceasta
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
expresionismul, existențialismul. Simbolismul lui Bacovia își află izvoarele și în pesimismul metafizic eminescian, manifestarea violentă din Nopțile macedonskiene amintesc de Scrisorile lui Eminescu. Expresionismul lui L. Blaga și I. Barbu a fost anticipat de opera eminesciană. De asemeni în Psalmii arghezieni, în întrebările existențialiste sunt unele ecouri din opera lui Eminescu, iar peste ani identificăm rezonanțe eminesciene în opera lui N. Stănescu. De reținut că "Poezia lui Eminescu răspunde unei neliniști mereu mai actuale, pentru că este de natură metafizică" (Rosa del
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
atitudine față de sămănătorism, poporanism, față de tradiționalismul de la Gândirea. El considera că sămănătorismul ar putea fi salvat prin contactul cu literatura modernă și cu o anume concepție filosofică. În viziunea lui E. Lovinescu exista un sincronism al tradiționalismului: modernismul ardelenesc, modernismul arghezian, modernismul Sburătorului, cel al Vieții Românești. Criticul a atras atenția asupra unor valori: L. Rebreanu, D. Anghel, I. Minulescu, Al. Philippide, Lucian Blaga, Adrian Maniu, G. Bacovia, H. P. Bengescu, Tudor Arghezi, I. Barbu, Aron Cotruș, I. Pillat. În ceea ce privește proza
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
interbelic (Camil Petrescu, H.P. Bengescu, Liviu Rebreanu, Anton Holban) a fost un fenomen reprezenzativ pentru modernizarea literaturii române; constată contribuția decadentă a poeților tradiționaliști, în opoziție cu poezia modernă, reprezentată mai întâi de dimbolism; criticul atrage atenția asupra importanței liricii argheziene, în contextul sincronizării literaturii române cu cea europeană; tolerează modernismul de avangardă și experimentul, dar preferințele sale se îndreaptă spre un modernism moderat; luptă împotriva amestecului valorilor și a confuziei etnic-estetic; încurajează poezia nouă (simbolismul, expresionismul), expresie a unei noi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cea mai secretă fibră a cărnii textuale de un poet care se autodeclamă "un rău demiurg/ purtător al unui trup fără lanțuri/ voce cristalină și sceptică/ dans al dorinței de căutare" (subl. aut.). Cuvântul (perceput de multe ori, în manieră argheziană, ca un amețitor pharmakon) își expulzează partea întunecată, într-o similidemonie semantică prin care sunt cuprinse inclusiv otrăvurile cărnii. Efectele sunt verificabile inclusiv într-o Apocalipsă, în gamă minoră determinată de ineficiența discursului amoros: "Vorbele tale o, vorbele tale!/ microbi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
postmodernă), Nicolae Manea reia și adaptează teme, motive și sensibilități specifice modernismului poetic autohton, dar nu ezită nici să-și plieze talentul pe game gândiriste, cerchiste ori neomoderne. Iată-l bunăoară pe baladistul Doinaș, trecut mai pregnant prin experiența poetică argheziană: "Tocmai când nu te aștepți/ vin bursucii// mai întâi plânge iarba încet/ se presimte o vagă ninsoare/ nimeni nu țipă/ nici măcar nu tresare/ apoi vine o liniște grea/ ca o noapte bătrână și rece/ peste care se zbate cerul/ proaspăt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a lui Ovidiu Nimigean, într-o debandadă căutată, grație căreia întunecatele universuri epice dostoievskiene și camusiene se învecinează bine mersi cu Dimineața luminoasă a poeților autohtoni, drama exilatului tomitan consună cu suferința claustraților din Oran, iar desenele grotescului caragialesc sau arghezian cu reveriile suave ale neoromanticilor ori cu cele învălurite ale cerchiștilor. Coabitarea nu este însă deloc pașnică, din vina exclusivă a regizorului acestui spectacol sumbru al literaturii. El își contaminează (voit!) reprezentarea cu toate maladiile sale. Bolile poetului sunt, într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bocească/ se ia în balon// nimigean ovidiu/ ca profilaxie/ el de sine însuși/ face bășcălie" etc.), însă tentația reciclării registrelor lirice canonice se dovedește totuși irepresibilă. Astfel, Însemnări în proză, din Week-end printre mutanți, jonglează, desigur parodic, cu mărcile discursului arghezian: "Eram, din pricinile cunoscute, închis la Văcărești. Mă gândii să profit de acest lucru și să-mi diversific registrul poetic. De aceea, din confortul chiliei, mi-am închipuit că-mi scriu versurile pe un perete de firidă goală, în singurătate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
astfel pasul final al contestării, și anume voința de instaurare a unei noi religii. Renegarea divinității e însă totală în Talanga, un text de o violență rară, ce atinge culmea îndrăznelii eretice (împrumutând o frază a unui exeget al operei argheziene, am putea spune că, dacă Ioanid Romanescu ar fi trăit în Evul Mediu, cu siguranță ar fi fost ars de viu de inchiziție, și asta dacă mai înainte n-ar fi fost linșat de o mulțime furioasă). "Doamne, va trebui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu lipsesc, e adevărat, din volum. Prevalează însă frumusețea "de nepătruns" a femeii, "sfârșirea sălbatică" prelungită în imaginația ce refuză întotdeauna moartea imaginii. Chiar când scrie aparent ludic sau incantatoriu, uzând mai ales de intertextul folcloric, de cel eminescian sau arghezian ("Îngere, îngere/ lasă să sângere/ rana din mine/ până la plângere./ Binecuvântă/ și o descântă/ pe cea înfrântă./ Vino cu steaua/ lină, pe neaua/ ca un polei./ Fă să mă doară/ în miez de iarnă/ ca și de vară/ stingerea ei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în morminte/ vor ura mea în ocna gurii lor/ e viața-n doi un ostenit izvor/ prin pulberea deșertului fierbinte?". Chiar și în tratatul taumaturgic care este, finalmente, Cartea de copilărire (Editura Junimea, Iași, 1974), apare un autoportret de esență argheziană, articulat pe ideea scindării în forțe conceptualizate maniheist: "Bòlnav de stenahorie,/ în cerdacul de priveală/ un seraf din mine scrie/ stih liubov ca o beteală./ Semnele domniei mele/ (cucă și caftan și tui)/ stau la poarta iadului,/ de păcat și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mare,/ Suie pe om lângă îngeri și lângă Dumnezeire,/ Și-l face, trăind, să guste a raiului fericire"). Trebuie să recunoaștem, firește, că metafora vânătorii erotice apare foarte rar la Horia Zilieru, pentru că foarte rar Fratele mâniei înțelege să consume argheziana întâlnire cu femeia în ritmurile unui ritual cinegetic: "Tu cobori în blânda auroră/ eu în aer urc către amurg/ marea vânătoare-ncepe soră/ sunete din cornul dulce curg" (Fratele mâniei). În schimb, numeroase texte risipite în volumele sale erotice intenționează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
volum (Aripi, Memoriu, Noapte de dragoste, Glumă, Regenerare, Robinson Crusoe), în scopul autocunoașterii, "se prelungește în tot ceea ce o înconjoară"59. Cu versuri de o transparență tulburătoare, poeziile cu iz ludic (Glumă și Glumă II) devin, în fapt, un joc arghezian de-a v-ați ascunselea, crud prin tragismul său, în care eul liric anticipează începutul rupturii sale de origini, fericirea fiind în descreștere, pe măsura înaintării sale biografice, într-o realitate diferită de cea esențială, marcată de lipsa unor valori
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și mă tem că lemnul/ Măcinat de ape va pieri." (La moară). Jocul copilăriei, la Ileana Mălăncioiu, este unul obscur, de tip macabru, grav, prin intenția de a readuce, în prim plan, un trecut deloc confortabil sieși. Este un joc arghezian, de de-a v-ați ascunselea, un joc nou, demontare a jocului copilăriei, un joc în care, în spatele vieții, se ascunde moartea, ca un fapt inevitabil. Resurecția trecutului, la aceasta, se produce, astfel, în antinomie cu modalitatea în care se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Cartea Românească, 1972. Cipău, Dana Maria, Poetici ale tăcerii, Cluj-Napoca, Editura Sarmis, 2002. Cipău, Dana Maria, Repere pentru o poetică a tăcerii, Cluj-Napoca, Editura Sarmis, 2002. Constantin, Ioan, Despre poeți, București, Editura Cartea Românească, 1971. Constantinovici, Simona, Dicționar de termeni arghezieni, vol. I A-F, prefață de Ion Simuț, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2014; vol. II G-O, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2014; vol. III P-Z, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2014. Cornea, Paul, Studii de literatură română
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
scâlciate... Era tot timpul obosit, avea nopți pierdute în anturajul unor prieteni de la Iașul literar, în care se încadra el atunci. Când venea la seminar, îmi amintesc că eram în anul al IV-lea și la seminar discutam limbajul poetic arghezian. Nu făceam niciodată un seminar complet, da capo al fine. Băieții erau mai șmecheri și spuneau: "Ei, domnu' asistent, suntem flămânzi, obosiți." "Ei bine, atunci hai să mergem acasă!" Era foarte lejer, inteligent în puținele cuvinte rostite. E.M.: Ceea ce spuneți
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]